vineri, 16 iulie 2010

Un colţ uitat de Cer

S-a isprăvit şi şarada cu Mădălina Manole...finally! Pe la 3 ma izbit un somn de zile mari şi credeam că am dormit ca un păgân la înmormântea privighetorii cânticului românesc, dar spre norocul meu au amânat evenimmentul. Oricum, bine că s-a terminat, că îmi crăpau creierii şi dădeau rateuri grave. Nu vreau eu să par un ciudat, dar pe mine chiar nu m-a impresionat tărăşenia cu artistul debordînd de sensibilitate, care, sătul de urâciunea lumii ia un gât de otravă să-i meargă bine la digestie. Deci serios...putea să fie înmormântarea în spatele casei mele, că nu mă mişcam un milimetru, să mă sparg în omagii (care, oricum, până la urmă erau doar o frecţie la picior de lemn). Mi-au dat lacrimile când a murit Jean Constantin, am fost neplăcut uimit când s-a dus Michael, dar în cazul de faţă nici nu am tresărit! Nu ştiu de ce...poate pentru că ce-şi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual - cum altfel? Poate pentru că mi s-a părut ipocrizia maximă să ceri iertare pentru ceva ce te gândeşti cu luciditate să faci? Nu ştiu.
Deci te-ai omorât, foarte bine! Nu e capăt de ţară, mau sunt câteva miliarde de suflete pe planetă. Înseamnă că ţi-ai asumat o groază de chestii, posibil şi ura propriului copil. La ce dracu ceri iertare?? Te încălzeşte asta cu ceva?? Nu o să mai întrebe copilul ăla "Tati, tati, da unde e mami?? De ce s-a dus??" Deci eu chiar nu înţeleg...cum poţi să munceşti o viaţă întreagă pentru ceva, apoi să îţi bagi piciorul cu nonşalanţă, în tot ce ai realizat?? Dacă erai singur pe lume, hai că mai înţeleg, dar câna ai pe cineva care depinde de tine, de ce să te bagi singur la capul la crăpătura uşii??

Oricum, per total mi s-a părut o idioţenie pentru care nu aş fi scos la soare nici un petec de piele, nici bătut cu ranga! Putea să cadă biserica pe mine, să îmi scoată ochii cu crucea din turlă, că nu aveam de gând să mişc un centimetru în direcţia Ploieştiului! Am zis!

Si-aşa, din ce-am văzut la tv, poporul ales iar s-a dat în stambă, grav de tot! Pe principiul unei vecine, care mă îmbia galeş să stau şi eu la o înmormântare care se oficia la noi la biserică "că o să fie frumos", tot băbetul ţării s-a strâns ca la urs, la mini-sluja (câteva rugăciuni, ca să fiu exact) celei ce a fost Mădălina Manole (Fată super-talentată, drăguţă ce-i drept, dar cam..."răsfăţată", cum mărtorisea Tavi Collen la o emisiune de dimineaţă). Băi, deci mă uitam îngrozit la o adunătură pestriţă de oameni, căreia nici prin gând nu-i trecea să adoptea măcar o mască de seriozitate! Unii rădeau (mai pe fereală, să nu-i vadă lumea), unii gesticulau grăbiţi, un copil urla că s-a pierdut de părinţii săi (cam handicapaţi la cap după gustul meu, dacă s-au gândit să-şi scoată odrasla la o înmormântare, de parcă ar fi dus-o la bâlciul din capul străzii), unii se împingeau să se fotografieze cu moarta pe catafalc. Nu mişcă nimeni......Păsăricaaaaaaaaa....gata! O să iasă o poză super! Nu daţi banii pe prostii, trageţi-i în poze pe copii, cu un decor de artist în fundal!

O prietenă se arăta oripilită, scârbită chiar, pentru că ziarul Click publicase un articol intitulat "Mami, de ce ai plecat"(sau ceva de gen, oricum). Cinică la maxim expunerea, dar cu cât mă gândesc mai mult, îmi pare pe undeva adevărată. La începu, prima mea reacţie a fost să condamn respectivul jurnalist, doar că...La cât de hidoasă este viaţa asta, la cât de sarcastică este existenţa, cine îmi poate garanta că peste 5-10 ani, nişte colegi mai răutăcioşi nu vor întreba fix asta?? Sare pe rană, şi ce??

Anyway...Dumnezeu/Budha/Zamolxe (sau oricine alcineva)* s-o odihnească. Să-i fie ţărâna uşoară!

* prin sinucidere, cam respingi ideea de Divinitate şi tot ceea ce se spune că reprezintă ea

Bac in the business

Am revenit. Nu scăpaţi de mine aşa uşor...
A durat ceva timp, dar chiar nu mai puteam. Aveam nevoie e o perioadă de odihnă, rupt complet ("complect", cum zice un vecin )de toate realităţile astea infecte, că altfel mă trepanam la creieri!
Ştiu că ar fi fost mai indicată o vacanţă pe puii mei ce insulă exotică, aruncată la mişo printr-un colţ de Caraibe, dar...vorba aceea: "după buget, coane Fănică!" Când m-oi transforma în te miri ce rege de asfalt sau curvă celulitoasă de Dorobanţi, cu pretenţii de divă, acolo o să-mi fac concediile. Până atunci..

No, în fine. Nu vreau să iasă vorbe că îmi doresc să ajung piţipoancă haplitoare de...cârnaţi şi jambon! Că doar ţinem la regim, ce mama mă-sii! E la modă, e de bine!

Până una-alta, ia să să maiintrăm puţin în mirificul land de cios, această adevărată perlă virgină a turismului mondial şi să vedem ce se mai petrece (nu că aş fi nerăbdător, dar mi-a zis mie Întâiul Fiu al Poporului că trebuie să fiu mai patriot, că d-aia nu merge nimic p-aici-şa pe la ogradă, că suntem prea mulţi care critică).
Fără alte ocolişuri, cu cântec, Înainte MARŞ, spre viitorul luminat din toate pîrţile de neoanele beculitoare ale succesurilor!!!

duminică, 27 iunie 2010

Strălucirea viitorului

"Guvernul a decis creşterea TVA de la 19% la 24%."
http://antena3.ro/

Deci ne-am căcat în sus, cum ar zice un vecin. Vin vremuri dizenterice; aşa că umpleţi debaraua cu suluri de hârtie igienică, in case shit happends! Salariile s-au redus, orice altceva s-a scumpit. Mişto.
Nu înţeleg însă un lucru:
Cu ceva timp în urmă, gura udrească slobozea o chestie cum că, dacă se taie din venituri dar ţara tot nu iese din mizerie şi se măresc taxele, guvernul ar trebui să-şi dea demisia în grup. Gura blăgească aproba fără să clipească şi se înfrupta cu poftă din acelaşi căcat urât mirositor.
S-a dovedit că patria este condusă de nişte impotenţi retardaţi. La nici 2 zile după aprobarea tăierii, cresc şi taxele. Băi, da' să-mi trag palme! Să vezi minune minunatată: au trecut încă 2 zile de la anunţul cu majorarea de TVA şi nu am auzit de nici o umbră de demisie! Nu s-a înfăptuit renunţarea la nici un colţ de ciolan, nu s-a retras nimeni de la suptul cel de toate zilele. De ce??

O turmă de cretini aleg răul cel mai mic şi se asumă pentru nişte măsuri castrante, apoi le garantează cu demisia dacă lucrurile nu merg conform planului. După Micul Rău se adoptă şi Marele Rău, iar situaţia este este din ce în ce mai infectă în ciuda angajamentului luat(pe care oricum acum îl ignoră) şi a siguranţei de intelectual care acţionează conform unei viziuni.
Ce dovedeşte asta??

P.S.: "Sebastian Vlădescu: Majorarea TVA la 24% este doar vârful iceberg-ului. Nimeni nu poate spune ce va urma"
http://antena3.ro/

Putem începe să gândim pozitiv şi să sperăm?? Pe locuri, fiţi gata, START!!!!