Urare

Am înţeles că astăzi fu ziua bocului răchiţănean (nu ştiu cât face, că nu îmi încarc creierul cu amănunte) şi că ar trebui să îi fac o urare, să demonstrez că sunt băiat de gaşcă. Ar trebui să îi doresc să se tăvălească în chinuri şi să mănânce cenuşă pentru halul în care a adus ţara, doar că nu el este de vină (Totuşi, merită un "Baka Boku. Baka, baka"* din străfundul inimii). Nu este de vină nici măcar Băsescu ("Băsesq" în franceză). Ponoasele ar trebui să le tragă neamul ăsta handiapat şi plin de calităţi rele, care a dat naştere la asemenea dobitoci, care a distilat pe culmile succsurilor asemenea impotenţi decervelaţi. De vină pot să fie dacii şi romanii care şi-au dat mâna spre încuscrire, de vină poate să fie acea moleculă pur românească, ce ne transformă în rahaţii care suntem rahaţi. În ţara asta nu va exista niciodată un succes de grup, nimeni nu va rosti "România", pentru a se gândi la un colţ de Rai. Aici există, poate, doar succes individual, dar niciodată-niciodată, unul colectiv...pentru că nu ne dă voie fibra noastră interioară, nu ne lasă genetica.

Anyway...m-am luat cu vorba aiurea.
Revenind la bravul nostru sărbătorit, eu îi doresc să trăiască şi el, dimpreună cu toată familia lui, dintr-un salariu de 600 lei redus cu 25%, timp de juma de an, măcar (asta ca să nu fiu prea sadic).
Aşa numa, de gust.

*Boc tâmpit. Tâmpit, tâmpit.

Speranţe

Speranţe? Eu nu am speranţe. Nu-mi permit să îmi amăgesc creierul cu tembelisme, fiind trăitor în România (de azi, de ieri, de acum 100 de ani, de peste 1000 de ani...nu contează. Tot aia este).
Se pare însă că Nuţica Naţională are aşa ceva...că doar nu se aşeza ea pe scaunul de prim-ministru, DOAR din greşeală. Hai măi, spune-i lu’ Mutu asta, că el o să creadă şi va duce vorba-n sat! Cârnata de Pleşcoi tot speră că poate, poate o milui-o şi pe ea Băzeus cu vreu funcţie de Şefă de Cabinet sau ceva (pe principiul “Maestrul Yoda, prinţesa Leia”), şi doar a încercat să ne obişnuiacă cu ideea. Adică: cum ar arăta o zânuţă bălaie în loc de un pitic atomic, pe scaunul de prim ministru,?? Uite, fix aşa! Drăguţ, nu? Numai bun de tras în poză!
Doar că...Blestem!! Se pare că Maestrul nu a mai avut ce da; Exaltarea Sa Luminoasă nu a mai percutat întocmai şi la timp, Excelenţa sa Încrucişată nu a mai vibrat la aceiaşi rezonanţă cu blondele-i dorinţe, aşa că momentan, prinţesa de Pleşcoi a cam luat-o în mână. “Nu te supăra frate (adică soro), mai stai o tură. Dacă aşa a picat la zar, ce dracu’ ai vrea să fac eu?? Prestează şi tu mai cu talent la satisfacerea încrederii, că poate data viitoare, voi găsi o modalitate de influenţare a Destinului!”

Eterna şi captivanta Românica

Acum câteva zile stam de vorbă cu prietena condeeră şi îi povesteam despre ideea mea (de-a dreptul) pornografică, de a încropi o postare despre lucrurile care îmi plac în Românica, ţara mea de suflet, ţara mea de dor. "Adică ţie îţi place ceva la ţărişoară?", a întrebat ea mirată. "Da dragă, mai sunt şi lucruri care îmi plac la ţărişoară. Dar, nu îţi face iluzii, nu am de gând să scriu Shogun-ul în 3 acte; promit că mă termin repede, că nu am de gând să-mi pierd vremea cu cretinisme" - i-am răspuns eu de colo, ironic nevoie mare.
No, ş-acu dragii moşului, să purcedem în a-mi sparge creierii, să văd ce mi-ar putea plăcea vreodată la România:

* Premiul special al juriului: Mircea Badea, pentru că ador felul "în care le zice el de toţi, dom'le, de-acolo de la măscioară, fără frică şi fără teamă, cu hangerul fără teacă şi cu peptul dezgolit". Hip-Hip Ura! Fi învingăreţ (cum spunea un coleg) băi Badea şi nu-i lăsa!!

1. Premiul întîi cu coroniţă împletită dintr-un trandafir, 3 lacrimi şi-un sărut: Grandiosul, Fenomenalul, Prea-Frumosul, Unicul Traaaaaaiaaaaaaannnnnnnnn Băăăăăăăăsescuuuuuuuuuu....
Pentru tot ce a făcut pentru această naţie mioritică şi pentru că are un nume cu rezonanţe rustice (chiar foarte, foarte rustice): BĂSESC(U).

"Deasupra-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos"

Când dai peste o asemenea comoară, când te încrucişezi (ca să îi fii pe direcţia privirii) cu un asemenea clasic în viaţă, strigi "Aliluia" şi te umpli de aroma prezenţei lui. Apoi îi rosteştinumele şi gura ţi se umple de dulceaţă, sunetul propriei voci îţi atinge ciocănelul şi urechile ţi se desfată în plăceri demne de zeii olimpieni.
Mai contează că bravul om prietenos ţi-a tras o scatoalcă ("Ia de la Băsescu, ia de la Băsescu!")?? Las' că unde dă Strălucirea Sa, creşte!
O Tu, cel dătător de viaţă, slavă Ţie!!

2. Locul doi şi diplomă de onoare pentru agăţatul piţipoancelor: Reclama m&m's, cea care ţi se topeşte în gură, nu în mână (visul oricărei dive de silicon, nu de alta).



3. Locul 3 şi trofeul "Capra de Aur": Rihanna, because I love the way "she" (adică ea) strâmbă din botic, în videoclipul melodiei cu acelaşi nume.



4. Doamnelor şi domnilor, doamnelor şi domnilor! Încheiem minunata decernare a premiilor cu o "Menţiune specială", care goes to: Eeemilllll "Limbă catifelată şi editoare de fraze perfecte" Booooccc, cu a sa declaraţie despre autostrăzile admirabile, chiar sublime putem spune, dar care lipsesc cu desăvârşire - pentru că acest clasament se vrea o frescă (oarecum) circulară, în cel mai teluric mod cu putinţă:

"În doar 2 ani am dat în folosinţă PATRUZECI ŞI DOI de kilometri de autostradă şi planificăm pâna la sfârşitul acestui an să mai dăm încă ŞAPTISPREZECE kilometri."*

Deci uau! Ciupe-mă de nas, că nu-mi vine să cred! O adevărată performanţă a unui guvern de potenţi!
Pot să dau acatist la biserică, drept mulţumire? Aşa a vrut Domnul....

* Citat din memorie