High, High...to the flower sky!!!!!

Văd că e mare învolburare de idei privitoare prin lentile Armani, cu chestiuţa asta....cum îi zice, cum îi zice??? A, daa!.... legarizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare...

Nu ştiu despre alţii, dar eu sunt de acord! Nu mă mai pot ascunde, nu mai pot minţi atâta puhoi de lume...care mi-a dăruit încrederea ei!

Vreau să se dea undă verde la târfe, să poată suge şi gura lor un ban cinstit (păi numai pântecoşii de afaceri să facă asta nederanjaţi????????); vreau să se găsească droguri în alimentară, întăritoare care să ne umfle curajul de a le plăti pe fătucile prestatoare. Îmi doresc din fundul inimii să îmi pot cumpăra cinstit şi corect măcar un pui de AK-47...Vreau ca tancurile să se vândă la reduceri în show-room-uri, sau chiar la promoţie (cumperi două şi îl primeşti pe al treilea gratis), când vin sărbătorile! ("Mamiiiii....numai cheiţele astea mi le-a adus Moşu'? Nu...puiu'mamii! Dar Panzerul nu a încăput sub brad şi te aşteaptă în faţa garajului...") Visez la tarabe multicolore aliniate de-a lungul şanţurilor pline de lături, unde să am rachete sol-sol şi sol-aer pe alese! Vreau să am la centură măcar un Beretta de 9 mm, dar muniţia pentru el să coste cât un yaht de megalux (în felul acesta, dacă sunt împuşcat din greşeală, atacatorul va veni disperat să îşi recupereze marfa: “Băi! Tu ştii cât mă costă pe mine glontele ăsta?? O AVERE!!! Nu îl pot irosi pe tine…un Neica Nimeni, un Ducă din Luncă!…Ia dă-l încoa, să i-l trimit în dinţii cui merită! Mama lui de… BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPP BIP BIP BIIIIIIIIIIIIIIIIIIIPP”) - bucată cenzurată din cauza utilizării unui limbaj care a depăşit orice limită a obscenităţii. Dar este legal şi asta, staţi calmi! Nu săriţi aşa.........
Jinduiesc eroic după o bazuka de ultimă generaţie, cu care să trimit la Creator pe oricine mă calcă pe coadă!
Vreau să se legifereze furtul şi tâlhăria; vreau să văd tineri la fiecare colţ de stradă, cum se rup în figuri de Aikido, Wushu sau Jeet Kune Do, caftindu-se cu vitejie până la ultima suflare. Sper ca răpirea şi violul (mă rog...nu prea ar mai fi nevoie de asta) să fie la ordinea zilei, iar turismul cu avioanele deturnate să ne aducă milioanele de euro de la capătul tunelului.
Vreau să se arunce în aer puşcăriile, să se ardă toate cărţuliile cu legi şi alte reguli din astea de conduită, care ne îngrădesc libertatea.! Vreau să fim liberi, nesupuşi şi neliniştiţi! Să crăpăm de beţi în timp ce ne gonim bolidul cu viteza sunetului, să fumăm iarbă şi alte căcaturi din astea, până ni se mumifiază plămânii!

VREAU SĂ SE LEGALIZEZE TOT CE EXISTĂ PE LUMEA ASTA, FĂRĂ LIMITE DE VÂRSTĂ!!!! VREAU ANARHIIEEEE!!!!

ŞI FAZA CEA MAI TARE....FLAVOUR-UL CEL MAI DE SEAMĂ, L-AM PĂSTRAT PENTRU FINAL: DACĂ AM RĂBDARE, TOATE DORINŢELE MELE OR SĂ FIE CONFORME CU LEGISLAŢIA LIPSĂ CARE TOCMAI A FOST VOTATĂ DE ALEŞII NEAMULUI!!! URA! URA! URA!

Băi, dragii moşului! Voi sunteţi în firea voastră?? Aveţi toţi boii în ogradă? Vi s-a atrofiat ghemul cu neuroni şi gândiţi cu dosul??? – ca să nu mai zic cuvântul foarte urât “cur”...

Aţi intrat în anul morţii şi încercaţi să vă bucuraţi la maxim de fiinţarea pe planeta asta păcătoasă??? V-a intrat un carcalac la şira spinării şi scurtcircuitează expresul cugetărilor către CREIER??
Deocamdată, nu vreau nimic din ce se află mai sus...dar dacă aş fi simpatizantul lui Bin Laden? Să înţeleg că va fi posibil, într-un anume viitor..din viitor?
Sau...poate că vreau! Pentru că sunt prea drogat (uşor), ca să mai disting binele de rău...

Nu s-a mişcat nimic în ţara asta, timp de 20 de ani (nici nu îi vine să cred cât am îmbătrânit aşteptînd!) şi aveţi vreo impresie că dacă ne stupefiem, o să fie mai bine??? Sau...şmeee-cheee-raaa-şiiii-loooooorrrrrrr!!!! Dacă nu sunteţi în stare să faceţi ceva, măcar să ne creaţi iluzia că totul este bine! După o gură de aurolac,...totul este pufoşel şi rozaliu (ca grumazu' dat în fiert), plin de inimioare şi floricele şi aripioare şi muzicuţe şi drăgălaş şi scumpiţik şi aşa ce-mi vine să vă strâng la piept şi să vă iubesc mult, mult mult de tot!

P.S.: PETIŢIE
Subsemnatul domiciliat aici vă roagă a aproba ca imn de stat o traducere (că doar suntem români şi ne mândrim cu ţara noastră; nu merge ceva în engleză...) a melodiei de mai jos. Aşa o să ne mobilizăm mai uşor...sau poate nu!

AFROMAN - BECAUSE I GOT HIGH


UPDATE-ÎNTREBARE:
Dacă până acum am tot într-o stupefiere, se cheamă că ne-am drogat în neştire?

Copiliţa fără de prihană

- Introducere:
A venit, a venit toaaaa-mnaaa...
Păsărelele au plecat în ţările calde...oamenii harnici au recoltat "mere, pere, în panere şi gutui amărui, cu puf galben ca de pui...şcolerii au început mult iubita şcoală...sesiunea de restanţe a studenţilor abia ce s-a gătat (ne revedem la re-re-uri)...iar boboceii într-ale facultăţii sunt înnebuniţi să-şi găsească un locşor la un cămin fain (cam greu de găsit aşa ceva), sau un cuibuşor de nebunii mai retras de ochii curioşilor indiscreţi (asta găseşti pe toate drumurile), unde paraşutele să stea ceva gen...

...ca să se roage pentru iubire, pace pe Pământ şi o viaţă mai frumoasă...cu gentoace sclipicioase, ţoale de la Milano, ineluţe cu diamant de cel puţin 2 tone, pe falangele-cârnăciori...

- Cuprins
Este prioada marilor frăsuneli cu administratorii care dau un loc în cămin, doar contra unei sesiuni de hunga-punga...Lumea se scandalizează, tinerele gingăşii iau foc şi se simt lezate în mândria psihicului lor de sensibiloase, televiziunile tocşoiesc cu avânt, întrebîndu-se cum este posibil aşa ceva, într-o perlă a Uniunii Europene...un colţişor de rai, o nestemată civilizatoare a coroanei planetare!

Chestia e că eu m-aş grăbi să sar la concluzii, mai ales că există şi studente care se vând de bună-voie, pentru te miri ce rahaturi de favoruri:



Ştiu...e oripilant, chiar greţos! Dar dacă urlă disperarea în sărăcuţa fată şi mai are şi o lipsă acută de...note sau cazare, administratorii şi profesorii s-au cam învăţat. Nu mai aşteaptă să li se ofere, pentru că îşi iau singurei...sau măcar încearcă. Mai dau ei chix, dar, când mergi la alimentara de pe colţ, nu prea mai întrebi dacă are pită; pentru că ştii că răspunsul va fi afirmativ...Cam aşa e şi cu târf...tutele autohtone. Necazul mare e că boşorogii ăia libidinoşi s-au învăţat cu nărav şi nu fac diferenţa între o parfumerie şi o alimentară, între o domnişoară respectabilă şi o paţachină cu elastic în loc de coloană vertebrală. Iar aici e de rău...adică merită spânzuraţi de...merită să moară în chinuri, în stilul David Carradine.

Dar să revin la fărsuţa de mai sus..pentru că mi-a ridicat ceva întrebărila nivel mansardă:

1. Cum puii mei drăguţa studenţică nu îşi înşela iubitul, când ea dădea recitaluri la microfoanele altora? Sau înşelatul ăsta se referă doar la anumite locuri...bine poziţionate şi fixate pe harta trupuşorului? La fel ca şi dragostea...care are doar anumite căi de a se manifesta?

Odată, când eram eu tânăr şi neliniştit, o doamnă sexagenară mi-a spus să nu îmi fie frică de căsnicie...deoarece oricum iubirea aceea de la început se duce în cel mlt 3 ani, pentru a lăsa loc unui respect reciproc imens - care va dura pentru tot restul vieţii. Nu am aprobat-o şi nici acum nu-s de acord cu ea...
Dar fătuca asta nu avea nici picăturică de stimă! Era doar ceva de suprafaţă, ca să ia ochii la proşti...O spoială mucegăită, o hidoşenie de fidelitate pe care ar fi vrut să o creadă şi ea!

2. Cică se logodea cu iubitul ei mult iubit...pe care nu l-a văzut în viaţa ei. O prosteală de legătură pe mess, şi atât! Iniţial am crezut că e un monument de neghiobie (până şi Buzdugan a pufnit în râs, pentru o fracţiune de secundă)...doar că, după ce am mai rumegat puţin, am constatat că e o ditamai târfă+curvă, care-şi cunoaşte foarte bine interesul! Pleacă să se unifice cu jumătăţica corason-ului ei, rabdă şi ea până i se acord cetăţenia, apoi...o merge, n-o merge...ce-o vrea Domnul! Ea a devenit femeie de succesuri, trăitoare în fiţoasa Americă! Şi dacă îi mai toarnă şi un copil la săracul fraierăştean, chiar s-a aranjat pe viaţă! Ia pensie alimentară şi nici că se mai întoarce prin aceste binecuvntate landuri de cios...

3. De unde ştie ea, micuţa, că prestaţia ei merită un 7 sau un 8? Chiar aşa de fenomenală se crede?? Sau părerile astea bune vin după ani de practică asidua...

4. Sper că toată lumea s-a prins că nu e la prima tentativă de acest fel...şi că doar a minţit cu gura plină! Ce era să mai zică şi ea? A ajuns de râsul curcilor! Taci şi înghiţi în momentele astea...sau mă rog!

- Încheiere:
CE ORIBIL ESTE TOAMNA!!! Toate diveniile îşi dau arama pe scârbavnica lor feţişoară suflaţă în aere de lux...

- Concluzie:
Nu îţi vine să le stârceşti capul ca la viermi, unor asemenea ciurucuri? Tu înveţi de-ţi tâmpeşti creierii, iar alea se destrăbălează prin cluburi nocturne! Apoi, în sesiune, iau îşi iau examenele...doar pentru că ştiu să lucreze din gură, fund sau mai ştiu eu ce organe opţionale!

P.S.: Şi Băselu' se tot dă de ceasul morţii că tinerii sunt plini de scârbă pentru ţara asta!

Doar că nu ţara, valorile, cultura, simbolurile ei provoacă scârbă! Ci faptul că e locuită de asemenea nemrnici fără scruple!!! Pentru că este condusă cu mână forte, drept spre eşafod!Sila şi greaţa este provocată mai abitir, tocmai de ăia care şi-au luat angajamentul că ne vor conduce spre o viaţă mai bună, sau cel puţin, cât de cât normală.

P.P.S.: Chiar dacă întâmplarea este destul de veche, ea este reprezentativă pentru ţărişoara în care ne ducem zilele. Decăderea morală în care ne aflăm, nu s-a vindecat. Dar s-a agravat şi mai mult....s-a întins, violent şi atroce, peste toată suflarea neamului.
Pe scurt, ca să îi fac o bucurie la domnul preşedinte...MI-E SILĂ!!! DEZGUSTUL MĂ SUFOCĂ, REPULSIA MI-A AJUNS PÂNĂ LA OS!! SENZAŢIA DE VOMĂ MĂ CUTREMURĂ PÂNĂ-N RĂRUNCHI!!!

The future begins today

Ministreasa Udrea este premiată pentru imaginea de “femeie încăpăţânată şi afurisita” pe care şi-o ştampilează cu sârg pe distinsu-i chip (“Păi şi ăsta-i un motiv de laudă? Vai…sunteţi cea mai nasoală femeie pe care am văzut-o în viaţa mea! Să bem pentru asta!”). Băselu’ laudă cu patos (pe principiul: “Zicea Patos către ei”) turismul “extrem de eficient” practicat de Elenuţa (nu aia parlamenţăcioasă la europeni), apoi se rupe în talente şi realizări, în timpul unui discurs – cel mai bun somnifer, credeţi-mă pe mine!. Guvernu’ se asumă* de zor în nişte porcării de legi, care cică ar scoate ţara din că…căderea în care se află. Magistraţii se continuă în grevă. Boc cel “mic la stat, mare la sfat” îl tot ameninţă pe Badea cu mănunchiul de pene şi borcănaşul de super-glue. Autostrăzile ba se fac, ba nu se mai fac, din lipsă de fonduri. Iacob Ridzi scoate iar capul din nisip şi dă în judecată pe mă-sa ştie cine, pentru a creea o diversiune şi a reuşi să o scoată cumva pe pretena ei cea blondină până-n sistemul nervos periferic. Unii taie panglica de inaugurare, unii sunt in toi de discurs mobilizator, cu vena umflată pe tâmple şi faţa roşcovă de atâta indignare…Unii (mascaţi şi înarmaţi) jefuiesc cu spor maşinile blindate ale băncilor, alţii clonează carduri…
Românica e un teatru, unde spectatorii râd, plâng în hohote, înjură şi inventează noi semen ale respectului mut, se zgâiesc atenţi să mai descopere încă un indiciu referitor la Elodia sau se bălăngăne fericiţi şi ameţiţi, în tip ce in difuzoare urlă “Sunt un jmecher cu valoare şi de restu-n cot mă doare!”

Dacă aş privi totul din exterior, pe cuvânt că m-aş îngrăşa de atâta râs! (cu riscul de a deveni obez). Ce Pablo Francisco, Chris Rock, Gabriel Garcia, Chris Tucker, Robin Williams sau Jerry Seinfield? Dacă ţara asta s-ar aburca pe o scenă (cu scânduri din alea umflate la preţ), ar creea cel mai tare Stand-up Comedy din toate timpurile… Am fi Stăpânii Lunii, am primi premiul întâi cu coroniţă de trandafiri, centura W.B.A. a Hazului şi…cam toate distincţiile mai speciale care există pe lumea asta!
Şi mă întreb: “Mai există, oare, vreo scăpare? Ne mai lecuim noi, vreodată? Mai apuc ziua în care voi fi şi eu mândru că locuiesc pe meleagurile astea, sau e cazul să părăsesc ţara asta, ca pe o cocioabă plină de ciumă? E clar că ne trebuie o schimbare, ne trebuie “ceva” major….dar nu mă mai pot exalta la toate ţoapele copilaroase care fac revoluţii internautice, sau la promisiunile pe care le scot aleşii pe gură şi apoi micţionează cu drag pe ele. Nu mai pot spera într-o minune, pentru că doar unii au de câştigat din trebuşoara asta; iar eu m-am săturat până-n gât! Sincer, chiar aş vrea să locuiesc într-o ţărişoară mai normală…şi dacă ar fi ceva de făcut, dacă cineva ar descoperi o cale viabilă prin care se poate ajunge la nenorocirea aia de luminiţă de la capătul tunelului, eu aş lupta. Serios. Doar că…Blestem! Nu prea există aşa ceva!”

Unii mai deştepţi ca mine spuneau că ei au încredere în generaţia care vine după noi, au încredere în familie şi în filosofia ei. Dar…

Stăteam frumos la rând în sucursala unei bănci, pentru a-mi plăti dările către stat (ca un cetăţean onorabil ce mă aflu). Şi în faţa mea, nişte neni deschideau un cont…pentru Ciobanu Mario! La început am crezut că ei zic Marius, dar înţeleg eu ca cucu-n gură, că m-am îmbătat eu si nu mai aud cum trebuie…dar…au repetat! CIOBANU MARIO!!!
Băi, ce nume e ăsta?? “Ciobanu”, hai că am mai auzit…şi la fel şi “Mario”. Dar alăturea?? Părinţii ăia au fost beţi, când şi-au botezat odrasla?? Ce mama mă-sii?? Am mai auzit eu de un domn Boschet care au ajuns preşedinte, sau de Suliţe cântăcioase…dar ăştia barem erau botezaţi în limba lor. La noi e o nebunie completă!
Nu mă înţelegeţi greşit…”Ciobanu”e un nume respectabil. Dar Mario???? Îmi aduc aminte de demenţa care lovise Românica pe timpurile Dalass-ului, când nu mai existau alte nume de botez decât Jere, Bobby, Clif, Suelen, Pamela sau Mis Eli…Animalele erau denumite aşa, prichindeii născociseră jocuri de cuvinte cu numele astea, iar unii mai norocoşi chiar se intitulau în modul acesta...mai exotic!
Să revin la familie…ori ăia-s o şleahtă de proşti cu neuronul leneş, ori o cireadă de parveniţi jegoşi, care vor să iasă ca păduchele în frunte. Ţărănoi care au dat de bani şi acum cred că le-a crescut o pereche (de creier) în plus…adică fix ciobani, dar în sensul cel mai urât al cuvântului!
Ăsta face parte din categoria conaţionalului snob, care stă prin Italia 2 zile şi apoi uită să vorbească româneşte? Prost gust şi neghiobie la maxim! Este ca şi cum te-ar chema Bradpit Ghiorlan, Goodluck Vasile sau Okane (“bani”) Poponeţ. Mai vreau să trăiesc până aud şi de “Alah Păduraru” sau “Ainştain Gunoieru”, apoi gata! Scopul meu pe planeta asta s-a cam înfăptuit…

Şi mă întreb: familiile astea să educe noua generaţie, să ne creeze viitorul mai străluminos ca un soare în extaz tantric?

Acum ceva vreme, îmi căutam pe internet nişte imagini cu picturile lui Salvador Dali. Şi nu ştiu cum face, că intru pe un site (cred că era ceva de socializare, sau aşa)…unde copiii talentoşi cu creonu’ pe cârtie (sau mouse-ul pe monitor) îşi puteau posta lucrările; făceu un profil unde spuneau câteva lucruri despre ei, apoi…dă-i înainte cu tupeu! Celebritatea te aşteaptă nerăbdătoare…
Şi cum vă spuneam…nimeresc eu aici, ca musca-n lapte, fix pe pagina unei divenii, Ea, cu buzişoarele ei sensibiloase ataşate de propria guriţă, spunea: “Sunt o rebela pur-sânge, sexy şi seducătoare, care urăşte minciuna sau prefăcătoria şi iubeşte onestitatea şi adevărul. Ador să călătoresc, iubesc dansul şi…nu am oră de culcare! Deşi am doar 12 ani…nu îm…”
Hoooo…pune frână la cai, că dau cu oiştea-n gard! Ce face asta???

Băi! Cu modul de gândire al specimenelor para-normal de fitzoase sunt obişnuit…poate mai mult decât aş vrea; dar alea aveau măcar buletin! (ca să nu zic altceva, mai nasol).
O fi fency şi trendy să te consideri şefă la sanatoriul de rapan...dive! Însă nu prea mi se pare normal ca o feţiţă de doar 12 ani să afirme că e rebelă şi seducătoare! Tu, copilă! Şti barem ce înseamnă aburelili astea care ai înţeles tu că sună mişto?? Eşti pe modul “copy-paste, cut-paste” şi îţi începi ucenicia în magica meserie a uciderii celulilor codaţi?? Sau eşti vreo progenitură de familie din asta cu pretenţii şi ai învăţat că ţi se cuvine totul, că eşti speciala, extra-ordinara, unica şi neasemuita frumuseţe atroce şi rară??
Eu ştiu că pe la 11-12 ani, hormonii îşi încep monstruasa lor agitaţie; că acum apar zorii linguşiturilor libidinoase, a boticului sculat mofturos în sus…că este momentul când “c” devine “k”, “v” se preface în “w”, iar “i” se transformă în mai cool-ul său frate “y”, dar… CHIAR AŞA?????? CHIAR ÎN HALUL ĂSTA??
Mustul, prin fermentare, are şansa să devină cel mai aromat şi mai nobil vin. Cam aşa se întâmplă şi cu fetele…prin adolescenţă, pot înflori şi apoi deveni acele domnişoare, apoi doamne, care au fascinat dintotdeauna poeţii şi artiştii umanităţii. Dar ce te faci când fermentaţia transformă vinul în oţet şi adolescenţa preface bobocelul de trandafir într-o…curvă penală, odioasă şi ofilită?
Totuşi, nu mă pot abţine să mă întreb care le vor fi clienţii. Poate doar disperaţii ăia de crestaţi pe polatră...

Deci, m-am lămurit! Tânăra generaţie nu poate reprezenta Marea Salvare a Neamului. Poate doar Marea…Dezmăţare!!…

Şi totuşi, eu chiar vreau să mai încerc! Vreau să sper, vreau să cred că metastaza în care ne aflăm se va transforma, miraculos, în ceva care să ne dea putere…Aşa că voi continua! Chiar dacă familia nu mai are speranţă iar copiii sunt o cauză pierdută…poate cei care acum sunt în preajma majoratului?
Acei cavaleri nobili care visele lor cel mai mare este să marcheze la bagaboande tunate şi-n limbă? Şmecheroşii cu tupeu, idolatri de Caltaboş cel Grozav şi Târtiţa de Aur?? Ăia crestaţi pe ecuatorul scalpului, care bagă din darabană la bidon, pentru a-şi etala ăăăăoiala gâjâită cu sensibilitate, pe care o scot prin bălăngănirea omuşorului? Frângătorii de pipote cu ţepi pe bostan, perciuni tip “pumnal”, gulerul de la tricou sculat erect în sus şi lănţocul de W.C. atârnat pe după cefălăul în triplu exemplar?? Inconştienţii care se cred Şumacheri (că rimează cu “şmecher”) şi se fleşcăiesc printre fiarele bolidului, dar mai omoară şi pe alţii nevinovaţi? Păi ăia nu-s în stare să-şi vadă de perspectivele lor amărâte, d-apoi de cele ale unei naţiuni în moarte clinică…
De târâturile tip(e)dorobanţier nici nu mai amintesc! El ar fi bune…numai dacă ar locui la o spelucă de bordel! Dacă s-ar aprinde felinare roşii prin toată ţara, atunci, DA! Ar fi pe primul loc, dar numai la actul babardirii contra-cost! Că doar nu e o obligaţie…e o necesitate care trebuie făcută!

Farsa amanta braileanca 1
Farsa amanta braileanca 2


E clar! Nu mai avem speranţe, măi oameni buni!…


Să nu credeţi cumva că sunt vreun monument de pesimism, sau că am picat iar în nu ştiu ce decrepitudine! Numai că…decât să mai sper în ceva frumos, apoi să mi-o iau în dinţi şi să mă tăvălesc prin mâzga dezamăgirii, mai bine mă gândesc la ce e mai rău şi mă bucur că nu am avut dreptate!

Întrebarea de 1000 de puncte este: momentul acela va veni vreodată??

*Să-mi trag pălmi, dacă eu am priceput ceva din treaba asta cu asumarea! Pentru că ea, ca orice faptă a nobilimii pântecoase, nu se face în condiţii normale; ştiam că “a-ţi asuma” înseamnă să accepţi laudele succesurilor, dar şi consecinţele eşecelor, oricât de hidoase ar fi ele. Ori…eu văd că la lăudat e înghesuială de nu ai loc să arunci un ac, dar când e vorba să iei asupra ta şi porcăriile…nu prea se întâmplă nimic! Nimeni nu suferă de scăderea burtocului sau a averii, nimeni nu face pârnaie, nimeni nu are clintit măcar un fir de păr de pe acoperişul gâtului. Nimeni nu se târăşte neputincios şi plin de sânge prin şanţuri, nimeni nu îşi toarnă ţărână-n cap…Deci: ce mai înseamnă în ziua de azi, “a asuma”? Poate s-a schimbat limba română cât am fost eu la…acolo unde până şi regele merge singur…Sigur, aşa s-a întâmplat!! Nu încape îndoială! M-am înţepenit eu pe stilul vechi, am rămas eu în urmă cu ştiinţa!

P.S.: Intenţionat, am omis persoanele de valoare (oricum, singurul model bun de urmat în viaţă este unul mort) şi tinerii talentaţi, care chiar ar putea schimba ceva în bine. Măcar teoretic…pentru că practic, numărul lor este mult prea mic ca să reprezinte ceva. O picătură de miere într-un butoi de mizerie şi gunoaie râncede…
Trist, dar adevărat.