Ce faci când te trec necesităţile?

Te adaptezi.

Acum ceva timp, în urma unui sondaj a reieşit că românul consumă 3 săpunuri şi o pastă de dinţi pe an. Pe drept cuvânt, s-a concluzionat că suntem un neam de jegoşi, de nespălaţi, de hidoşenii rudimentare (desigur, cu excepţiile individuale de rigoare).
La vremea aceea am încercat să-mi explic rezultatele studiului. Nu am priceput şi nici acum nu pricep cum poţi să te suporţi tu ca om, îngălat, plin de sudoare şi cu noroi între unghii. Trec peste veşnica prevenire "fi aşa şi aşa că râde lumea"... Băi, dar tu, persoană ce te afli în mintea ta, nu te simţi, nu te macină oripilarea când începi să puţi? Nu îţi adulmeci duhoarea de jeg şi spray ieftin pe care o laşi în urmă? Nu-ţi pică părul din nas când te desculţi (la naiba, ca la ardeleni!) de teneşi după 8 ore în care ai stat numa în picioare şi ţi-au traspirat tălpile de parcă s-ar fi luat la întrecere cu debitul Amazonului?
Nu, se pare că nu. Cică se percepe mai uşor o putoare venită de nicăieri decât cea care este lângă tine, cu care te obişnuieşti fără să-ţi dai seama. Dar dacă nu simţi, nu ştii? Adică, dacă la alţii se întâmplă, la tine de ce ar fi diferit? Sau ai vreo impresie că sudoriparele tale secretă parfum de trandafir?

În fine, am deviat.
Spuneam că nu pricepeam asta cu spălatul aşa de rar. Astăzi, am aflat răspunsul. Deci mă simt mai cult în cap cu o idee şi mai scârbit la fiere cu câteva grade. E o evoluţie; nu ar trebui să fiu mulţumit?

Pe sistem "ce-i mai mică şi mai mică decât aia de furnică", ce-i mai simplu şi mai simplu decât să te speli?? Vezi o baltă, ţuşti în ea şi-ai rezolvat problema!
Tomai despre asta vorbeam şi cu cineva, recent. Mi se pare de bun simţ să te speli. Nu trebuie să-ţi spună nimeni, pur şi simplu o faci; dimineaţa, odată cu spălatul pe dinţi şi toaletatul, ca să nu ieşi din casă lipicios şi cu urdorile târâş. Cred că este igienic să-ţi speli dracu' mâinile când foloseşti buda, indiferent că e aia din fundu' grădinii (pe care 75% dintre români o au) sau cea cu marmură din baia căşii. Înainte de masă, îţi speli mâinile. La cât de poluată e planeta nu am vreo iluzie că trăiesc mai mult dacă fac asta, dar no...psihic, nu mă simt bine dacă mănânc cu ogorul supt unghii. Apoi seara, că doar nu te bagi în aşternut ciucure de praful adunat peste zi.

Dar greşesc. Ce face ţăranul de la noi când murdăreşte chiloţii? Îi întoarce pe dos; lasă, că se usucă şi pică; îngrăşământ natural, nu euri din alea de la străini!
"Păi tu eşti îmbuibat cu filmele americane, doar ăia trăiesc ca nişte domni. Noi trăim în România, ne adaptăm la România" (din subtext nu rezultă că aici ar fi ghena planetei? Eu aşa înţeleg...şi o spun de câte ori am ocazia, doar pentru a mă lovi de dispreţul înflăcăraţilor la patriotism; îmi dezlipesc respectul cu mistria de pe ochi, ce mai?)
"Noi nu ne permitem să ne spălăm toată ziua-bună ziua. Avem şi alte treburi, ce, suntem boieri să stăm numa' la oglindă?? Noi muncim zi de vară-până-n seară, ne spargem capetele să supravieţuim. Noi n-avem bani să luăm săpunuri în fiecare zi, abia îi drămuim să ne cumpărăm o pită. Ce-s cu ideile astea în capul tău? Ce, stai la curu batozii să te lăi aşa des? Revino, băi, cu picioarele pe pământ, nu mai visa la cai verzi pe pereţi! Termină-te cu fitzele de filme americane! Ai văzut şi tu în filme: când explodează avionul vine Superman şi-i ajută; în realitate, câte mii de persoane au murit la atentatele din nain-ilevăn?"

WOOOOOOOOO...să-mi trag palme...de unde am pornit şi la ce odioşenie am ajuns! Nu-mi vine să cred! Habar n-am ce să mai zic! Cum să-mi susţin punctul de vedere dacă nu am nici măcar cu cine discuta? Nu mai ştiu ce să zic...
Am tăcut. N-am cu cine.

De acord: sărăcia te transformă, te forţează să îţi reduci existenţa la simple zvâcniri ale instinctelor primare. Cunosc cazuri şi mă infior când realizez până unde se poate ajunge din lipsa unor nenorocite de plăstăcării în portofel. Toată crema intelectualităţii umblă cu drepturile omului în gură...realitatea e că nu ai nici un drept, dacă nu ai cu ce să ţi-l cumperi. Nu mănânci, nu te tratezi, nu te îmbraci, nu beneficiezi de alimentare cu apă, gaze şi curent electric, nu nimic.
Starea materială e crucială în desfăşurarea unui trai normal.
Dar de aici şi până la mentalităţi tribale e cale lungă! Una e să ştii că nu îţi permiţi şi să încerci să o dai cumva să fie bine, alta e să te baţi cu pumnu-n piept că raţa-mpunge, că e rasă mioritică! Parcă am fi în Evul Mediu, să-mi bag picioarele! Numa' ăia umblau soioşi şi plini de rahat, deoarece umbla vorba prin târg că în urma celui mai mic contact cu apa crăpau negreşit.
Nu trebuie să fii mare director de firme şi alte dependinţe ca să te speli, în mama mă-sii! Nici măcar nu îţi trebuie cont la bancă pentru asta...Strângi apă de ploaie, îţi faci săpun din untură de porc şi sodă caustică, dacă chiar e de-aşa. Mergi la gârlă şi te săpuneşti cu mâl, dar nu-mi urli mie în creieri că doar fitzoşii se spală - şi implicit, se udă...cu excepţia lui Chuck Noris, desigur; când face duş, el nu se udă, ci apa se Chuck Norizează. Dar la naiba! Nu putem fi toţi nişte păpuşi masculine, aşa că...ghici ce? Ne udăm. (Uuuuuuuuuu...dacă spun "m-am udat", se înţelege la ce mă refer? La mine ca la mine, dar cum ar spune o fată ca să nu existe nelămuriri?? Ptiu...Minte de inginer - mulţam, Doamne! "Ah-uh-ah...m-am udat toată" şi exemplifică prin arătat :D)

Uite d-aia urăsc România. Nu am nimic cu oamenii (mă rog...unul sau doi :D ), dar gândirea colectivă mă ucide. De indivizi mă pot feri (că doar nu mă pune nimeni să trăiesc în mijlocul unei comunităţi de cocalari sleampeţi - beţivi împuţiţi - microbişti slinoşi - golani de cartier - şmecheri naturali - esenţe de imbecili), nu şi de idei abstracte, dar omniprezente.
Suntem copaci rău, să moară Franţa!

Meditaţii de după (weekend)

Am auzit vorbindu-se despre interviul lui Mihai ("Mihăiţă" mi se pare prea copilăresc, ori el dă dovadă de o maturitate uluitoare) Neşu, dar nu l-am citit. Nu pot face asta, nu sunt în stare. Încerc să mă pun în locul lui, mă fac găină (mă rog, cocoş) şi renunţ. Nu pot. Sunt prea slab...Însă, din ce mi s-a povestit, realizez deşertăciunea, goliciunea vieţii umane.
Respir, merg, privesc în jur (şi mă oripilez, de cele mai multe ori), lucruri absolut naturale...aşa că eu, tu şi alţii ca noi ne ocupăm viaţa cu tone de griji şi probleme existenţiale. Nenorocirea e că putem pierde naturalul în orice secundă iar ideea asta ne dă fiori. Pentru câteva clipe reuşim să ne desprindem de subiectiv şi să vedem o imagine mai de ansamblu...ne păleşte revelaţia. M-am iluminat astfel când am traversat nişte momente mai dificile, apoi la moartea bunicii. Şi tu ai simţit aceste lucruri, nu?
Na-na-na-na-naaaaa, totu-i bine şi mişto, apoi BUF! Se întâmplă ceva şi vedem zădărnicia valorilor mercantile, pentru ca după puţin să ne afundăm din nou în ele. Realităţile cotidiene întotdeauna m-au acaparat, ne-au acaparat. Societatea actuală este consumistă, nevoia ne monopolizează. Ne face să dorim, să vrem, să avem niciodată destul, pentru că, nu-i aşa, merităm (nu prea am înţeles niciodată de ce, dar fie). Societatea ne transformă în indivizi, în statistici; devenim o sumă de date cuantificabile şi dezumanizate. Nu se mai pune accentul pe persoană, ci pe posesie.
Aşa este întotdeauna: nu ne putem disocia de colectivitate. Şi chiar de-ar fi ca eu, tu, sau oricine să rămânem constanţi epifaniei, contrar idealiştilor şi pozitiviştilor, un om nu poate aduce lumina într-o mocirlă - chiar dacă ar fi Spiderman sau Robocop.

România este o mocirlă. Mentalitatea omului de rând nu o depăşeste cu mult pe cea a berbecului de stână, pentru că majoritatea acţionează doar sub impulsul instinctelor primare. Sau a imbecilităţii grosolane indusă de alcool.

"Tataie, hai să mă treci de câinii ăştia, că mi-e frică..."
"Treci fă lângă mine, fir-ai a dracu, că eşti proastă ca mă-ta!"
De ce ar vorbi aşa un bunic cu nepoata de 3 ani, care se plimbă cu o tricicletă? Atâta îl duce creierul lui de beţiv împuţit. Asta e singura explicaţie care-mi vine la îndemână, acu' rapid.
România este a oamenilor simpli, a majorităţii. Mergi pe stradă şi o vezi: Asta-i România.

Când îmi creşte presiunea intracraniană de indignare, ies să alerg. O iau teleleu pe trotuare, alerg până la epuizare, alerg până mă dor toate picioarele de-mi vine să le iau în mâni şi le le mângâi cu ginşăşie - doar 's ale mele. Alerg până mă liniştesc cu creierii capului, adică o oră, în general.
Toate bune şi frumoase. La un moment-dat, cineva îmi urlă din spate: Dacă vrei să faci sport, du-te, bă, pă stadion - un teren virancu 3 scânduri putrezite drept tribună + o mână de cocioabe ruginite şi contorsionate, cămin pentru drogaţi şi maidanezi râioşi - că râde lumea de tine!
First: mi-am consumat spayul şi nu am chef să mă iau la trântă cu toate javrele păduchioase.
Second: De ce să râdă lumea? Că nu-mi găsesc tricouri cu burtă pe măsura mea? Că nu îmi fleşcăi osânza pe canapea şi nu asud ca un cal în Iad schimbînd programele pe telecomandă? Că nu sug din băţ pe după ghenă, ca să nu mă vadă părinţii?? Că nu-mi protestează fleicile când strâng cureaua pantalonilor? - ba o fată m-a şi întrebat: "De ce nu mai pui şi tu puţină burtă pe tine, că mie îmi plac bărbaţii care au de ce să-i ciupesc!" A, da? Ghinion! Mi-e nu-mi plac..şi sigur nu vreau să-i ciupesc de nicăieri!
Concluzia: Lumea-i cretină, în ansamblul ei, iar eu trăiesc doar pentru mine, nu ca să mă aplaude toţi idioţii!

Mă uit la ştiri.

"Astăzi aniversăm 10 ani de la cumplitele atentate asupra SUA, 10 ani de când omenirea şi-a scris testamentul. Mii de oameni au dispărut, murind. Planeta întreagă a amuţit în faţa dezastrului care ne-a schimbat pentru totdeauna percepţia asupra terorismului. La 15.46 înlăcrimaţi şi cu durere în suflet, vom ţine un moment de reculegere în memoria celor dispăruţi.
Iar acum ne mutăm în centru distracţiei de pe malul Dâmboviţei, unde Pro Fm organizează cea mai mare întrecere de răţuşte. Cei mai artişti în vogă ne vor încânta urechile, se va bea, se va cânta, se va dansa"

HĂĂĂĂĂ????? Deci nu se poate aşa ceva??? Păi acu' ţi se-nnodau lacrimile în bărbie, te pătrundea solemnitatea până-n vintre, explozii, fum, disperare, strigăte, suferinţă reculegere şi în secunda următoare te exciţi ca idioata' la o serbare de retardaţi? Taareeeeeeeeee...
Asta-i România.

La noi, un Nea' Meteo cu putere-n pix slobozeşte o cugetare: "Să facem în aşa fel încât persoanele în vârstă să fie din ce în ce mai puţine".
Băi, ia ascultă aci: Cam cât ţi-arată ţie buletinul? Că pari cam "în vârstă", după standardele mele. N-ai vrea tu să ne dai un exemplu de cum se face? Adică, no...poate targetul legii nu percutează la prima strigare şi ştii cum se spune: condu prin puterea exemplului!
Asta-i România.

Aici, elevii de liceu urmează cursuri speciale de dictare şi de vorbire (cât de cât) corectă. Nu te pune nimeni să-ţi dai doctoratu-n gramatică...dar acu' nu eşti în stare să faci un acord între subiect şi predicat sau să glăsuieşti cu vorbili tale ce citişi cu 2 minute în urmă? Hai, mai las-o-n sânge!
Ţi se predau integrale, geometrii în spaţiu şi vieţile marii clasici ai literaturii mondiale, iar tu înveţi principiul de construire al bombei atomice

şi nu eşti în stare să te semnezi corect din prima? Păi cum papuci vine asta? Unde pe planetă s-a mai pomenit aşa ceva?
Da, ştiu...se studiază grămezi de tâmpenii, programa e mega-încărcată inutil, profesorii predau ca porcu', materialul didactic e pe vine, DAR CHIAR ÎN HALUL ĂSTA??

România. Ce aşteptări mai poţi avea?
România. O ţară fără viitor, în care nu poţi îmbătrâni frumos - după tendinţele actuale nu vei mai avea nici măcar timpul fizic să o faci.
Numai ce vorbeam cu o prietenă mai dăunăzi: amintirile copilăriei în care măicuţe bătrâne cu brâul de lână torc pe laviţă şi bunici cu părul nins de înţelepciunea anilor se joacă cu nepoţii sunt doar atât...poveşti. Astăzi, bătrânii sunt gheboşaţi, hăituiţi, acriţi de viaţă. Au priviri golite de sens, rătăcite, mânioase, speriate, scârbite. Au pielea galbenă, uscată şi mototolită ca un pergament antic. Au voci dogite şi murdare, care îţi zgârie interiorul.
Bătrânii de astăzi sunt nişte clădiri în ruină, pline de buruieni, cu ziduri prăbuşite şi lemnăria mâncată de carii. Cu capul plecat şi zâmbetul ca o grimasă grotească, cu mersul târşâit şi bolnav, ei bântuie o lume sumbră, uitată în trecut.
Nu, nu vreau să ajung aşa, însă semnele prezentului îmi sunt nefavorabile cu totul. Da' poate intră emanaţia ăluia în vigoare şi mă scap de griji...

Uffff....aş fi mai vrut să mai scriu o căpiţă de lucruri. Să-mi denigrez patria cu avânt, fără a mă extrage, a mă separa din mulţine - ca să mulţumesc un nene de la "Gândul", care scria cum e la modă să îţi vorbeşti de rău naţia, tu fiind un minunat, un exponent de puritate şi castitate morală. Nu, dom'le! Eu mă confund cu majoritatea! Trăiesc aici, aşa că m-am molipsit.
Toată faza e că deştepţii mişună, iar proştii se divulgă. Iar cum mioriţa geme de specimene defecte, gata-i brandul de ţară...
Şi iar aş fi vrut să mai scriu. Nu mai pot, mă lungesc prea mult. Data viitoare...este timp, până la "o anumită vârstă".

Apogeu autohton

De o săptămână am intrat (din nou) în PNL - Perioada Naşpa a Lunii.
De o săptămână nu am mai scris nimic. De o săptămână mă chinuie letargia şi mă uit în jur cu repulsie şi dezolare crescîndă - "De-atâtea nopţi aud plouînd, aud materia plângînd..."
De o săptămână adorm prost şi mă trezesc şi mai prost..şi tot de o săptămână mă dau de ceasul morţii să plătesc o nenorocire de factură orange, fără sorţi de izbândă.

Mare invenţie şi computerul ăsta...îţi permite să faci lucruri virtual, fără să-ţi mai mişti curul din fotoliu! Cumperi online, plăteşti online, mănânci online, ieşi cu prietenii online, creşti animale online, mergi la bordel online. Dacă se mai inventează şi toaleta online, dacă mi se răpeşte şi unica plăcere a vieţii patriotice (vorba 'ceea: bine-i, Doamne, când mănânci; când te caci şi te uiţi), eu capitulez! Clar, nu mai am ce face p-acilea!
Da, domnule, meleagurile noastre au pătruns în civilizaţie. Sau, mă rog... doar s-au făcut că o pătrunde (pe emancipare, mă-nţelegi?). Poţi spune orice altceva despre Românica, dar nu că-i călare pe civilizaţie şi o smotoceşte vârtos. Partea rea e că stă tribălimea pe noi ca mucegaiul pe brânza franţuzească; partea bună (pentru că există şi aşa ceva - deci mă optimizez, sau ce puii mei fac aici?) e că nu ar trebui să-mi mai fac griji: rămân cu plăcerea. Viaţa-i scurtă, gustu-i lung", vorba unui înţelept.
La dracu'! Noi suntem o turmă de dobitoace în orice. Nişte maimuţe, care doar imită ce văd la oameni, o cireadă de înapoiaţi. Formam o gintă de manelişti încă de dinainţe de apariţia conceptului, eveniment care doar ne-a împlinit, ne-a dat o formă, un contur, ne-a rafinat fibra profund imbecilă.
Dacă lumea înconjurătoare ar fi o pictură de Michelangelo, noi am fi nişte schiţe pe o hârtie igienică..nişte butuci printre sculpuri brâncuşiene. Suntem retardaţi. Noi doar copiem...şi nici măcar asta cum trebuie.

Prin urmare, am introdus sistemul de facturare online; cică aşa e mai ecologic. Suntem greeni, luptăm pentru mediu. Nu se mai taie Sequoia gigantica şi Stejarul lui Ştefan (personaj cunoscut astăzi ca Fane Barosanu') pentru a se construi hârtioaca pe care să ţi-o trimită acasă când ai de dat bani. Dă agenţia mesaj pe mobil, tu îl primeşti, faci paşi până la paypoint şi te achiţi de datorie. Simplu.
Dar am o întrebare mică: DE CE MAMA MĂ-SII TE ÎNŞTIINŢEAZĂ VIRTUAL, DACĂ LA PLATA EI ÎŢI CER FACTURĂ PE HÂRTIE?? Mă duc şi eu să plătesc, ca un contribuabil profesionist ce mă aflu.
"Ne pare rău, s-a stricat programul şi nu merge decât cu factura pe hârtie. N-aveţi una mai veche?"
"Păi nu mai primesc d-asta de 3 ani, în puii mei! Mă fac factură, ce naiba?!"
"Ne pare rău, altfel nu se poate. Aşteptaţi până remediem defecţiunea"
"Păi o tot remediaţi de vreo săptămână şi mie îmi închide telefonul în 2 zile!!!"
"Atunci plătiţi."
"CUM, că asta mă tot chinui să fac şi eu!!"
"Veniţi cu o factură mai veche"...primesc acelaşi răspuns impasibil.
Bă, eşti prost?? Să-mi trag palme, tâmpesc cu capul!! Deja văd roşu în faţa ochilor, îmi explodează neuronii. Sunt eu defect, sau cum, că nu mai înţeleg...îmi vine să o iau la sănătoasa, hăulind pe câmpii, de mă bagă ăştia la conservat, ca pe un al doilea Dolănescu + Maria Ciobanu cu copii şi nepoţi. "Hălă-ălă-ălă-uă Hălă-ălă-ălă-uuuuuuuuuuu...Hău lele vino-ncoa, mergi de-mi adu praştia!" - Deci când mă apucă nebuneala şi buciumul se face cât puţa de furnică de ruşine!

Tipic românesc. De ce să facem noi o treabă până la capăt? Ne-am jigni tagma din care facem parte (oricare ar fi aia). Avem sistem informatic de facturare? Avem. Ce mai vrem? Păi nu merge...nu contează! Este??Iete-l! Cine-l gâdilă de stare?
Ne-am lăudat săptămâni în şir cu cel mai cel pod din Europa. L-a vizitat norodul mai abitir ca pe piramida lu' Tutankhamon. În mai puţin de-o lună s-a băloşit asfaltul pe el. Avem ditai măgăoaia de arenă naţională. Naţional Arena...perfect româneşte. Nu "Arena Naţională", nici măcar "Neaşănăl Earina"...NAŢIONAL ARENA, frate, ca ţăranu' parvenit! Vreau decât şosete de coton, să am în ce-mi băga picioarele şi mă duc la bildingu' meu. Deci am un haus de pici în cap! Deschizi uşa cu capul, cu nasul, cu călcâiul, cu ce vrei tu...Da' cu mâna, ca un om, nu se poate? Băi, da' tu eşti nesimţit să vii la mine cu mâna goală??
"NAŢIONAL ARENA", ladies and gentleman! Nici călare-nici pe jos, nici îmbrăcat-nici dezbrăcat, nici română-nici engleză. Ceva. O cacariseală. O ciupercărie de 200 de mii de euro. O aglomerare de material care poate reprezenta orice, dar nu un stadion. Acolo joci fotbal, la noi nu. Aaaa, am uitat...care fotbal?
"Naţional Arena" ne caracterizează. E un contur şi atât. O copie. O gaură.
Noi suntem craterul unei lumi în care totul este total diferit de realităţile noastre.

Dezolare. Lumea este arena, noi suntem gazonul. Ceva neidentificat, mlăştinos, care te încurcă din treabă. Păi şi ce treabă ai avea? Normal că s-a stricat terenul; de ce intrau prin alunecare? Mda...şi cum trebuiau să joace? La joystick? Pe silenţios? Să facă ca Lupin ăla, sau puşca lui cum l-o chema? A băgat o alunecare cu arătură, apoi a uitat de meci şi s-a pus pe aranjat brazdele, ca o mamă iubitoare? Mai trebuia să-i dea să sugă şi tabloul era complet!
Sau poate trebuiau să joace în şosete? (Albul Tide, albul sigur, chiar şi pe şoseţele!). În mâini? Telepatic? Nu ştiu de francezi, dar ai noştri sigur n-au stofă de Aleodori.

Nici nu mai contează. Oricum ar fi fost, tot ieşea ca pixu'. Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc..măcar nu ne-am luat bătaie.
Asta e. Blestemul de a fi român, de la cele mai simple lucruri şi până la cele mai complicate...cum ar fi să pui o păşune pe un loc amenajat în prealabil. Sau să înregistrezi o plată. Sau să scuipi maclavais bituminos peste noroi, să nu te morfoleşti ca porcu' când o iei prin oraş după o ploaie de sezon. Sau să mergi liniştit în treaba ta, fără grija de a te împiedica în mormane de coji ale seminţelor. Sau să îţi poţi lua un covrig fără ca vânzătoarea să se uite la tine ca la o flegmă, pentru că i-ai întrerupt bârfa cu vecina de scară.
...Sau să orice amănunt nesemnificativ care îţi compune mizeria asta de existenţă şi care la noi e fix pe dos.