Întrebare şi răspuns

Motto:
“Nu ne-am născut în locul potrivit?”
[Mihai Gâdea - Sinteza Zilei]


Categoric. Fără putinţă de tăgadă. Cineva şi-a bătut joc de noi în stil mare, trimiţîndu-ne aici cu barza. Nu putea, în pana mea, să îi dea un şut până în Bangladesh, Congo, Trinidad-Tobago, Republica Bananieră sau cel puţin, Kuweit?? Cât costa? Că pe cuvânt, îi decontam efortul suplimentar! Făceam rată la bancă şi tot mă achitam de datorie! Plăteam orice, oricât.

Ce dracu' să faci în putreziciunea asta de ţărişoară?? Să vezi cum toţi neaveniţii se laudă că deţin în proprietate personală douăj’ dă firme, la numai 23 de ani?? Să îi vezi cum se înfig ei – drăgălaşii - ca supozitorul, să scoată ţara din căcat?? Deşi sunt mici, au făcut facultatea la mă-sa-n praznic…Asta e vreo virtute, că nu pricep?! Şi eu o făceam pe Lună, dacă îmi suportau cheltuielile “ăi bătrâni”! Îmi închiriam o mizerie de navetă spaţială şi mă duceam aiurea prin univers, să mă cultivez la creier…numai că aş fi stat să mă gândesc de două ori, înainte să mă întorc.

Astăzi, Honorius Prigoană a fost lăudat de băsel (nu cred că mai merită să îl scriu cu majusculă), pentru că s-a hotărât să intre în politică. O casă de jurnalişti are tradiţia în jurnalism…o casă de avocaţi are tradiţia în avocatură…ce aţi dori de la o casă de politicieni? A Mică a poftit la sufleţel modeling, a ajuns manechină; a poftit funcţie parlamentară…tradiţia nene! Dacă aşa cere legea nescrisă a căşii, cum să nu o respecţi? La fel şi cu Mister Honorius: la numai 23 de anişori, datorită deputatălui de marcă care îl susţine financiar, s-a băgat în politichie…Păcat că i se cam limbă plimbă-n gură, dar merge! Tânara de succesuri era mai în urmă cu exprimarea şi a recuperat…cam până pe la Bruxelles. Progenitura aceasta prigonită vârtos, unde va mai ajunge? (Sper să aibă şansa de a se bate cu Obama pe următorul mandat; că doar le-a furat spiritul de învingător; ce mai contează un mic mandat, acolo-şa?)

Dacă nu suntem cârmuiţi de specimele astea, cine să conducă?? IO??? (atenţie, particulă domnească)
- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Sunt Pazvante Mădularu, am venit pentru o nimica-toată de funcţie senatorială...
-Desigur. Cine vă recomendă? NIMENI?? Pleacă de aici beiiii, noi avem treabă! Nu stăm de curu' la toţi mucoşii! Hai, marş! Dăi cu praf de mers şi povesteşte-mi cum se vede uşa de pe partea cealalaltă! Dar să mai vii când te-oi chema eu!
--------------------------------------------
- Oooooo...bună ziuaa...da' poftiţi, intraţi...Se poate aşa ceva? Sunteţi Ixulescu, nepotul lui Sulică Frânaru? Că nu ştiam dacă v-am recunoscut corec! Daa? Eee...lasă că mă flagelez mai târziu! Numa' vă rog frumos să nu mă spuneţi... Deocamdată poftiţi, luaţi loc! Nu mai avem fotolii?? Da se poate? Staţi colea, la mine în poală! Este cald şi moale...Doriţi ceva, o cafeluţă, un trabucel, o lustruire pe bucuşoară?? Am limba catifelată şi adineauri m-am spălat pe dinţi, să ştiţi! Vă rog, nu vă sfiiţi...simţiţi-vă ca acasă! Ce vă pofteşte sufleţelul ăla micuţ şi scump??

Sunt sătul de piloşi împuţiţi şi de nepotisme de doi bani! Aş vrea şi eu o ţară unde, chiar dacă mă numesc Bucă Costel din Cuca Măcăii şi vreau să mă fac judecător, să se poată lucrul acesta! Învăţ două decenii, fac masterate, doctorate încununate de alte doctorate în vârful la alte doctorate, şi gata, în pana mea! Nu să mă trezesc că învăţ ca boul un sfert de existenţă, apoi nu am mii de euroi să plătesc pila de intrare în barou şi arunc totul în vânt! Aş vrea o ţară unde să ai cel puţin, siguranţa zilei de mâine! Să poţi merge şi tu la lucru liniştit, fără să îţi tremure chiloţii că dobitocii din parlament mai hotărăsc milioane de disponibilizări, care te pot include şi pe tine. Aş vrea o ţară în care să poţi trăi decent, chiar dacă mă-ta sau tac-tu nu au fost te miri ce scule de secretari, subsecretari sau conducători de oşti (acum mari patroni), pe vremea Împuşcatului. Aş vrea o ţară în care să mă pot spăla şi încălzi în propria locuinţă, fără teama că voi plăti întreţinerea cât pentru un cartier întreg. Aş vrea să nu mai trăiesc într-o democraţie care mă încorsetează în limitele castei din care provin. Aş vrea măcar să se mimeze că-mi este respectat dreptul la viaţă.
De ce mama mă-sii e atât de greu???

Da...Regret din tot sufletul că m-am născut aici; sper din tot sufletul să nu mor aici.

Guess Who - Locul Potrivit
Vezi mai multe video din Muzica

Nu mă pot consola cu naşterea asta ruptă din canoanele firescului. Mă simt un străin în patria lui...

Prosteli de oameni mari

De când eram pe la grădi, mă tot întreb: CE ESTE IUBIREA??? (eram o minunăţie de copil precoc, ce să-i faci?). Părinţii îmi tot spuneau că voi afla când voi fi mare…

Motto:
"Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am inceput să-l strig --
Stam singur lânga mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb."
[George Bacovia - Plumb]

Fotbalagistul “Nodică” are iubită. El e tânăr, frumos, cu hormonii zbierîndu-i sub burtoacă; ea, făptură gingaşă şi suavă, siliconată cam prin toate organele trupuşorului firav. Bineînţeles că se iubesc ca pe ochii din cap, în fiecare seară (uneori şi de mai multe ori pe zi, când antrenamentele nu epuizează seva dătătoare de viaţă).
O perioadă totul merge ca uns, apoi drăgosteala se rupe; se duce în fâlfâit de aripi diafane, la fel cum a venit. El vede altă bunăciune, ea descoperă un grăsănău înzestrat mai gros la cont…chestii obişnuite. Tinerii iubăreţi se despart…doar pentru a redescoperi o nouă jumătăţică mai potentă.
Ceea ce mă face să mă întreb: cam câte milioane de bucăţi sufleteşti ne-au fost hărăzite? Fără număr, fără număr, până umplem lumea de progenituri??

Nu cred în existenţa drăgoştii. Deşi toată lumea e cu ea în gură, eu nu cred…pentru că e doar o vrăjeală abjectă. Se scriu cărţi despre ea, se comentează la diferite seminarii de mare intelectualeâitate, se fac telenovele…ca să ne îndese în subconştient că iubirea este atotstăpânitoare, atoateiertătoare, atotrăbdătătoare…a...toate căcaturile din familia asta. Ideea e că la sfârşit, invariabil, cei 2 amorezi se întâlnesc. Cum-necum, după 10, 20 sau 100 de ani, înflăcărarea asta scoborâtă din Sferele Altor Dimensiuni găseşte o cale de a se împlini; ea depăşeşte cu steguleţe, surle şi trâmbiţe toate obstacolele şi capcanele întinse de oamenii răi la suflet şi unifică săracele pipote pereche. Vai, ce frumos! Aproape că mi se bălăngăne o umbră de lacrimă la colţul ochiului! Cât de divin, cât de splendid este totul în teorie…dar în practică? Nu cumva tot conceptul ăsta este o simplă abureală pentru ceva mult, mult, mult mai banal? O spoială a pornirilor primitive, care să ne umfle la mândrie pe noi, oamenii cei mai evoluaţi?
Mulţi mă admonestează blând şi cu superioritate, doar pentru a se închide în iluzia lor mârşavă: “Eheeeee…Nu ai găsit tu pe cine trebuia. Nu eşti tu capabil să simţi căldura ce te învăluie când te afunzi în ochii persoanei iubite. Nu poţi tu să sorbi picurii aurii care se preling în suflet, nu poţi tu să guşti dulceaţa care te ameţeşte. Nu te îmbeţi cu aromele fiinţei adorate, nu te pierzi în puritatea şi castitatea emoţiilor ancestrale. Ţie îţi trebuie o jumătate aşa-şi-pe-dincolo, care să te înţeleagă, să te susţină, să te îmmoie la cuget”. Hai măi! Ia ziceţi voi tera şi clar "zău" cu limba între dinţi!! V-aţi tâmpit? Terminaţi cu idioţeniile! Ce, eu îs cârpă, să mă pună la îmmuiat?? Plus că parcă era vorba despreo întărire falnică, nu o blegeală scârbavnică! Ia terminaţi cu porcăriile, daţi-vă-ţi 2 palme şi plecaţi la scara voastră! Sunt sătul, chiar scârbit de iubire....am intestinul gros plin cu această entitate. M-am intersectat cu ea de atâtea ori, că am ajuns să merg pe furiş pe bulevarde...şi tot asta cred!

Anyway…
Neapărat, dragostea începe cu atracţie animalică, pur sexuală. Că doar nu vezi una/unu’ pe drum şi rămâi fermecat/ă de minunata ramificare a dendritelor prea-frumosului specimen. Nu sentimente înnobilante, nu râme în stomac sau fluturăceli în creier…Nu teorii şi integrale de volum pe inimoacă. O simplă dorinţă declanşată de instinctul de a te da în teleguţe şi atât. Hunga-punga-punga! Vrei?? Ia poziţia şi să-i dăm drumul! Aşa apare îndrăgosteala internaută de la o singură fotografie, de exemplu. Atâta doar că asta-i cam frustrantă…mai ales dacă iubiţica domiciliază peste mări şi ţări iar tu nu o poţi vizita ca să îi demonstrezi pe viu tăria pasiunii.

“Dragostea la prima vedere” este la fel de romantică. Atracţie fizică şi atât. Ce mare şmecherie?? “Ne-am văzut, ne-am plăcut, ce rămâne de făcut??? Luaţi-vă o cameră la motel şi consumaţi-vă în iubire până o epuizaţi, băi dobitocilor!”
Scoate-l la o plimbare prin centru pe…Brad Pitt, că după 10 minute îi iese pe urechi dragostea la prima vedere. La fel şi cu Angelina Jolie…după două străzi, icneşte numai iubire la prima degustare!
Dar ce să îi faci? Unde-i feeling, nu-i lucru de şagă!

Bine, bine…dar cum de rezistă unele căsătorii să atingă o viaţă de om?? Nimic mai simplu: vâlvătaia aia de “mamă ce te-aş iubi non-stop şi peste tot” trece, odată cu avansarea în vârstă şi pleoştirea în mojo. Grăsimile se lasă, pielea se mototoleşte, ochii văd şi inima cere alte exemplare, mai tinere. Cuplul este legat doar prin respect reciproc (dacă are noroc), prin copii pe care îi au împreună sau prin lucrurile pe care şi le-au cumpărat din fondurile comune. Fiinţa umană este foarte materialistă…chestie care creşte proporţional cu greutăţile întâmpinate pentru obţinerea unui anumit lucru. “Ce-s cretin? După atâţia ani de muncă şi zbatere, să arunc totul pe Apa Sâmbetei? Dă-o naibii de otravă, că o mai suport eu ! Strâng din dinţi, stau mai mult pe la lucru, acasă vin mai mult pilit şi…trece viaţa! Numaidecât mă trezesc că a dat ortu’ popii şi sunt liber!”

Iubirea Adevărată…da sigur! Dacă ar exista, rata divorţului nu s-ar mai apropia de 80%. Dacă mizeria asta chiar ar avea o aplicabilitate practică, babuinii gelaţi pe cerebel nu ar mai avea amante, după nuntă. “Nu sufleţel, pe aia o jughinesc doar, pe tine te iubesc cu adevărat! Tu eşti lumina ochilor mei din cap!”. Ce măă??? V-aţi damblagit la diblă??
Am tot auzit, că cine nu e gelos, nu iubeşte. Băi! Sunteţi sănătoşi?? De unde a mai apărut şi idioţenia asta?? Au slobozit-o frustraţii care nu se încred nici în dibacitatea palmelor???? Dacă ar fi să mă iau după teorii, iubirea e fix încredere. Dacă vaca aia a ta chiar te iubeşte (????), o laşi în ditamai grajdul de bivoli în călduri şi tu te bagi la somn liniştit…pentru că ştii că nu vei fi trădat niciodată. Chestia e că aşa ceva nu se întâmplă, pentru că simţămintele de căldură acoperă doar un contract de comun acord, prin care primeşti ciorbă caldă, chiloţi curaţi şi plata a doar juma’ de întreţinere, în schimbul unor flotări după program intensiv. Iar tu ştii asta, în adâncul atriului (puţin şi prin ventricul). Pitzi stă cu tine doar pentru că eşti viril şi o iubeşti cu vână…dar dacă scapă la grajd, poate garanta cineva că nu îşi găseşte altul mai potent?? Că doar nu e mulată pe dotarea amorului tău!

Unde e iubirea aici? E plecată în vacanţă de sărbători??? Sau...a, da! Ăia nu au găsit ei, Dragostea Adevărată! Doar se amăgesc micuţii....beau apă cu gheaţă şi îşi imaginează că e şampanie franţuzească! Ce îmi răscoală mila în stomac...Îi compătimesc sincer!

Un alt clişeu spune că dragostea te loveşte la orice vârstă! Nu îi mai pun pe ăia de acum două postări, că şi aici pot demonstra foarte uşor apartenenţa la plăcerile dobitoceşti. Dar întreb altceva: dacă chiar există vreun Cupidonel care ne trage cu săgeţi de iubire în cur, oricând şi oriunde, de ce nu vedeţi bunici la 80 de ani că se ling pe după boscheţi? Sau cum explicaţi faza aia cu tătăicul care şi-a lăsat gravidă nepoata adolescentă, aflată fix la vremea damblagelii iubăreţe?? Era încleştat de dragoste, precis! Îl orbise Scutecel cu arculeţul lui magic???

Of, of, of...iubirea! Bibelou de porţelan! E şi normal...că dacă nu te depui cu sentimentele cât timp ai colacii fermi şi se mai umflă tărâţa, dracu’ mai îţi face ochi dulci! Ce vreţi mai fragil de atât?

Sălbăticiunile îşi marchează teritoriul cu urină. Oamenii, cu “puiuţ”, “zăhărel”, “pisi”, “îngeraş”, “pisoiaş” şi alte asemenea măgării (nu mai pot da exemple, că mi se sterpezeşte cerebelul numai când mă gândesc la ele). Aşa a fost mereu, chiar dacă spoiala a fost diferită, în funcţie de vreme.
Acum cică eşti brută dacă spui simplu “mănânc”; politicos, se spune “servesc masa”. Cam la fel e şi cu iubirea…Nu poţi să îi spui “Hai să mă văr şi eu pe la tine!”; îi spui şi tu mai împopoţonat, mai răşinos: “TE IUBESC”. Vai, ce frumos sună…Păcat că nu e nimeni în stare să definească clar ce vrea să spună. But, then again, feelins can’t be expressed into words! Lasă măi, că e bun şi puţin mister! Îl interpretăm cu ni se scoală ideile mai poetice!

Tare, nu??

Mai îmbucă, mai îmbucă! Nu te sfii...

cămara geme de borcane cu diamante!

Anul 2010 vine cu scumpiri. Combustibilul a intrat în noul plan tarifar, urmează alimentele. Cică şi ţigările se scumpesc, dar mi se rupe taman de la rădăcină şi mă doare fix în centrul cotului! Despre mine, poate să-l facă mai scump decât o excursie pe Lună! Nu sunt fumăcios, urăsc din ficaţi căcatul ăsta de viciu şi nu mă impresionează nici măcar la inima curului. Cu hrana...e cam altceva!
Abia aştept!

Vestea cea mai bună e că scad taxele la produsele de lux. Sigur, sigur! Că parcă singurul lucru care mă oprea să-mi iau iaht, erau taxele! Aveam taşcălăul de bani sub saltea, dar mă ţinea o scamă să îi investesc, pentru că erau accizele cam mari!
Băi, voi sunteţi sănătoşi la bibilică, sau v-aţi tâmpit de la atâta încrăvăţare??? Noi mâncăm bijuterii, blănuri şi limuzine??? De ce mă interesează pe mine de mizeriile astea, când nu voi avea ce pune pe masă??? Cercetătorii au descoperit de curând că fiinţa umană poate digera bujii şi pneuri de Maybach, iar pe noi ne-aţi înscris în experiment??? Sau ce puii mei, că nu pricep!!
De fapt, nici nu mai contează! Vom avea un an strălucitor...

P.S.: Acum înţeleg de ce puii de românaşi au dat iama în cele tradiţionale şi au înfulecat de sărbători până le-a crăpat maţu-n ei! Probabil voiau să îşi facă depozit pentru la anul...adică ăsta care tocmai ce începu!

Tyga - Diamond Life
Asculta mai multe audio Muzica