De la o vreme, am cam renunţat să mai citesc ştirile online. Nu, nu e vorba de lumina albastră a monitorului care afectează sinteza de melatonină şi catalizează apariţia stresului sau a oboselii cronice...deşi nici acesta nu este un aspect de neluat în seamă; pur şi simplu, am început să observ manevre de PR menite să-mi dreseze mintea şi să-mi îndrume traiectoria gândurilor spre o destinaţie de turmă. Şi-apoi, nu, mulţumesc, nu-mi trebuie...prefer să fiu eu cu creierii mei nealteraţi de factorii externi - uneori e cam aglomeraţie şi aşa, deci de ce ar mai trebui să plec urechea la diverse mesaje?
Însă, nu mă pot opri să nu mă înspăimânt de cuvintele din spatele cuvintelor. Nu am fost niciodată adeptul mitului dalbei fecioare rupte din stele, dotată cu un spirit atât de candid încât se-mblânzeşte fiara pădurii când o zăreşte şi a masculului îngălat, desprins dintr-o peşteră preistorică; ba dimpotrivă, m-am amuzat din toate celulele de sufletele tălâmbe care ar putea pune botu' la aşa idioţenie...însă, constat cu groază că aceasta a devenit o abordare socială; un model comportamental necesar şi suficient pentru bunul mers al colectivităţii. Eu înţeleg că pentru unele persoane (cu precădere dudui) imaginea este singura caracteristică ce contează, dar totuşi! Simt că s-a ajuns prea departe...mult, mult prea departe. Deşi...poate ele nu ar fi atât de condamnabile, cât şleahta de lingăi care depăşesc limitele grotescului şi merg până la absurd doar pentru a atrage atenţia publică asupra lor şi a câştiga ceva din afacerea asta.
Mai ieri, navigam şi eu fain frumos pe ditai www-ul, portal de ştiri sadea. Îmi repugnă total subiectele cu iz tabloid şi le evit pe cât posibil, dar de acestă dată, pur şi simplu nu am avut cum să împiedic coliziunea. Viram eu la stânga, colorăciunea peste mine! Coteam la dreapta, ea după mine. Frânam, se oprea şi ea. Şi eu fuga, şi ea fuga, până când...BUUFFF!!! Tiiiii, frăţică, ce-ţi făcu' retina mea de mi-o siluieşti atâta?? Io-nţeleg că vezi în ochii mei albaştri o imensă mare şi de mâine îţi procuri colac de salvare, dar totuşi! Nu este şi ei un suflet care merită să trăiască? Pe cuvânt de nu mă simţeam ca gândăcelul Elenei Farago, în pumnul ce-l strângea să-l rupă: "Ce dezvăluiri! E atât de apetisantă încât până şi propria mamă o admiră!"
Woooo...să-mi trag palme! Filme porno în direct, la o oră de maximă audienţă! Se dau şi floricele? Deşi nu ştiu ce să zic...pedofilia şi incestul mi se par cam odioase. Băi, m-am sucit eu, sau ce papucii calului, că nu mai înţeleg nimic! Reluare cu cuvinte proprii: se dă o gagică extraordinară - care-i atât de mirobolantă încât până şi maică-sa băleşte la trupul ei de zeiţă răpitoare. HĂĂĂĂ??
Mesaj subliminal: O mai ştiţi pe florăreasa minune, de care se îndrăgosteau bărbaţii fără speranţă de scăpare? Câte lacrimi de dor, câte inimi frânte, cât sublim, câtă frumuseţe! Dau viaţa mea pentru-o iubire, variantă retro.
Ei, acum se joacă la un alt nivel, ceva mai explicit: dacă şi mamă-sa ce a născut-o şi a sters-o de noroc când era mică intră-n roşu şi o năvălesc poftele la vederea frumuşeniei ei, d-apoi voi, mireni spectatori...dar să trecem peste - haha, aţi vrea voi! Voi ar trebui să nu pregetaţi nici un efort pentru a o avea, fie doar şi prin intermediul unei fotografii de ziar! Voi ar trebui să-i ridicaţi altare de-nchinăciune numai când îi auziţi numele! Ode, tăticule, imnuri de adorare! Când fata asta apare, soarele răsare, putirinţa izbucneşte, patima ia poziţie de drepţi şi ochii fâlcăne ca girofarul. Yummy! Yummy! Kalashnikov, mitralieră...RATATATATATA!
În subconştient, bărbatul este transformat într-un sclav al senzaţiilor prefabricate, iar femeia în obiect de consum. Ca o savarină: o mănânci, arunci hârtia şi ai plecat în treaba ta. (Aprope că) Nici nu mai are importanţă cine-i fata şi ce hram poartă...creierul este atât de bombardat de superlative şocante, încât dorinţa se naşte de la sine. Efect pavlovian, ce mai la deal, la vale? La apariţia stimulului, instinctul explodează: VREAU!
Şi-apoi apar violatorii...VREAU! Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut? Penetrezi propblema, ce puii mei să faci? Dacă tot nu-i apetisanta mult visată, măcar o smotoceală de consolare...
Iar la final, încep plânsetele şi scrâşnirea dinţilor: vai nouă, cum se duce respectul pe apa Sâmbetei! Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus. două specii dinstincte şi total paralele. Bărbaţii este nişte porci neostoiţi + obsedaţi de sex! Of, of, măi, măi, în ce hal s-a ajuns! Dar cu sufletul, comoara cea mai de preţ, cum rămâne? Un spirit frumos nu este perisabil în timp, un trup frumos se trece ca floarea de cactus. Cucu bau, uite-l nu-i! Of, of, bărbaţii ăştia, cum se proptesc ei la aparenţe şi pierd esenţa!
Prin urmare, stau strâmb şi constat drept: reclama este sufletul comerţului, iar obiectul de activitate este omul. Cu toată ipocrizia de rigoare, desigur.
P.S. 1: Întunecarea conştiinţei de către reclamă se resimte în ansamblul social, chiar dacă în expunerea de mai sus am pedalat doar pe aspectul masculin. Că doar fetiţa de 7 ani care ţinea regim cu 3 mere şi câteva pahare de apă/zi pentru a ajunge la dimensiuni perfecte nu era extraterestră...
P.S. 2: Nu am înţeles care era dezvăluirea: mama incestuoasă sau creatura angelică ce te-ndeamnă la păcat?
