Bestie sau înger? Nu de ieri-de azi, ci de milenii, există teorii care susţin dualitatea fiinţei umane, simbioza în întreg a celor 2 forţe egale dar de sens opus.
Eu însă cred că omul este definit la esenţă de 2 coordonate principale: violenţa şi egoismul. Tot ce facem, toate valorile care se promovează asiduu, cel mai ades pornesc de la constrângerile sociale şi dintr-un miez pur egocentrist; iar violenţa....cred că se autodemonstrază prin miile de ani de pace glorioasă şi comuniune înfrăţită care au stăpânit planeta.
Sunt absolut convins, fără nici o putinţă de tăgadă, că dacă societatea ar permite fiecărui om de pe planetă să facă câte o crimă (nepedepsită de absolut nimeni pe lumea asta, repet) la fiecare 10 ani, cu toţii, indiferent de rasă, religie, culoare, vârstă sau sex ne-am folosi de acest drept. Scurt pe 2 şi 3 pe 4.
Din întâmplare, am ascultat la Europa Fm o dezbatere cu tente filosofice, o dicuţie mai uşoară, mai digererabilă, mai de începerea weekend-ului: "Cele mai valoroase lucruri în viaţă sunt gratis? Ai nevoie de bani pentru a cumpăra chiar totul??". Toată chestia era pe sistem "ascultătorul întreabă, Radio Erevan răspunde", dar invers...pentru că de data aceasta, radioul întreba şi naţia răspundea.
Care credeţi că au fost concluziile "referendumului radiofonic"? Persoanele peste 35-40 de ani băteau monedă pe sănătate. "Da dom'le, sănătatea nu se poate cumpăra cu bani; şi ar mai fi avuţia de prunci care este nepreţuită, o adevărată comoară la casa omului, apoi dragostea familiei şi nu în cele din urmă Mântuirea (cred că cu asta ar fi trebuit să încep la început). Acestea sunt cela mai mari valori ale omului, baza unei fericiri pure şi continue, daruri pe care le poţi avea gratis!"
Şi eu am zis: AOLEU!
1. Sănătatea....
Netrăind într-un câmp de forţă, se-ntâmplă să mai rupi o mână, să te blagosloveşti cu o apenticită, să tratezi o carie. Toate astea se fac pe râs?? Adică te duci la doctor, bagi un zâmbet galeş şi ai rezolvat treaba?? Da, e adevărat că sănătatea este importantă, dar să-mi trag palme dacă nu banii te ajută să o întreţii. Nu îi ai, nu ai cum să susţii nimic şi poţi muri de la o simplă pneumonie sau meningită. Simplu.
Se spune că viaţa unui om nu are valoare. Hai, să mori tu! Cam cate colecte se fac pentru copii bolnavi de diferite boli incurabile, care fără o anumită sumă nu au nici cea mai mică speranţă la vieţuire??
Dar alea sunt numai nişte cazuri izolate (care se întâmplă cam des)! Sănătatea nu depinde niciodată de bani.
2. Dragostea familiei...
Cam câte certuri pornesc într-o familie, doar din cauza banilor?? Câte omoruri au loc pentru că unul din soţi (sau poate amândoi) se chiaunesc la o sticlă de tărie, ca să-şi înece supărarea şi amarul născut din lipsuri, apoi caută cu înfrigurare obiectele contondente ca să îşi pocnească consortul în moalele capului pentru că e beţiv ordinar??
Nu ai nevoie de bani să torni nişte copii cu unu', da' eu cam cred că trebuie şi mărunţiş din ăsta ca să menţii bunăstarea familiei. Nu din cauze mometare au ieşit mămicuţeţe blindate cu bebeluşi şi banderole negre să protezteze?? Alea sigur îşi făceau griji că nu le vor mai iubi copiii dacă nu demonstrează în stradă, nu-i aşa??
3. Mântuirea...
Dintre toate, e cel mai greu lucru de obţinut, pentru că face apel la valori spirituale...lucru care se cam bate cap în cap cu dimensiunea materială în care existăm. Nu ai nevoie de bani ca să te mântuieşti, dar nu e nici pe departe un dar care ţi se oferă pă de-a moaca.
Alţi respondenţimai cruzi la minte, străpunşi în vintre de optimism cu rădăcini sentimentale, băteau apa-n piuă pe dragoste...dragostea acea înfloritoare şi necondiţionată care rabdă orice, crede orice, înţelege orice, uită orice, iartă orice.
Şi eu iar am zis: AOLEU! Dragostea este cel mai comercial simţământ inventat vreodată, cea mai crâncenă manifestare a egoismului uman. Nu se iubeşte din nu ştiu ce cauze superioare, ci pentru că aşa este la modă treaba cu cuplul şi pentru că teama de singurătate este de cele mai multe ori covârşitoare. Simplu. Totul este doar o împletire a trendului cu anxietatea. Nu există nimic necondiţionat, cu atât mai puţin iubirea. Dragostea necondiaţionaţă, dragoste fără condiţii, este un paradox în sine...pentru că însăşi apariţia îndrăgostelii presupune îndeplinirea unor condiţii de bază, cu accente pe ambalaj, proprietăţile aflate în administrare şi contul din bancă.
Odată, nişte persoane de ambele sexe au fost întrebate dacă situaţia materială contează într-o relaţie. Ştiţi ce au răspuns?? "E bine şi cu iubirea, cu drăgălăşeniile şi alintările abstracte, dar...noi din ce trăim?"
Deci da, dragostea se obţine gratuit. Ieşi pe uliţă şi o vezi movă şi înflorită, tolănindu-se pe marginea şanţului în aştepterea ta. Te apleci, o culegi, şi-astfel povestea-i gata!
Mi se face scârbă de atâta libidinoşenie abjectă şi ipocrizie fetidă! Cum dracu' o fi supravieţuit naţia asta prin timp, atât de iremediabil de defectă?? De ce s-a încoronat Coana Ipocrizie ca tradiţie populară??
Nu cred în gratuitate, nu cred în destin sau scrisul pe frunte. Totul se obţine cu efort, nimic nu e pe degeaba, nimic nu e necondiţionat*. În spatele celui mai mic gest întotdeauna se va ascunde o motivaţie născută din interes. În cele din urmă, toată lumea se reduce la un singur cuvânt: EU.
Totuşi, ador viteza cu care se iese la rampă numai cu carneţelul de expresii frumoase. Nu contează adevăratele credinţe, nu contează că niciodată nu se aplică cele spuse, important e să vadă lumea ce persoane alese are patria!
Sincer, îmi vine să vomit!
* cu o excepţie: născarea. Nu există egalitate la naştere, unii sunt mai egali ca alţii doar pentru că au ieşit pe ţeava potrivită. Singurul lor merit e că s-au născut, deci au lumea la picioare fără efort.
Eu însă cred că omul este definit la esenţă de 2 coordonate principale: violenţa şi egoismul. Tot ce facem, toate valorile care se promovează asiduu, cel mai ades pornesc de la constrângerile sociale şi dintr-un miez pur egocentrist; iar violenţa....cred că se autodemonstrază prin miile de ani de pace glorioasă şi comuniune înfrăţită care au stăpânit planeta.
Sunt absolut convins, fără nici o putinţă de tăgadă, că dacă societatea ar permite fiecărui om de pe planetă să facă câte o crimă (nepedepsită de absolut nimeni pe lumea asta, repet) la fiecare 10 ani, cu toţii, indiferent de rasă, religie, culoare, vârstă sau sex ne-am folosi de acest drept. Scurt pe 2 şi 3 pe 4.
Din întâmplare, am ascultat la Europa Fm o dezbatere cu tente filosofice, o dicuţie mai uşoară, mai digererabilă, mai de începerea weekend-ului: "Cele mai valoroase lucruri în viaţă sunt gratis? Ai nevoie de bani pentru a cumpăra chiar totul??". Toată chestia era pe sistem "ascultătorul întreabă, Radio Erevan răspunde", dar invers...pentru că de data aceasta, radioul întreba şi naţia răspundea.
Care credeţi că au fost concluziile "referendumului radiofonic"? Persoanele peste 35-40 de ani băteau monedă pe sănătate. "Da dom'le, sănătatea nu se poate cumpăra cu bani; şi ar mai fi avuţia de prunci care este nepreţuită, o adevărată comoară la casa omului, apoi dragostea familiei şi nu în cele din urmă Mântuirea (cred că cu asta ar fi trebuit să încep la început). Acestea sunt cela mai mari valori ale omului, baza unei fericiri pure şi continue, daruri pe care le poţi avea gratis!"
Şi eu am zis: AOLEU!
1. Sănătatea....
Netrăind într-un câmp de forţă, se-ntâmplă să mai rupi o mână, să te blagosloveşti cu o apenticită, să tratezi o carie. Toate astea se fac pe râs?? Adică te duci la doctor, bagi un zâmbet galeş şi ai rezolvat treaba?? Da, e adevărat că sănătatea este importantă, dar să-mi trag palme dacă nu banii te ajută să o întreţii. Nu îi ai, nu ai cum să susţii nimic şi poţi muri de la o simplă pneumonie sau meningită. Simplu.
Se spune că viaţa unui om nu are valoare. Hai, să mori tu! Cam cate colecte se fac pentru copii bolnavi de diferite boli incurabile, care fără o anumită sumă nu au nici cea mai mică speranţă la vieţuire??
Dar alea sunt numai nişte cazuri izolate (care se întâmplă cam des)! Sănătatea nu depinde niciodată de bani.
2. Dragostea familiei...
Cam câte certuri pornesc într-o familie, doar din cauza banilor?? Câte omoruri au loc pentru că unul din soţi (sau poate amândoi) se chiaunesc la o sticlă de tărie, ca să-şi înece supărarea şi amarul născut din lipsuri, apoi caută cu înfrigurare obiectele contondente ca să îşi pocnească consortul în moalele capului pentru că e beţiv ordinar??
Nu ai nevoie de bani să torni nişte copii cu unu', da' eu cam cred că trebuie şi mărunţiş din ăsta ca să menţii bunăstarea familiei. Nu din cauze mometare au ieşit mămicuţeţe blindate cu bebeluşi şi banderole negre să protezteze?? Alea sigur îşi făceau griji că nu le vor mai iubi copiii dacă nu demonstrează în stradă, nu-i aşa??
3. Mântuirea...
Dintre toate, e cel mai greu lucru de obţinut, pentru că face apel la valori spirituale...lucru care se cam bate cap în cap cu dimensiunea materială în care existăm. Nu ai nevoie de bani ca să te mântuieşti, dar nu e nici pe departe un dar care ţi se oferă pă de-a moaca.
Alţi respondenţimai cruzi la minte, străpunşi în vintre de optimism cu rădăcini sentimentale, băteau apa-n piuă pe dragoste...dragostea acea înfloritoare şi necondiţionată care rabdă orice, crede orice, înţelege orice, uită orice, iartă orice.
Şi eu iar am zis: AOLEU! Dragostea este cel mai comercial simţământ inventat vreodată, cea mai crâncenă manifestare a egoismului uman. Nu se iubeşte din nu ştiu ce cauze superioare, ci pentru că aşa este la modă treaba cu cuplul şi pentru că teama de singurătate este de cele mai multe ori covârşitoare. Simplu. Totul este doar o împletire a trendului cu anxietatea. Nu există nimic necondiţionat, cu atât mai puţin iubirea. Dragostea necondiaţionaţă, dragoste fără condiţii, este un paradox în sine...pentru că însăşi apariţia îndrăgostelii presupune îndeplinirea unor condiţii de bază, cu accente pe ambalaj, proprietăţile aflate în administrare şi contul din bancă.
Odată, nişte persoane de ambele sexe au fost întrebate dacă situaţia materială contează într-o relaţie. Ştiţi ce au răspuns?? "E bine şi cu iubirea, cu drăgălăşeniile şi alintările abstracte, dar...noi din ce trăim?"
Deci da, dragostea se obţine gratuit. Ieşi pe uliţă şi o vezi movă şi înflorită, tolănindu-se pe marginea şanţului în aştepterea ta. Te apleci, o culegi, şi-astfel povestea-i gata!
Mi se face scârbă de atâta libidinoşenie abjectă şi ipocrizie fetidă! Cum dracu' o fi supravieţuit naţia asta prin timp, atât de iremediabil de defectă?? De ce s-a încoronat Coana Ipocrizie ca tradiţie populară??
Nu cred în gratuitate, nu cred în destin sau scrisul pe frunte. Totul se obţine cu efort, nimic nu e pe degeaba, nimic nu e necondiţionat*. În spatele celui mai mic gest întotdeauna se va ascunde o motivaţie născută din interes. În cele din urmă, toată lumea se reduce la un singur cuvânt: EU.
Totuşi, ador viteza cu care se iese la rampă numai cu carneţelul de expresii frumoase. Nu contează adevăratele credinţe, nu contează că niciodată nu se aplică cele spuse, important e să vadă lumea ce persoane alese are patria!
Sincer, îmi vine să vomit!
* cu o excepţie: născarea. Nu există egalitate la naştere, unii sunt mai egali ca alţii doar pentru că au ieşit pe ţeava potrivită. Singurul lor merit e că s-au născut, deci au lumea la picioare fără efort.
