marți, 8 septembrie 2009

“Criza de Românica”, sau despre puii (vii şi complet dezvoltaţi) ouaţi de o minte la conducere

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un parc…să-l numim, de dragul junimii noastre belicoase, Parcul Tineretului (orice asemănare cu persoane sau locuri reale este pur întâmplătoare).
Odată, în timp ce regele ieşea satisfăcut dintre boscheţii acestui splendid spaţiu verde, fără veste, trecînd de bodigarzi ca şi cum nu ar fi fost, o idee genială loveşte cu sete în moalele capului împărătesc. În secunda doi, edilul a început să vadă…nu stele verzi ca orice om de rând…ci ditamai căderea de apă, care picura stropi aurii şi voluptoşi pe verdele feciorelnic al ierbii, în care se oglindea curcubeul şi în care soarele îşi pieptăna atent zulufii-i blonzi - apoi şi-i geluia cu sârg! Şi lângă această ploie de diamante, ce-mi era? Era o altă splendoare…ici, mulţime de schiori ce se frecau cu zăpadă rece ca gheaţa; colo, o hărmălaie de copii care se lunecau în viteză peste dâmbii cei albi şi bătrâni...

Să mai aibă careva curaj să slobozească pe gaura gurii vreun cuvânt împotriva Românicii! Ţara mea de glorii, ţara mea de dor…Acest crucişător al civilizaţiei şi culturii, această divă megastară şi virtuasă printre statele lumii!! Comoara pierdută (şi regăsită) a umanităţii, punctul de origine şi piscul satisfacerii turistice în grup!

Ce aeroporturi, care arată mai rău ca un câmp proaspăt arat, cu capul acoperit de o cocioabă dărăpănată? Ce autostrăzi, care îţi atacă atât de nemilos ochii, încât nici nu le mai vezi? Ce şosele inegalabil lucrate (2 pe faţă, 2 pe dos), încât se surpă imediat după tăierea moţului de fundă (o fi trebuit doar unu pe faţă şi unu pe dos??)?? Ce manelişti cu gulerul la tricou ridicat, care trec în viteză pe lângă tine, cu gipanul alb lucios dansînd în ritm de “ju-mă-ta-tee tuuuuuuuu, ju-mă-ta-teeee euuuuuuuuuu”? Ce telegondole (se numesc aşa pentru că sunt bărci – gongole - pe care le vezi la televizor???) care să survoleze tresăltat munţii de gunoie multicolore şi pădurile de fitzoşenii ale fotomodealelor incredibil de minunate? Ce Dorobanţi străbătut de tramvaie cu etaj şi trase…ăăăă….bolizi descoperiţi, în care şi-o trag armasării de firmă ai neamului?? Ce mare, soare, feţiţe goale, muşchi lucind în soare, peştoci ce cresc voioşi pentru a se desfăta în tigaia Întâiei Salvamare, Întâiei Mini-Golfiste fără crosă (că doar nu ştie s-o ţină în mână)? Ce petreceri mondene, ce bogaţi, ce succesuri de vânzări anterior-din-posteriorul afacerilor de seamă??
Astea-s glume de pici…joace de kinderi, care se zbenguie cu degetul în ţărână!!

Grosul abia acum se prepară/construieşte…acum se serveşte fierbinte cu micişori spoiţi de muştar şi chifle rumene, care zâmbesc ars la soare. Daţi cu toţii năvală, să nu muriţi neştiutori, să nu părăsiţi dimensiunea celor vii până nu vedeţi CEA MAI MARE ATRACŢIE TURISTICĂ A LUMII!!! A şpea minune a mapamondului, miracolul de necontestat al umanităţii în spasmele artei! Ce mai la deal la vale…Croaţia (dimpreună cu staţiunea ei cea mai de marcă – care la noi e câh, cuvânt de şănţălău, murdar şi imoral) îşi roade gheruţele de ciudă! Pentru că la NOI se concepe cea mai înaltă cădere de apă de la NOI! Nu ştiu dacă va fi cea mai virilă din lume, dar este sigur-sigur că plimbăreţii se vor buluci în şir ordonat să o vadă!!! Pe ea…doar pe ea…flecuşteţul de 1 milion de euro (care nici măcar nu sunt plătiţi din bugetul primăriei), construcţia de oţel şi sticlă făcută de mâna omului român, inegalabila….(trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrummm)….fenomenala…(trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrummm)… ….extraordinara…(trrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrummm)….Floriiiiiiiiiiiiinnnnnn…Că-li….aăăăăă…am încurcat cd-ul! Deci: EXTRAORDINARA….CAS-CA-DĂĂĂĂĂĂĂ!!!!!! (produsul este flancat de o minunată pârtie artificială, comodă şi practică. De ce să ne mai plimbăm ca în secolul trecut, când venea Mahomed la munte şi sacul la moară? Acum vine muntele la Mahomed şi moara la sac. Pentru rezervări şi comenzi sunaţi la doi-doi.doi-doi.doi-doiiiiiiii – sunaţi în primele 2 secunde şi veţi primi pachetul nostru turistic la un preţ uluitor! Gratissssss…cu plata la destinaţie, desigur. Dacă nu aţi reuşit să vizualizaţi toate produsele şi serviciile noastre, accesaţi pagina de internet “topminusshopplimbăridevis.ro”. Nu se ştie niciodată de unde sare satisfacţia……)

Măi drăguţii mei capi conducători! Măi gingaşilor! Măi stimabililor! Asta ne trebuia nouă acum???? Ţara gâlgâie de şomeri şi voi faceţi un perete cu muzicuţă, după care să ne pice apa în cap??? Vă mândriţi că ne faceţi cogeamite minune a societăţii contemporane, cu fondurile altora…dar vă crăpa slănina pe voi dacă survolaţi a mai nenorocită zonă a ţării şi aruncaţi milionul asta dintr-un avion? Să aibă şi gura la amărâţi ce să mestece….Că tot la voi ajungeau, băi, banii! Omul îşi cumpăra salam, euroii mergeau la bugetul statului (sperăm şi noi că alimentara din colţ nu este a vreunui privat) şi de acolo la inimuţele voastre spongioase şi avide de averi nemuncite!
Păi ploaie de apă ne trebuie nouă? Adică zice cetăţeanul: “Copii…diseară nu mai avem iaurt; gemul s-a terminat săptămâna trecută, pâinea a mucegăit şi apa a făcut mătasea broaştei. Nu avem ce mânca, nu avem ce bea! Dar noroc cu Ixulescu, capu’ la sectorul “y”; Ia îmbrăcaţi-vă voi repejor şi să mergem urgent să mai stăm cu ochii beliţi la cascadă! Dacă stăm cu gura deschisă, intră măcar ceva apă (deci ne potolim setea), iar dacă avem noroc poate amăgim şi vreo muscă…ca să avem cărniţă la cină. Doar că: dacă se întâmplă aşa ceva, aveţi şi voi grijă să mai opriţi şi pentru mâine din ea, că nu se ştie dacă mai putem veni aici”.
Aşa??? Aşa scăpăm noi din rahat? Aste-s faimoasele măsuri anticriză?? Cotea face cascade şi pârtii artificiale (că parcă noi am fi o ţară deşertică şi poporul nu a văzut niciodată cum arată un munte), Nodea face cruci clipocitoare, Sotea face fântâni ultimu’ răcnet, cu memorie manelistică şi beculiri intermitente, Fotea pune iarbă şi flori…păi nu? Dacă românul tot crapă din lipsă de bani, nu ar fi frumos să ne îngrijim să o facă înconjurat de un loc cu verdeaţă, unde nu există nici întristare, nici suspin? Un loc plin de coloare şi de muzicuţe, care să îi îngheţe conaţionalului un zâmbet de fericire pe buzişoare?? Eu, cu mintea mea proastă, zic că aşa este frumos…să ne îngrijim de aproapele nostru, până la moarte şi dincolo de ea…

Despre schiatul fix la capitală….nu aţi vrea voi, iubiţii mei, SĂ FACEŢI ÎN PUII MEI (LA NAIBA!!!) ŞI NIŞTE ŞOSELE?? Că îmi pierd cumpătul!!! Nu mai pot cu măscăria asta imbecilă!!!!!! AAAAAARRRHHHHHHH!!!!
Revenim.
Nu aţi vrea voi, miraculoşilor, să construiţi nişte şosele şi autostrăzi, circulabile? Nu dungi pe hârtie…din alea palpabile şi văzubile şi de ăla cu glaucom şi de ăla cu cataractă! Ca să vină turistul cu scuipat în bărbie, să se urce în titiu şi să vadă munţii naturali ninşi natural! Fără e-uri!! Ăia făcuţi de Mama Natură, nu nişte silicoane putrede de zăpadă artificială, cocoţate pe o schelă de metal…

De ce oare, ca să vă scărpinaţi în frunte, voi vă treceţi mâna printre picioare şi apoi urlaţi că nu ajungeţi la capul care trebuie???



IOAN GYURI PASCU - Ţara arde, babele se piaptănă
Asculta mai multe audio Muzica

P.S. Din ce mai spun specialiştii în economie, viitorul apropiat va arăta cam aşa:
- Partea Naşpa: se preconizează apariţia de noi şomeri în câmpul de muncă.


- Partea bunăciune de bunăciune: avem, tată, cascadă la care să ne zgâim şi să ne uităm aleanul.

[UPS, EROARE!!! Fotografia nu a fost realizată, pentru că taman despre cine se vorbeşte în propoziţie nu e gata]

Inteligenţa de piatră


Conform ultimelor estimări, în anul 2009 s-au contorizat circa 9000 de şomeri...cu diplomă. Adică mii de absolvenţi care stau pe bară, pentru că lumea cilivizată nu are nevoie de ei.
Cauzele pentru această situaţie sunt diverse: aglomeraţia prea mare pe aceeaşi specializare şi suprasaturarea de pe piaţa muncii; profesia nu mai are căutare; slaba pregătire a tinerilor, şi, refrenul la modă: odioasa criză în care ne scăldăm din gros.

Am înţeles că piaţa proletară dă pe dinafară de muncitorime...Dar nu ar trebui să existe o corelaţie între cerinţele ei şi turma “specialiştilor” care o pătrund în fiecare an? Adică...să presupunem o situaţie: în 2009 nu mai este nevoie de ingineri mecanici; se preconizează că necesitatea este satisfăcută şi pentru anul 2010, chiar şi 2011. Atunci, ce rost mai are ca universităţile să formeze astfel de experţii lu’ peşte, dacă nimeni nu are nevoie de ei? Dar învăţământul superior, în nemărginita, infinita, nelimitata, incalculabila ei înţelepciune, a găsit soluţia....modifică titulatura din “inginerie mecanică” în ceva alambicat, care începe cu “manager” şi se termină cu “diplomat”, şi gata! Problem solved! Dar programa este aceeaşi, neuronii profesionali sunt neschimbaţi,profesorii sunt aceiaşi,. Şi bineînţeles că ei predau tot ceea ce au învăţat…adică fix materii de inginerie mecanică. (doar nu i-o da afară…că trebe să îmbucă şi gura lor ceva). Şi uite aşa, dragii moşului, ies “manageri bla bla bla diplomaţi”, experţi în ceva de care tuturor li se cam zburducăne..

Slaba pregătire a studenţilor…care se vede după scanarea ochiometrică a foii matricole. Marea problemă este însă alta: nota reflectă mai mult grosimea, decât lungimea. (grosimea buzunarului şi lungimea cunoştinţelor, desigur). Degeaba te-a făcut pe tine mama un geniu (mic sau mare, după posibilităţi), dacă pe altul, mama (alta) l-a făcut deştept în afaceri. Tu înveţi ca bou’ toate întortochelile alea de formule şi teoreme, el îi trânteşte la prof un ditamai Merţanu’ în faţa porţii. Sau…dacă dascălul îţi impune, pentru o notă de trecere, o mică cotizaţie de într-ajutorare a bugetului facultei (adică a propriului buzunar)? Odrasla de afaceri a părinţilor de afaceri (şi vânzări anterioare) ia 10 cu felicitări din prima, tu speri la un 5, când/dacă i s-a sculat mila la prof.
Sunt unii angajatori la care notele de pe parcursul facultăţii au o pondere de 80% la interviu….
…Şi, în condiţiile astea, mai vreţi pregătire babană???

Profesia nu mai are căutare…păi ş-aşa, de obicei în facultate înveţi funcţionarea unor utilaje care nu se mai folosesc de cel puţin două decenii. Cică e important principiul de funcţionare…dar până una alta, trebuie să cunoşti nenorocirea aia de ruginătură împuţită pâna la ultimul şurub!

Din câte am observat practic, se cam acceptă unanim că de pe băncile facultăţii nu ieşi vreun învăţat de marcă. Doar aşa…ai auzit mai mulţi termeni întortochiaţi decât cei fără studii superioare. În principiu, spui aceleaşi căcaturi ca şi un boier zdrenţăros de pe şanţ, neavizat; doar că al tău are o poleială mai fandosită, este împopoţonat cu funde mai colorate.
Spus mai ordonat şi aranjat în pagină: meseria se învaţă la locul de muncă. Nu prea contează şcoala. Asta e numai aşa…o gargară pentru tatonare.

Facultatea e de porc. Profesorii sunt de porc. Materia e de porc, inutilă şi multă. Totul e o pastă sângerândă, intrată în putrefacţie. Dimpreună cu mentalitatea de student….
Dorul ăla de a învăţa este doar o reminescenţă a comunismului. Emoţia unui examen mai dificil o mai cunoaşte doar pămpălăul. Respectul pentru profesor…da te-ai zdruncinat la creierii capului, să mai cari aşa ceva cu tine??? Este grele rău cheştiile astea cu politeţea…
Facultatea (şi în general şcoala) s-a transformat într-o distracţie, un nesfârşit bal al dezmăţului feroce. Băute până te adună cu făraşul de pe podea, destrăbălări cu târfele ce se zbânţuie ameţite prin cluburile de noapte, sulimendreala tâmpă pentru agăţatul goriloilor înfiebântaţi de alcool, amfiteatre pline ochi de deschiloţate în gură şi şmecheri moţăitori. Un bordel colorat ţipător, duhnind a tărie mahmurită şi a parfumuri de firmă, în care tablele se umplu cu repeziciune de zgârieturile frânte ale marker-ului (eeeeeeeeeeeeee….mai suntem aşa înapoiaţi să scriem cu cretă????)..
Cică studenţia e cea mai “cool” perioadă a vieţii. Dă-i cu distracţia frateeeeee!!!!!! Bei, îţi vomiţi rinichii din tine, dregi cu alcool din gros, şi când nu mai poţi nici mormăi “Un vultur stă pe pisc, cu un pix în plisc”, adormi deşirat peste colegii de bairam. Fete, băieţi…nu mai contează! Alcoolul este sânge, şi sângele-i alcool!

Şi se mai doreşte performanţă???

Oficial, se caută specialişti bine pregătiţi în orice domeniu. Neoficial… dacă te-a blagoslovit Dumnezeu cu un pui de astm, diabet, sau mai ştiu eu ce boală care nu prea îţi permite să te laşi hămălit de toţi graşii împuţiţi cu aere de omi de afaceri şi patroni de concerne de lănţoace de firme, cam trăieşti degeaba pe aici…Eşti un plus, clar! Nu faci nici cât un rahat îngheţat! Nu mai contează abureala aia ieftină cu “importanţa minţii, triumful gândirii asupra forţei brute”.
Şi atunci…ia mai scutiţi-mă cu căcaturile voastre oficiale, şi mai aruncaţi privirea şi prin realitate! Se duce totul de râpă, cu o viteză pe care ar invidia-o şi o rază de lumină! Nu Înfricoşătoare Criză (Bu-hu-huuuuuu) a declanşat porcăria asta! Ea doar a accelerat-o puţin…iar gura asta de rai (pe care încă o mai numim România), se transformă cu o iuţeală înspăimântătoare în “gură de iad”!
Mă intoxică vorbitorii cu fraze gen “tinerii sunt salvarea ţării”!! Oooooo….nu mă-nebuniţi, că mă excit! Care tineri? Beţivanii pe care îi târăşti din bodegile infecte? Drogaţii care se ascund prin întunecimea tufişurilor? Curvele-dive de luxuri, care se întind lasciv în bătaia farurilor??? Imbecilii care trimit c.v.-uri pe internet, pentru ocuparea postului de preşedinte de stat (rozător la ciolan)????
Nuu…sigur, sintagma se referă la acei tineri care încă nu şi-au pierdut umanitatea şi moralitatea. Acele halucinaţii tremurânde, pe care le numeri pe degetele de la o mână. Nenorocirea e că ei au cel mai mult de pierdut! Toate visele lor, toate idealurile lor, se afundă pe zi ce trece în mocirla care ne sufocă. Nu mai există aspiraţii, pentru că astea-s de copii; aşa spun tâmpilăii care se numesc maturi…Există doar un job, care să te ajute să te tărăşti prin mizerie. Care nu prea mai este nici ăsta…(criza asta, bat-o norocul!)

Şi uite-aşa, tinerii părăsesc ţărişoara asta, mai abitir ca pe o corabie semi-scufundată…
Băselu’ spunea că avem nevoie de chelneri. Şi culmea, tinerii dau năvală pe un astfel de post…doar că nu la noi! Oriunde, dar nu aici!! Nu în cloaca asta de tupeişti puhavi, unde năzuinţele îţi sunt tocate şi amestecate cu mâzgă viermănoasă. Nu aici, unde eşti călcat în picioare sistematic, unde sufletul îţi este distrus cu o plăcere sadică!

Oriunde, dar nu aici….unde îţi poţi face un rost în viaţă doar dacă te recomandă cineva (o pilă baştană), ceva (portofelul doldora) sau nu intervine mila divină.
Oricum, ar fi, ai 3 posibilitaţi:
1. îţi dai doctoratul în frustrăciune;
2. te transformi într-o legumă (pe principiul "nu văd, nu aud, stau în pătrăţica mea"), pentru a evita să devii specimenul de la punctul 1;
3. ai un job, încerci să fii o persoană fericită, dar nu reuşeşti să fii decât un robot cu voinţa anihilată.



Concluzia este una singură: SAUVE QUI PEUT!!!

sâmbătă, 5 septembrie 2009

MagyarokMan* în extazul luptei pentru autonomie


Omul cât trăieşte, învaţă de toate; şi aude de toate...care uneori, îi transformă creierii capului într-o delicioasă (???) tochitură în sânge!

Astăzi, la Odorhei a fost mare adunare, mare! Cică secuimea vrea stemă, steag, imn şi graniţe proprii; vrea libertate. Vor să îşi facă ei, sărăcuţii, cu sudoarea mâinilor şi murdăria frunţilor, o ţărică numai şi numai a lor, unde să fie autonomi şi slobozi.
Acum…staţi puţin, să procesez…că poate nu am înţeles eu bine! Deci, vor…CE VREŢI BĂI?????? Voi sunteţi citavi cu creierul, sau aţi uitat să vă luaţi inteligenţa de la borcan? Nici măcar o oaie capie şi bolnavă de friguri nu ar fi avut doleanţele astea…ce naiba? Aţi mâncat ceva stricat şi v-a picat rău la neuron?? Aţi vomitat material cenuşiu şi nu mai merge ceasornicul??
După ce că aveţi dreptul să faceţi învăţământ în limba voastră maternă, după ce că mi se încălăbăceşte mintea când văd plăcuţele alea bilingve de prin oraşele şi satele naţiunii (de parcă am plecat în excursie pe Marte), mai vreţi şi stat în stat?? Eu nu am auzit ca românii din Ungaria (sau de aiurea) să aibă posibilităţile astea.

Voi nu aveţi mansarda mobilată cum trebuie, măi oamenilor! Nu vă mai place imnul sau drapelul ăsta??? Dar nu vă opreşte nimeni să vă duceţi la Maghiaria voastră şi să crăpaţi acolo, liniştiţi, în acorduri care să vă gâdilească plăcut la ureche!
Auzi, auzi! Ce li s-a sculat la micuţi să îşi dorească ca_cadou, sub bradul de Crăciun! Păi parcă pe vremea mea, printr-o hârtie boţită de vreme, scria ceva despre “stat unitar şi indivizibil”. Şi din moment ce (încă) vă aflaţi prin părţile astea…înseamnă că aţi cam fost de acord cu ea. Acum v-aţi sucit? Vă perpeliţi ca un kürtös învârtit deasupra focului, fiindcă nu aveţi un spaţiu numai şi numai al vostru??

BĂI NENILOR!!!! Nu vă mai place traiul la Românica? Da’ mergeţi dragilor în Panonia mămicii voastre, sau unde-oţi vedea cu ochii! Luaţi-vă catrafusele şi, în şir indian, dispăreţi în lumea largă şi autonomizaţi-vă acolo! Duceţi-vă unde vă este vouă mai bine şi mai bine! Eu nu ţin minte să vă fi zis careva “Dar vă rog…vă implor…mai şedeţi o ţârucă şi pe la noi….Măcar câteva decenii amărâte…” sau să vă fi rugat să vă stabiliţi pe gurile noastre de plai. Aşa că plecaţi spre alte zări, şi mai veniţi când vă voi chema eu (sau altcineva)!

Nu urăsc ungurii, sau alte minorităţi. Cunosc o claie de persoane super-inteligente (parcă termenul ăsta e la modă acum), care au ajuns oameni de vază, care vorbesc româna de o mie de ori mai bine ca geniile noastre strofocate - aceşti mistici fermecători şi minunaţi, de le-a cumpărat mămiţica şi tătiţica bolizi de agăţat curvete, iar acum cred că scremăturile lor de talente dorsale au un miros staşnic de trandafiri iubăcioşi…Fix ei nu sunt demni nici să le cureţe mizeria de sub unghii unor anumiţi tineri unguri de vârsta lor.
La fel de bine cum m-am intersectat şi cu jivine din astea…minoritare la răzgândac, care cu greu ai fi zis că-s făcuţi de o mamă umană! (îngâ, îngâ! Gură mare, de şmecheri cu carte de maidan şi cultură…cât are Chiva di-nainte! – poate nici atât!).
Ştiu că peste tot sunt păduri de vreascuri…într-o cantitate mai mică sau mai dodoloaţă. Dar totuşi…AŞA CEVA????? Ce-ar fi să aibă şi americanii limbi oficiale fără număr, fără număr? Că doar la ei găseşti de toate naţiile!

De fapt…acu’ mi-a picat fisa! De ce nu faceţi ceva, care să se lase cu bătaie? Da din aia crâncenă…cu dinţi scoşi, ochi umflaţi şi sânge spoit pe toate cele (asta este varianta soft)! Că tocmai ce mi-a venit aşa, deodată, o plăcere perfidă pentru violenţă..

Hai, hai, că poate asta este Începutul Sfârşitului! Calea bătută spre debandada totală şi neîngrădită!

P.S.: Sper să nu fiu suspectat că m-am îmbăiat în patriotism şi mi-a făcut zbâc în sus iubirea de ţară! Sau că mă bântuie spiritul lui Vadim. Doar că…cel mai mult şi cel mai mult mă enervează pe lumea asta ne-sim-ti-rea, măi tată! Nesimţirea aia crasă, îngălată şi grobiană, care îşi iţeşte capul de peste tot! La capitolul acesta, ai noştri conduceau detaşat şi fără nici o problemuţă; până astăzi….când sorţii ne-au fost de-a curmezişul şi au apărut alţii care ne-au furat locul.

P.S. 2: Am început să mă întreb serios, cam pe când vom avea ca limbă oficială (pe lângă româna şi maghiara) şi dulcele grai ţigănesc.

În loc de concluzie:
Obama o fi învăţat chineză, japoneză, spaniolă, italiană,franceză, germană, hindi, tagalong, hawaiiaană, etc, ca să îi aburească mai cu sârg pe minorizaţi să îl voteze???

*Super-erou naţionalist legendar, înveşmântat cu egări verzi adânc înfipţi în carâmbii roşii ai cizmelor, capă largă de culoarea zăpezii virgine şi maiou roşu mulat pe pectoralii acoperiţi cu simbolul campionului.


UPDATE (ziua următoare):
Am înţeles că evenimentul a fost un fiasco total. Astfel, la chemarea Consiliului Naţional Secuiesc au răspuns doar un sfert dintre aleţii locali. Ceea ce mă face să mă întreb (din nou): Uare toţi aleşii neamului au pianul dezacordat? Să nu fii cu toţi creierii acasă este o condiţie arhisuficientă pentru a ajunge la o funcţie de conducere printr-o ţărişoară?? Sau este doar un obicei local…ceva ce ţine doar de Românica?
Că după câte văd, doar capii de clan au halucinaţii din astea cu stemă, steag şi gard de delimitare. Oamenii mai de rând îs normali...păcat nu prea sunt băgaţi în seamă!