Românica la elecţie

22 noiembrie 2009. Gara de Nord (şi nu numai). Orele 07.00-21.00.
Claie peste grămadă, înghesuiţi ca nişte cartofi în hambar, aliniaţi ca o turmă de dobitoace, printre încruntături, pârâituri de oase, înjurături spuse cu obidă în barbă şi miros de sudoare, cetăţenii neamului se întrec să se exercite în dreptul constituţional de a vota. Subit, conştiinţa civică i-a străpuns până la rădăcină, le-a vibrat triumfător în cord, iar acum conaţionalii îşi trag omor, care să se arate mai voinic la apăsarea cu ştampila. Persoane care s-au învoit special de la lucru, bolnavi, studenţi amărâţi (care votau cu schimbarea pe o viaţă mai bună), turişti în trecere, turişti veniţi special pentru vizitarea acestui magnific obiectiv turistic…într-un cuvânt, “oameni care locuiau la Bucureşti, dar aveau buletin de provincie, din diferite motive; aceleaşi motive care îi împiedicau să se ducă dracu’ să dea cu părerea la circumscripţia de care aparţineau”. Ce mai? O ditamai adunătură pestriţă cu aspect de cireadă sub acoperire, care şi-a luat destinul între copite şi a venit să îşi spună părerea.

Mă disperau studenţeii care cică nu aveau viză de flotant…si se lamentau sărăcuţii, pentru că nu au unde să îşi exprime voinţa de popor liber. Of, of, mai, măi…să mai tăiem din vene…
Păi, băi tâmpiţilor! Din câte îmi mai amintesc, pe vremea mea erau secţii de votare şi în campusuri; iar la cămin nu te lăsa să stai fără viză de flotant, că îţi luai amendă de la nenii miliţieni care veneau în control periodic. Gândind în felul acesta…pe cine credeţi că prostiţi voi, măi derbedeilor?? Spuneţi mai bine că acceptaţi umilirea de a sta ca boul ore în şir, pentru că v-au plătit unii şi alţii să vă transformaţi în diferiţi ultraşi viu coloraţi! Deşi…să-mi bag picioarele daca eu aş fi stat atât…chiar dacă crăpam de foame, nu acceptam să stau ca animalul pentru că aşa au vrut nişte mizerabili umflaţi .

A fost o demenţeală totală! Unii parcă erau loviţi între ochi de vreo bleandă mutantă, şi îi găsise hărnicia taman în duminica alegerilor; toţi erau muncitori, toti se ceruseră afară de la şefu’ şi veneau în grup organizat, ca să ştampileze “şi aicişa”. Pe alţii îi lovise damblaua turismului, de parcă însăşi Udrea le sulfa sub coadă! (ca să le dea avânt) O mare…dar ce spun eu? Un ocean uman năvălea turbat în vizită la rudele “de la ţară”…şi cum votarea este o necessitate care se cere făcută, se pecetluia cu nesaţ orice buletin de vot care se creştea în faţa ochilor! Ziceai că s-au damblagit cu toţii!

Nu mă înţelegeţi greşit…este dreptul fiecăruia să meargă pe la urne. Şi nu am nimic cu asta. Dar îmi provoacă greţă ipocriţii care se dau modei de civism şi democraţie, dar îşi vând dreptul pe o sticlă de ulei sau câţiva zeci de lei în portofel! Mi-e scârbă de ei…şi nu îmi pot da seama cum poate fi cineva atât de netrebnic. Să accepte orice umilire posibilă, de involueze la gradul unui animal de turmă, doar pentru o “micuţă atenţie”.

Despre rezultatul votului…nu mai am ce comenta. Fie că iese GIoană (G.I. vine de “G.I. Joe”, prototipul Fătului-Frumos în chiloţi de tablă, luptăcios pentru drepturile poporului ) şi trage o horă a unirii pe pajişte, ca să fie lumină în lume şi căldură la cei nevoiaşi, fie că iese Băse (Doamne păzeşte-ne de hemoragia pârţoasă), rezultatul este acelaşi: cine poate, să părăseacă ţara, planeta, dimensiunea…să se debaraseze de orice ar putea fi contaminat cu românism de la mama lui.

SAUVE QUI PEUT!!!

Circoteca electorală

“A sosit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii”
Ieşi neamule la vot! Votul tău contează! Cine nu votează nu are dreptul să vocifereze cu privire la viitorul ţării! Hai, să mori tu! Băi imbecilule! Te-a dus mintea vreo clipuţă să te gândeşti că nu vreau să votez, pentru că nu am pe cine?? Sau te-ai blocat pe “datoria civică şi cetăţenesc-democratică de a da cu ştampila? ” Ai auzit în viaţa ta de dreptul de “veto”, măi dobitocule?? Acelaşi drept pe care îl mesteci tu acuma între gingii…şi care la origine însemna “MĂ OPUN!”. Eu chiar asta fac, băi ! Mă opun, mă pun de-a curmezişul a tot ce înseamnă politică autohtonă! Dar pentru că nu s-a tipărit nici un buletin pe are să scrie “INCAPABILILOR! NU SUNTEŢI APŢI SĂ CONDUCEŢI O ŢARĂ!”, deci, prin urmare, nu am cum să ştampilez aşa ceva din simplul motiv căp nu există, eu mă opun prin neprezentare. Tu eşti idiot la bostan, să dai tu sentinţe din astea, băi nemernic nenorocit?? Vrei să votezi?? Ai un favorit?? Foarte bine! Eu nu te frec la nici un cap să nu te duci să îţi dai drumul la voinţă! Păi atunci, de ce puşca mea (agăţată la brâul tradiţional care împresoară mijlocelul tras ca prin inel – de unde se vede că sunt mândru că sunt român) mă baţi la creieri cu ce e bine şi ce nu e bine să fac?? Tu crezi că eu nu am discernământ, sau ce?? Te gândeşti că eu nu votez pentru că mi-e silă să mă mişc?? Cine te-a pus pe tine justiţiar şi dătător de precepte morale şi civice?? Eu nu am favorit, pe mine nu m-a convins nimeni că este apt pentru fotoliul prezidenţial. Trebuie să merg obligat-forţat, că vrea muşchiul tău de analist?? Şi când oi ajunge în momentul zero, închid ochii şi pun ştampila unde nimeresc? Sau joc "ala-ba-portocala" şi îl deleg pe care m-il scoate norocu-n ochi, doar ca să ai tu fericiri orgasmice că e prezenţa groasă şi potentă la urne???

Plus că…din câte văd, nici nu prea contează ştampila mea…sunt alţii care o dau în grup organizat! Eu, solitar, ce pot să fac??
“Am venit în grup. Ne-a organizat şeful”, sau “N-are nimica, trebuie să votăm şi-aici-şa”…aşa mărturisesc plini de candoare, sărmanii turiştei electorălei. Spun că au venit organizat, dar numai pentru că ei munceşc în Bucale. Şi ca nişte cetăţeni modei, s-au cerut de la şăfu’ ăl mare ca să le dea şi lor voie să se exprime în opinia politică. “Ce, nu ştiu să citească?? Lasă beeiiii…nu-ţi mai bate tu capul, că-ţi pică părul! Doar d-aia au inventat ăia siglele de partid! Se uită şi ei după măzgăleala care flirtează gâdilăcioso-seducător cu retina pe care o poartă în ochii capului din dotare – tre’ să le cer impozit şi pe asta; ia să notez eu acilea, să nu uit…că nu-mi mai văd capul de câtă treabă am pe mine cu alegerile astea şi dirijatul de autocare! - şi acolo se proptesc în ştampilă! Tare şi apăsat, ca să se vadă şi să nu existe dubii asupra trecerii lor prin secţia de votare…Că doar nu rezolvă integrale diferenţiale sau au nevoie de doctorate speciale, ca să o facă!”

No, şi dacă sunt atâtea grupuri de doritori, eu de ce să mă mai strofoc?? De ce să îi încurc de la prestarea unui serviciu preplătit - ca la cartela pre-pay…dai banii apoi vorbeşti/ştampilezi. Hait! Mi-am adus aminte..cică l-au prins pe unul care încerca să îşi fotografieze buletinul, ca să dovedească apoi că el a votat “pentru cine trebuia”. Foarte bine…l-au prins. Dar cum?? Că aici am abstinenţă la neuron…Că doar nu cred că ăla a fost atât de bou să se tragă în chip alături de buletinul ştampilat, în mijlocul secţiei! Şi nici nu cred că a urlat în gura mare “PĂ-SĂ-RI-CAAAA” înainte să apese pe butonul declanşator, sau căă a venit cu ditai trepiedul după el, ca să iasă o fotografie de artă. Eu zic că odioasa faptă (a se pronunţa cu scrâşnire de dinţi, ochi sângerii şi turbaţi, despărţiţi de un “V” mai întunecat ca Tartarul) s-a înfăptuit cu un telefon, în intimitatea cabinei (de vot, nu de toaletă). Păi şi atunci, se pune o întrebare micuţă: CUM A FOST DESCOPERIT??? Că parcă totul trebuia să fie un act intim…
Vreun exemplar dintre membrii comisiei vine de pe Krypton şi are în dotare o frumuseţe de vedere cu raze X? Aveau pe unu ascuns în beci, care trăgea cu ochiul prin crăpăturile strategige ale duşumelei?? Sau aveau ascunsă o cămeruţă de luat filmări prin ungherele tencuielii din plafon?? Sau poate că viitorii votanţi treceau la intrarea în secţie printrun detector de aparatură electronică (pe care trebuiau apoi să o predea unei persoane care se ocua special cu acest gen de recoltat) iar la săracul om i-au descoperit, după actul ştanţării, o antenuţă care i se belenghenea jucăuş la centură…o antenuţă care nu trebuia să fie acolo, pentru că orice urmă de dispozitiv trebuia predat la intrare.
Deci: cum s-a petrecut descoperirea uluitoarei mârşăvii?? Mor de curiozitate să aflu.

P.S.: Cică la nu ştiu ce secţie de votare de pe cuprinsul Românicii noastre scumpe şi dragi din cale-a afară (FOARTE, FOARTE AFARĂ), s-a întrerupt tot procesul electoral din motiv că o ştampilă a fost aruncată accidental în foc!
Mă nene! Voi sunteţi normali cu capul?? Cum poţi să arunci DIN GREŞEALĂ, o ştampilă în foc?? Membrii comisiei îşi aveau lăcaşul la gura şemineului?? Unul a vrut să mai arunce un braţ de lemne în foc, şi…“Ups! Am scăpat ştampila…Că o ţineam în mână ca să nu o fure cineva!”??? Rămăseseră fără material pentru ars, vă lua benga de frig şi un inteligent (pe principiul “Here I come to save the day”???) a observat că instrumentele de însemnat hârtia prin împungere sunt din lemn??”

VA URMA -

Marea Dezgustare

În sfârşit s-a întâmplat şi porcăria aia de mult cântată înfruntare...Că numărau ăştia secundele de-a-ndăratelea, de parcă erau la N.A.S.A. şi lansau rachete pe Marte! Marea Confruntare, Marea Bătălie, D-Day-ul politicii, miştocăreala naţiunii hipnotizate de mirajul noului conducător.

După 30 de minute, mie deja îmi picau ochii-n gură de plictiseală şi de somn. Pentru că m-am cam săturat până-n gât de “o să fac, o să dreg, o îmbârlig, o scot, o bag…pentru prosperitatea poporului”. Mă scârbeşte faptul că onorabilii catindaţi, omi de vază (nu din aia de flori; aşa e expresia) în societate, îşi clădesc succesurile împingînd în faţă bătrânii care, după o viaţă de muncă pentru gloria ţării, trăiesc din câteva sute de lei pe lună; pe tinerii care suportă a nu ştiu câta reformă educativă, pentru a schimba recitatul lecţiei cu ochii-n tavan pe o metoda de studiu eficientă; pe agricultorii care sunt cea mai mare forţă economică a ţării, dar protestează disperaţi prin faţa nu ştiu cărui pălăţoi şi vând kilogramul de struguri sau de barabule cu câţiva zeci de bani; sau chiar pe şomeri…care formează singura categorie economică ce se îngroaşă viril, la aceste vremuri de criză.

Mi-e silă de promisiuni, texte, viziuni, tactici şi programe de viitor. Mi se zvârcoleşte stomacu-n mine când îi aud pe incapabilii ăştia demagogind despre cât de bine vor face ei naţiunii, cât de minunat va fi, câte haite de câini vor umbla zilnic cu covrigi în coadă sau cum Nal Hutta (lumea de baştină a unor creaturi viermănos-băloase, tătuce în afaceri universale, încrăvăţate şi pline de ifose grandomanice, ce se numesc hutti - în Universul Star Wars) va dispărea de pe harta planetei Românica. Mă umple greaţa când îi văd pe ăştia că spoiesc caldarâmul cu un strat nou de asfalt sau înlocuiesc nişte borduri până în alegeri, ca să prostească proştii şi să arate cât îl doare pe el de înfăţişarea locului de baştină.
Mi-a crescut aşa o lehamite de umflaţii ipocriţi ai neamului…de nici dacă stropeam cu îngrăşământ nu ieşea aşa vârtos de rumenă şi răzbelită! Unu’ citează obsedant din Biblie, apoi promite din gâtu’ mâinii ce frumos va băga el fonduri în agricultură…deplânge categoriile defavorizate, susţine tinerii şi măreşte orice. Apoi înjură o săracă zarzavagie care avea un şorţ portocaliu, luat pe de-a moaca de la odioşii adversari. Uită însă că a fost deja la guvernare…şi a făcut rahatul praf. Totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un mântuitor, îi slăvesc cumpătarea şi buna creştere. Dacă omul acesta vine la guvernare, cu pilele lui externe şi cu propria deşteptăciune uluitor de fenomenal de mare, naţiunea va deveni în scurt timp o oază a belşugului. Vom trăi ca belferii, vom avea salarii occidentale şi vom vieţui doar din agricultura stătut demecanizată...pentru că imediat ce va roade la ciolanul prezidenţial, va porni reforme miraculo-economice. Da…sigur! Că parcă începe să bată din poartă-n poartă, ca să ofere mici conturi în Elveţia celor ce abia îşi duc zilele de azi pe mâine! Sau ar putea vreodată, în viaţa asta, să priceapă ce poate simţi un om care nu e capu' la partid.
ăbălat că el va face din căcat bici (care să şi troznească la ocazii speciale). Chiar a început transformarea…cu o fisă care a făcut-o parlamentar, o alta care îşi cumpără stadioane de locuit (pesemne ca să poată întoarce tracto…adică gipanul buldozer în sufragerie), o altă puşculiţă de băgat fonduri, care lăfăie cocoţată pe 2 ministere, etc (povestea ar fi prea lungă şi nu am chef acum de scris biogafia păsăricii…adică a unei admiratoare). Deci tre’ să îl ştampilăm pe el, că să ducă capodopera la bun sfârşit şi să trăim mai bine…peste vreo 2 decenii. Şi totuşi întâlnesc oameni care ascultă cu gura căscată la bazaconiile lui, îl aşteaptă ca pe un al doilea mântuitor, îl băseşte cu adulaţie cretinoidă şi îi cântă cu dor în strunele viitoarelor autostrăzi ce vor împânzi toate formele de relief de pe la noi.
În sfârşit, un al treilea…un pueril care era doar revoltat de tot şi de toate (parcă el a făcut politică pe Centauri Prime), dar nu cred că are forţa necesară să facă ceva constructiv pentru ţărişoară, în timpul vieţii mele. Şi pentru că m-am săturat de refrenul “eu vreau, dar ăia nu mă lasă”…nu mai are nici un rost să mă avânt în speranţe şi idealuri deşarte sau să belesc urechile la nişte vorbe care teoretic sună bine, dar practic ne îngroapă de vii.

Ţin minte şi acum momentul când a câştigat Constantinescu…Se urla cu gura până la urechi că “AM ÎNVINS!!!!”. Pe cine?? Nu ştiu sigur…atunci se vorbea că am învins comunismul, că o claie de specialişti europeni vor da buzna în moalele obrăjorilor bucălaţi ai patriei şi o vor scula spre eterna şi veşnica îndestulare a poporului nimicit de foame şi dorinţe reprimate. Apoi a câştigat iar Iliescu…şi nimic nu s-a schimbat. S-a spus doar că din două ciume, o alegem şi noi pe aia mai blândă. Şi în sfârşit, peste 4 ani iar am învins…Adică, mai precis, un exponent al sistemului ticăloşit a învins sistemul, doar pentru că hoţul a zbierat din toţi bojocii, HOŢIIIII BĂĂĂĂĂ!!!! Ideea e că şi atunci am învins, doar că nu prea pricep ce am câştigat. Poate un străluminat care se crede întruparea tuturor puterilor în stat.

Aşa că de ce oare să mă mai ambalez degeaba?? Nu e mai simplu să stau eu necâştigat şi să încerc să mă detaşez de toate mizeriile astea?? Nu e mai lejer să num ă mai chinui să sortez tipurile de cancer care ne-a încălecat cu aviditate?
Să se voteze până le-o ieşi pe urechi…că şi-aşa am înţeles că sunt cu vreo 4 milioane mai multe buletine de vot, decât alegători. Şi să mă lase-n durerea mea, că vomit numai când îi aud în urechi! Eu nu vreau s[ mai merg nicăieri, doar pentru că datoria civică îmi dictează să dau cu ştampila!

P.S.: Ţineţi minte 3 cuvinte:
“BHEEEEE…CALI …PREŞEDINTE”

P.P.S.: Ştiu că până la urmă, cineva va înfuleca bunătăţile fotoliului prezidenţial. Doar că…viaţa lui nu se va intersecta niciodată cu a mea sau a oricărui cetăţean nemogulizat în diferite conturi internţ'ionale; aş şi idiot să cred asta.