Scrofii de Bruxelles

O bătrânică caută cu înfrigurare numele actualului primar pe liste; abia reuşeşte să bunghească literele de smoală care mânjesc alb-gălbuiul buletinului de vot, însă speră să îi observe pătrăţelul cu desenul lui...un copilandru vrea să ştampileze, din principiu, partidul pe care îl votează toată familia; nu are habar de boii ăia de la Bucureşti (şi nici nu l-ar interesa aşa ceva, pentru că pe oricine ar alege, nu vine “EL” să îi pască oile), dar o tradiţie trebuie respectată, cu orice preţ!...un cetăţean arde în flăcări de nerăbdare să scoată ştampila şi să o preseze opintit în cineva care merită, doar că nu ştie în cine; aşa că speră să îşi găsească străluminarea în bidonul de bere pe care l-a luat dintr-o cârciumă lucie-de-jeg....un Nene trecut de a patra tinereţe e în cabina de votare! Ştie pe cine va alege, pentru că el e regalist convins! Aşa că este normal să “se dea” cu Duda Regală....e omul lui de suflet! Doar că...BLES-TEM!!!! Nu îi vede sigla aia nenorocită pe nicăieri! Şi totuşi, dacă nu ştampilează buletinul, nu e un cetăţean model şi nu valorează nici cât o ceapă degerată (deşi a luptat şi a fost decorat în Marele Război, Băselu’ a spus că e o mulţime vidă, dacă nu se exercită în vot! Deci...TRE-BU-IE!!!).
Cam aşa s-a votat duminică...au dat cu ştampila oamenii care nu aveau nici un habar despre modul în care se mănâncă scrutinul acesta, sau habotnici obsedaţi, care au ales la comandă! Democraţie împuţită, independenţă de rahat mucegăit! Nu ar veni mamăl şi tatăl acidului sulfuric, să îi facă o dezinfectare până la os...OF!!
Partea bună este că s-a terminat prosteala aia cu euro-parlamentarele, şi pot respira şi eu mai liniştit....FINALLY!!!! Pentru că dacă mai continuau cretinii ăştia cu spoturile lor handicapate, prin care cică trebuia să mă convingă pe mine să îi votez...mă duceam la alegeri doar ca să le bag ştampila aia jegoasă în Poponeţ, să se voteze singuri, dacă asta poftesc! ! AUZI, AUZI! Să trimitem în parlamentul european pe toţi inculţii, maneloşii tembeli, imbecilii pufoşi, ebele imaculat-de-răzgângace şi războinicii luminaţi de câte o rază de idioţenie!
M-aş mira dacă nu ar râde ăia şi cu curul de noi! Şi apoi să ne zboare drăguţii de reprezentanţi, tocmai pe Lună! (Poate dă Dumnezeu şi îi sufocă vidul cosmic)

Pe cuvânt dacă am mai văzut o nesimţire atât de feroce...să urle ca debilii că au învins, când 73% din populaţie i-a ignorat! Şi apoi să mai aibă şi tupeul să spună că cei care nu au trecut pe la urne, nu contează deloc! BĂI!!! VOI SUNTEŢI ÎNTREGI CU SISTEMUL GĂUNOS-DE-NERVOS? PE BANII NOŞTRI DE CONTRIBUABILI VĂ LĂFĂIŢI VOI, HIENE PUTREDE CE SUNTEŢI! Ştiam de mult că vă săgeată fix în pixu' şi cureaua lată de noi, ăia ne-bogătani; dar să o spuneţi cu atâta tupeu, indiferenţă şi neruşinare....
A avut dreptate Ciutacul când l-a încolţit pe mârlanul de Boc Ce Mic! (care apropo...nu cred că s-ar salva de la Focurile Gheenei nici dacă ar trăi ca un pustic toată viaţa, sau s-ar pocăi cu faţa la colţ, în genunchi pe coji de nucă!). (Încearcă) să se dea mare ministru, şi nu are “sânge-n instalaţie” să îşi verse năduful în faţă, ca bărbaţii! Are un c.v. de te pierzi în distincţii, dar nu e-n stare nici măcar să îşi ceară scuze...chestie care se învaţă cam pe la 7-8 ani! Nu iese “la rampă” ca să îndruge nişte abureli, nici măcar după ce toată lumea îl arată cu degeţelul, ca pe un tâlhar ce tocmai a fost prins si este supus judecăţii publice!
Eu nu am nici o putere…din păcate; dar sper din tot sufletul, ca Victor Ciutacu să se ţină de promisiune şi să îl jupoaie-de-viu (desigur…din punct de vedere politic) cât timp îşi mai pierde timpul prin lumea politică .

P.S.: Ce s-ar întâmpla dacă am strânge în Casa Poporului pe toţi trepanaţii ăştia neruşinaţi, i-am încuia uşile, apoi i-am da foc? (după modelul patentat de ilustrul nostru strămoş, Vlad Ţepeş)

P.S. 2: Există vreo posibilitate ca gripa porcină să fi lovit taman în creierele scumpilor noştri aleşi ai neamului?

Pastel în litere

Cher Victor

Iartă-mă că îţi scriu aşa de târziu, deşi ţi-am înţeles nerăbdarea de a te pune la curent cu desfăşurarea Zilelor Oraşului…ăăă…a mult-iubitei noastre metropole (deşi este un adevărat trandafir de colţ aruncat printre dealuri, sunt unii rău-voitori care îl mănâncă de…canalizare, şi ÎNCĂ îl numesc oraş); poate, după ce îţi voi povesti, mă vei înţelege…sper.

Totul trebuia să înceapă acum o săptămână (dar ştii asta deja), doar că norii s-au jelit mai ceva ca un academician-doctor-inginer-în-bocit, şi a fost o vreme mult prea câinoasă pentru dănţuială (se vede treaba că organizatorii nu plănuiseră şi un concurs de tricouri ude). Aşa că, întreaga festivitate s-a amânat pentru week-end-ul acesta.
Ştiu că eşti foarte ocupat, aşa că îţi voi descrie pe scurt atmosfera de la Marea Petrecere: un podeţ metalic cocoţat în capu' la şosea (după cum ştii, nu avem un spaţiu destul de larg pentru bestializarea tineretului); câteva zeci de cocalari mangă-de-şmecheri, care îşi etalau lănţocurile de tinichea-originală cu o afectare porcin-imbecilă; paţachine (aspirante, sau la deplină maturitate) spoite pe ochi în mii de culori (care să le facă mai interesante şi mai sexy), cu petecuţe lucios-sclipicioase de la firme manelistice vestite într-ale vestimentaţiei; zdrăngăneală idioată (gen uţ-uţ-uţ) cu ghiotura, care făcea să ţi se bălăngăne lobii ficatului în gât; tarabe fumegânde, unde se mai întâlnea câte un miculeţ, aşa ca omul, la o perpelire cu pretenarii; ţigănuşi împărţitori de baloane….şi cam atât. Burtoace, curvăsărie, sminteală, prost gust…totul încununat cu un uluitor foc de artifică.
Da…hai, să nu fiu rău. A fost şi un moment de respiro, în care chiar s-a cântat; deşi “tinerii doritori de distracţie” se frichineau de colo-colo (de parcă o turmă de limbrici le tăbărâseră prin părţile mai cărnoase ale organismului), câteva mămăiţe îşi agitau fericite baticul, pentru că pe scenă era Maria Ciobanu. Cânta (live) o melodie antrenantă şi veselă, ceva pur românesc şi de calitate. Ceva precum centrul unui uragan: o oază de linişte, înconjurată de demenţeală malignă. Iartă-mă dacă ai fi vrut o descriere mai detaliată, dar îţi povestesc ce am putut observa într-o oră…Atât am reuşit să rezist
În fine… astea au fost cam toate momentele mai importante ale sărbătorii. Cam atât l-a dus capul pe primărel să facă.

Pleci la o plimbare prin oraş, şi intri în noroi până-n gât (cu posibilitatea opţională de a-ţi rupe “mergătoarele”) în tranşeele de pe trotuare, care râd fericite în soarele aproape-văratec; vrei să admiri o floare deosebită plantată neglijent pe marginea şoselei, însă buruieile îţi intră în ochi; vrei să te hodini pe o băncuţă, însă trebuie să faci echilibristică doar pe o scândură (cu ochii-n patru, să nu ţi se-nfigă vreun maidanez în vreun eroic tendon al antichităţii); vrei să îţi faci o copie xerox (alb negru, “căcolor” nici nu se mai pune problema), şi alergi ca bou’ prin tot oraşul, în căutarea acelui loc; ţi-ai terminat de molfăit cauciucul în guriţă….dar vrei să fii o persoană bine-crescută (la creier) şi să îl arunci la un coş de gunoi? Nu ai decât vreo 5 posibilităţi, şi toate în centru! (aici ar cam fi de vină şi tonele de melteni neaoşi, care le-au distrus la vreo câteva ore după ce pubele nou-nouţe au fost spânzurate pe stâlpi).
Cu tot acest “pacheţel de problemuţe”, pe Majestatea Sa The Mayor, atât îl duce dovleacul să facă? Să gândească precum un Călăreţ Fără Cap? Ar crăpa dacă s-ar apuca şi el de ceva folositor pentru comunitatea care l-a ales, în schimbul unui P.E.T de bere? De fapt…aşa alegători, aşa ales. Never ending…târmoceala.

Cred că deja am început să te plictisesc; am spus că va fi ceva scurt, dar m-am cam aprins, nu? Tocmai din această cauză, nu mai am resurse ca să îţi povestesc şi despre alegerile ce tocmai s-au încheiat (este o grămadă de povestit, crede-mă!); dar o să o fac, într-o misivă viitoare.

Au bientôt, Jojo.

UPDATE: Victor este simbolul Occidentului, iar Jojo....suntem noi.

Fac aici puţină aluzie la scrisorele din manualele de franceză de ciclu primar (de pe vremea mea), când, din loc în loc, paginile erau presărate cu bileţele de la Jojo pentru Victor (desigur, cu alte semnificaţii decât cele prezentate aici).

Deci....nu! Nu mi-am schimbat orientarea şi nici nu vreau să fur alte identităţi nu visez să mă fac piţipoancă....îmi pare rău că vă înşel aşteptările :P

Vremuri ( A fost odată un Vânt Divin)

Nu o să spun nimic despre vreun tramvai etajat, tras de cai, sau despre vreun bunic şic, cu joben şi monoclu. Şi nici măcar despre alegerile astea odioase, care simt că îmi atomizează celule creieroase ale capului. Nu, nu o să fac asta. În schimb, voi vorbi despre Românica Cea Reală...cum era ea în tinereţea democraţiei şi cum se prezintă acum. Aşa cum am văzut-o eu schimbîndu-se...aşa cum am observat eu trecerea timpului.
Să purcedem voioşi pe drum recall-urilor, deci:
· Când eram mici, ţărişoara se afla sub dominaţia haitelor de câini comunitari. Oamenii erau muşcaţi, chiar omorâţi. Nimeni nu mai ştia ce să facă; Teroarea îşi întindea ghearele ei tăioase şi reci asupra tuturor...Noroc cu un primar Băsel, care s-a învârtoşat niţeluş şi a strigat, întinzînd un degeţel (precum un rege atot-putincios al istoriei): ”Să i se taie...ăăăăă...să fie castrat!!! Să fie eutanasiat!!!” . organiyaţiile de protecţie animalieră au sărit direct la şuviţa primărelului, medicii îşi ascuteau bisturiul, căţeii schelălăiau a moarte, sau a plăcere (în încercarea de a procrea – posibil – ultima generaţie de urmaşi)...A fost o debileală totală!
Timpul a trecut...nimic nu s-a schimbat. În ciuda zecilor de microfoniste care transmiteau cu patos de la faţa locului, în ciuda uriaşului tam-tam de atunci, Teroarea şi-a (re)ascuţit unghiile la polizor şi a pornit-o hai-hui pe străzi! Tanti-urile cu sacoşe pline de cumpărături încă sunt tăbărâte de adunături canine, copii încă sunt muşcaţi în timp ce se joacă pititea printre blocuri, javrele încă ne conduc viaţa (de cartier).
Nu ştiu de ce, îmi tot vine în gând zicala aceea cu ”câinii cu covrigi în coadă”...Poate pentru că sunt covins că pe aici umblă ei? (doar câinii...covrigii se pare că îi uită la coteţ, de fiecare dată)
· Tot prin tinereţile noastre ancestrale, ne văitam că nu avem şosele...Şi imediat au răsărit, din-pământ-din-iarbă-verde, doritori care să ne rezolve; care să neumple de asfalt, care să ne facă şosele şi dinspre cap spre...unele părţi mai ruşinoase (echipate cu semne de circulaţie ultramoderne, pentru ca târfa din dotare să îşi găsească mai rapid locul de parcare). Au încasat banii, au făcut proiecte-peste-proiecte-peste-proiecte, s-au certat precum chiorii cu privire la ”scumpetea” unui kilometru de autostradă. Şi cam atât.
Astăzi...este cam la fel! Adică, fără drumuri: pentru că populaţia de pântecoşi coborâtori din Lamborghini (”Oare cum încap în maşinuţele alea?”), de braţ cu un ”cevacurvesc” spoit în ultimul hal, plastifiat şi cocoţat pe tocuri cui, a crescut exponenţial cu creşterea numărului de zile. Suntem mai ”bogaţi” cu câteva mii de proiecte de fezabilitate, câteva zeci de milioane de ”rable de Zambilici second-third-fourth-hand aduse de la nemţi ”, câteva sute de milioane de ”băieţei şi fetiţi de tătei slăninoşi”. A, DA! Şi cu un petecuţ de autostradă, care se defectează mai ritmic decât cardiograma unui om sănătos-tun!
· La început erau guvernăcioşii ticăloşiţi care rupeau cu nesimţire crăncenă, hălci uriaşe din trupul Maicii Patrii. Am votat Schimbarea până ne-a tâşnit pe urechi şi pe nări; la fiecare 4 ani, am fost îmbrobodiţi de Ixulică sau Nodică că el reprezintă Salvarea cea Adevărată, Unica Lumină care va purta naţiunea spre un drum spre un drum ascendent.
Din păcate, timpul a zburat, iar leprele hapsâne din fruntea ţării s-au multiplicat direct proporţional…cu burdihanele lor nămolos de grase. Fraudele au atins noi frontiere ale irealului, iar tâlhărie tupeist-de-jegoasă a ieşit în frunte, ca păduchele.
· Cultura şi Economia o duceau prost, spre foarte prost. La conducerea ministerelor de profil s-au perindat, rând pe rând, zeci de “politicieni botă-de-capabili” care au format, re-format, orto- şi-para-reformat domeniile pe care cu inteligenţă le-au păstorit.
Rezultatul? Ei s-au umplut de bani, iar “stânele” lor au intrat în putrefacţie…Învăţământul şi-a dat drumul într-un picaj necontrolat, iar Economia s-a echipat voiasă cu minunatele-i aripi de plumb şi a pornit-o vertiginous într-un zbor descendent (cu motoarele duduind la maxim, desigur).
· Imediat ce ne-am câştigat libertatea mult visată, am demarat şi operaţiunea “strânsul curelei”. Am văzut luminiţa de la capătul tunelului în timpul fiecărei campanii “o să-ice”, doar ca să ni se spună apoi că a fost o umbră generată de privirea noastră glaucomizată…Şi ne-am pregătit să ne tragem o nouă gaură la curea…
Astăzi este la fel; se face foamea pe rupte, se stânge cureaua până la cataramă, şi cam atât. România este afectată de Criza Financiară…”PĂI….BĂI BILE DE GRĂSIME RÂNCEDĂ ŞI PORCI DE CÂINI CU CREIER MAI MIC CA AL UNUI STEGOSAURIAN !!!!!! ROMÂNUL DE RÂND ESTE ÎN CRIZĂ FINANCIARĂ DE CEL PUŢIN DOUĂJ’ DĂ ANI, IAR VOI VĂ TÂRÂIŢI CURURILE DOLOFANE PE MILIOANE DE DOLARI (EURO)! RESTUL POPULAŢIEI ABIA MĂNÂNCĂ O COAJĂ DE PÂINE CU IAURT ÎNTR-O ZI, IAR VOI VĂ PETRECEŢI WEEK-END-UL PE CINE ŞTIE CE COSTIŢĂ DE FILDEŞ, ÎNSOŢIŢI DE CÂTE VREO VITĂ CELULITOASĂ ŞI PLINĂ DE FITZE!”

Am trecut prin Timp…şi Timpul a trecut prin noi, pe lângă noi! Singura realizare este că ne-au mai crescut ceva riduri pe faţă, şi că am continuat să apucăm ziua de mâine! Nimic nu s-a schimbat…
Uneori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Little Boy “îmbrăţişa drăgăstos” vreun oraş de-al nostru (vreun centru super-occidental, sau vreun mall mega-frecventat), şi nu Hiroshima; ar fi fost de ajuns ca să decimeze toată populaţia asta de hiene dimpreună cu sămânţa lor, sau ar mai fi fost nevoie şi de “magica atingere” a lui Fat Man, Big Daddy, Slim Master B, sau a nu mai ştiu câtor şmecheri din ăştia..?????....

P.S.: Îngerii ne jelesc cu lacrimi de sânge