La mulţi, mulţi ani, cu sănătăţuri şi-o viaţă plină de roz, că tot e Ziua Mondială a Culorii Roz.
Cu ceva timp în urmă - mai exact pe 22 aprilie, a fost şi Ziua Pământului; apoi, pe 23 aprilie a fost mare eveniment astronomic: Luna Roz (pe care nu am văzut-o, pentru că era nor şi ploua cu spume); mâine sunt Floriile... ce pot să mai zic? Numai serbări şi sărbători! La mulţi ani, pentru tot şi pentru toate! Să fim, să avem şi să ne lăfăim! Să bem şi să mâncăm - neapărat mâncare de post, ca să ne salvăm planeta!
Aaaaa...staţi să vă spui, că poate nu ştiţi: carnea distruge planeta şi dacă vreţi să mai avem pe ce să locuim, propun să facem, repejor, nişte schimbări de dietă.
De fapt, să încep cu începutul:
Pe 22 aprilie, aşa cum am spus mai sus, a fost Ziua Pământului - o ocazie minunată pentru a ne iubi planeta şi a descoperi, cu stupoare, că ne batem joc de ea, fără nici o remuşcare.
Anii trecuţi, de Ziua Pământului se mai făceau campanii de strângere a gunoaielor pe care tot noi le aruncam aiurea, pe oriunde ne ducea dorinţa de picnic şi grătar. Sau se mai plantau, cu surle şi trâmbiţe, câteva milioane de copaci pe centimetru pătrat de sol despădurit. Dar în anul de graţie 2024, a fost vreme cam rea şi nu am mai auzit să se fi agitat cineva pentru asemenea exerciţii de imagine. E de înţeles, pe undeva... avem treburi mai importante de făcut, că d-aia vin alegerile!.
Şi până la urmă, de ce să fim Sisifi şi să muncim de două ori? Azi plantăm, mâine tăiem? Azi strângem gunoaie şi mâine le punem la loc?? Păi ce treabă-i aia... doi încarcă, doi descarcă? Facem filme cu proşti pentru proşti sau ne ocupăm de lucruri serioase? În ritmul ăsta, nu ajungem nicăieri!
Nu-i mai bine să ne schimbăm strategia de salvare a Planetei Albastre?
Spre exemplu, haideţi să devenim vegetarieni şi să nu ne mai atingem de carne! De ce? Simplu: ştim, de câţiva ani deja, că până ajung friptură la tavă, animalele râgâie, fac pârţuri multe şi se bălighează des - iar asta eliberează în atmosferă cantităţi uriaşe de metan şi alte gaze nocive, care încălzesc planeta şi o dezechilibrează. Se strică şi stratul de ozon... ce să vă mai spun? Animalele astea provoacă numai nenorociri - aşa că haideţi să renunţăm la ele de tot şi să mâncăm plante!
Doar că apare o nouă problemă: vegetarienii nu se ating de carne, dar consumă diverse sub-produsese derivate din animale - precum brânză, lapte, lână, ouă. Iar ca să le avem pe astea, ne trebuie animalul respectiv.... care râgâie, se pârţâie şi se baligă. Ceea ce înseamnă că nu am rezolvat nimic cu vegetarianismul!
În concluzie, dragilor, ca să ne salvăm draga şi iubita noastră Terra, e musai să devenim vegani şi să nu ne mai atingem nici de carne, nici de orice provine de la animale. Mai tradiţional spus, trebuie să ţinem post. S-o deschide al treilea ochi, aşa cum spun gurii indienii...
Nu s-o deschide... nu poci ca să spun. Cert este că postul ne va ajuta atât trupeşte, cât şi sufleteşte. Se ştie asta de mii de ani, deci ce poate fi mai frumos? Salvarea planetei este doar cireaşa de pe tort, argumentul final care să ne convingă să facem ceea ceea ce trebuie!
Ridicaţi mâinile-n aer şi strigaţi în cor: "POSTelion! POSTelion! POSTelion"!!!
Desigur că, iniţial, se va dezechilibra societatea - dar trebuie să strângem din dinţi şi să mergem înainte. O să plângă shaorma-n galantar, aşa este! O să se jeluiască aripioarele crispy de la KFC, cu lacrimi de crocozaur! O să ne tragă mielul de mânecă, ca să-l băgăm la cuptor de Paşte... O să se supere pe noi iepuraşul şi nu ne va mai aduce ouă încondeiate! O să fie vai şi amar de noi, plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Poate că unii vor râde de eforturile noastre şi ne vor face buling din ăla. Nu contează... TREBUIE SĂ REZISTĂM ISPITELOR! Trebuie să ne-ndesăm capul între urechi şi să facem abstracţie de orice ne-ar putea îmbia să consumăm animale şi produse de animale - pentru că planeta trebuie salvată de pârţuri şi bălegi toxice!
Problema cu postul alimentar (că "veganism" mi se pare un cuvânt cam străin pentru mintea mea) este că pare foarte simplu, la prima vedere: nu consumi nimic de provenienţă animală. La a doua vedere, însă, situaţia se complică. Şi cu cât încerci să o desluşeşti, cu atât o complici mai rău...
Acum câteva secole, pe vremea când eram mai puradel şi auzeam vorbindu-se de "mâncare de post" şi "mâncare de dulce", credeam că "mâncarea de dulce" reprezintă tot ceea ce era dulce: mierea, zahărul, ciocolata, sucul, acadeaua şi mai ales prăjiturile. Ulterior, am înţeles că "mâncarea de dulce" se referă la tot ceea ce provine de la animale - şi cu această gândire simplistă, am trăit liniştit, până aproape de senectute.
Doar că pe măsură ce anii au trecut, societatea s-a deşteptat foarte mult şi în timp ce eu gândeam pe sistem "asta are, asta n-are, asta e câştigătoare", în jurul meu au început să se pună sub semnul întrebării nişte evidenţe care necesitau despicarea firului nu în patru, ci în cinşpe milioane de firicele şi aţişoare: clasicele problematici "ce înseamnă să fii bărbat sau femeie" şi mai nou "ce este animalul şi ce este planta?". Pentru că fără aceste definiţii, cum putem şti ce suntem noi? Vegani? Vegetarieni? Carnivori? Dumnezeu ştie! Dar vorba e: nu trebuie să ştim şi noi?
În inocenţa mea, credeam că ce creşte-n ghiveci e plantă. Simplu ca "Bună ziua"!
Găina creşte în ghivechi? Nu... deci e animal. Câh, caca, interzis! Ceapa creşte în ghiveci? Da... Hai la tata, să te ronţie! Porcul creşte în ghiveci? Nu... deci şi el tot animal este. Câh, caca, interzis, tabu! Şi tot aşa.
Doar că zilele trecute, am auzit de o nouă nedumerire publică: fructele de mare sunt de dulce sau de post?
No... să analizăm! Din câte ştiu eu, titulatura "fructe de mare" se referă la scoici, melci, creveţi, crabi şi alte asemenea prosteli. Nu am înţeles de ce astea-s "fructe de mare" şi porcu' nu-i "fruct de coteţ", dar...mă rog! Am şi eu limitările mele. Totuşi: melcul de mare creşte-n ghiveci? Nu... Deci e animal, e de dulce! Scurt pe doi! Ce atâtea discuţii?
Oamenii deştepţi, însă, au îmbârligat-o de au înnebunit-o! Cică dacă e nevertebrat şi are sânge rece, nu-i animal şi e de post. Adică-i plantă?
Mă rog, aşa o fi. Dar creşte-n ghiveci? Nu!!! Deci e de dulce!!! Nu înţeleg ce nu se înţelege?
Ce-i drept, dacă nu aplic "regula ghiveciului", lucrurile se complică. Iar atunci, încep şi eu cu întrebările: până la urmă, ce face un animal să fie socotit "de dulce"? Că e vertebrat şi are sânge cald? Buuuunnn... şi-atunci carnea de laborator este de dulce sau este de post? E făcută în eprubetă, nu vine de la un animal vertebrat şi cu sânge cald!
Şi insectele sunt de dulce? Nu am controlat vreun greiere, ca să văd dacă are sângele cald... dar oase sigur-sigur nu are! Deci: se pune că-i animal? Întreb şi eu, mai ales că de ceva vreme se tot vorbeşte despre introducerea insectelor în alimentaţia publică şi nu pot risca să nu fiu atent la ce bag în gură, ca să distrug planeta!
Tot aşa, laptele praf este de dulce sau de post? În teorie, laptele praf se obţine din laptele normal, care este concentrat prin evaporare şi apoi pulverizat în particule fine cu ajutorul unui jet de aer fierbinte. Dar în ziua de azi, cu atâţia aditivi alimentari, mai ştii dacă laptele praf e obţinut din lapte natural sau din amestecul câtorva compuşi chimici şi arome artificiale identic naturale?
Răspuns: NU!!! Păi şi atunci, prinde orbul, scoate-i ochii!
Mai departe: puiul e de dulce, că nu creşte-n ghiveci. Dar dacă numitul pui e plin aditivi şi se decolorează când îl bagi la jet de apă, mai este natural? NU! Iar dacă nu e natural, înseamnă că e artificial... adică e, pe undeva, produs în eprubetă. Şi atunci mai e de dulce?
De fapt, ce e "de dulce" din carne? Proteina de origine animală? Grăsimea de origine animală? Şi dacă da, contează cantitatea? Întreb, pentru că pe piaţă există multe produse "de post", pe ambalajul cărora scrie "produsul poate conţine urme de ouă şi/sau lapte". Aşadar, pe acestea unde le încadrăm?
De exemplu, untul se obţine din lapte - deci e de dulce. Dar untul clarificat reprezintă grăsimea din unt care se obţine după ce apa, laptele şi lactoza au fost îndepărtate. Aşadar, dacă laptele vine de la animal şi untul clarificat nu mai conţine lapte... asta CE ÎNSEAMNĂ?
Habar nu am!!!! Şi vreau să ştiu, pentru că nu pot umbla cu jumătăţi de măsură când salvez planeta!
Până una alta, haideţi să ne ospătăm cu ce creşte-n ghiveci - cum ar fi un mănunchi de leuştea....AOLEU!!!! Dar dacă şi ăsta a fost irigat de vreo pisică, se mai pune că-i de post? Hmmmmm....
Cel mai sigur, ca să nu greşim şi să ne explodeze planeta sub picioare, iar noi să murim proşti, propun să nu mai mâncăm nimic! Mai bine bem, c-apoi, vorba 'ceea: "Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie"!
Hai la mulţi ani, Floriilor! Sănătate, bucurii, viaţă ca-n poveşti şi... fie ce-o fi!
[Alexander Rybak - Fairytale]
