...şi alte nelămuri despre acest subiect
Deşi am cam obosit cu aceleaşi discuţii fără final, revin cu o nouă postare pe tema referendumului care naşte noi întrebări şi angoase în mintea şi în inimile noastre.
Deşi am cam obosit cu aceleaşi discuţii fără final, revin cu o nouă postare pe tema referendumului care naşte noi întrebări şi angoase în mintea şi în inimile noastre.
Sincer, nu înţeleg prea bine de ce se întâmplă asta, pentru că lucrurile sunt foarte simple şi clare. Am tot vorbit despre ele şi am tot discutat, însă cu fiecare minut care ne apropie de Ziua Z, apar noi şi noi perdele de fum, menite să ne abată atenţia de la subiect şi să #stăm acasă, sau să #boicot. S-au creat chiar şi rame foto pentru fericitul eveniment, pe model "Je suis Charlie"!
Minunat! Urrraaaa!!! - în română, că în franceză nu ştiu cum se zice.
Deocamdată mă mir de înverşunarea efervescentă a unora care vor să demonstreze că "mă-ta" n-are cratimă şi doar, doar, or izbuti să răstoarne legile universului - care, spre nenorocirea noastră, au ajuns să fie supuse la vot. Din păcate.
Până la urmă, asta votăm, nu "familia tradiţională" - o expresie care nici nu prea are sens, dacă e să o analizezi. Sarmalele-s tradiţionale, 'n puii mei! Brâul este tradiţional, mămăliga, ţuica şi gogonelele murate sunt tradiţionale! Familia e familie şi atât.
Oricât ar fi societatea de homocentristă şi orice am inventa, sunt lucruri pe care nu le putem modifica după ideile unor "inovatori". Nu poţi veni să spui că trebuie schimbată gravitaţia la poli, pentru că-i mai mare ca cea de la Ecuator şi, prin urmare, eschimoşii sunt discriminaţi fiindcă trag mai greu la cântar...deci trebuie să uitam de gravitaţia tradiţională, ca să născocim una nouă, în acord cu drepturile omului. Hai măi...aşa am ajuns?
Se pare că da.
Şi oricât aş vorbi despre normalitate, subiectul nu este epuizat. De fapt, nici nu am această pretenţie...nu-s nebun să cred că pun eu coada la cireaşă, când homosexualitatea se discută de cel puţin 2000 de ani. Acuma ne mai ajută internetul şi suntem mai vocali, dar atât. Nu e nimic nou... cu excepţia amplorii pe care a luat-o acest fenomen şi dorinţei acerbe de a impune nenaturalul ca fiind o altă formă de natural.
Iar asta se face prin diverse tehnici, pe care le-am tot discutat în trecut. Deşi majoritatea sunt variaţiuni pe aceeaşi temă, au mai rămas destule...pe care le voi analiza, tocmai pentru a-mi verifica tăria argumentelor pe care mi se fundamentează propria alegere.
Spre exemplu:
Ştiţi fotografiile de vacanţă din categoria IOLA, executate cu măiestrie sub diverse indicatoare doveditoare? "Io la munte", "Io la mare", "Io la Sfinx", "Io la Peştera Muierii", "Io la aeroport", "Io la hotelul de 5 stele în care m-am cazat", "Io la mall", "Io la feribot"? No, fix aşa, este la modă printre distribuirile de pe facebook articole din categoria "Ce-i spun, eu, copilului când......?", pentru a demonstra inutilitatea referendumului:
Sunt două răspunsuri, aici, la fel de elementare:
1. Pur şi simplu, nu îi spui, pentru că nu e treaba lui. La fel cum nu îi explici nici Holocaustul, bombardamentul atomic din 1945, ororile din Noaptea Hughenoţilor, crimele lui Ivan cel Groaznic, moartea lui Cezar, sau fizica cuantică. Poate, el va întreba...că-i curios. Şi atunci, îi schiţezi o poveste generală, pe măsura capacităţilor sale de înţelegere şi într-o formă care să nu îl traumatizeze...că şi dacă întreabă "De ce e cerul albastru?", nu te apuci să îi citeşti legile de reflexie şi refracţie ale luminii prin moleculele de gaz.
Pe aceeaşi idee este construit şi sistemul de educaţie, d-aia nu faci integrale în clasa I şi nici nu calculezi sarcina critică de flambaj a unei bare metalice, de cum înveţi să faci adunări cu trecere peste ordin. Pur şi simplu, nu te interesează. "Dacă-i copil, să se joace; dacă-i popă, să citească!" - nu aşa zicea şi Creangă, acum 100 de ani? Caracterul copiilor nu s-a schimbat de atunci.
2. Îi explici prin joc, la fel cum i se explică şi homosexualitatea, sau orice alte deviaţii genetice de la normalitatea naturală, care vin să răstoarne aşa zisele comportamente "tradiţionale".
Dacă te apuci să îi povesteşti unui copil de 9 ani de ce e femeia femeie şi bărbatul bărbat - pornind de la nişte generalizări prosteşti şi etichetări fără rost (concepte împotriva cărora "oamenii noi" luptă cu îndârjire, zice-se), ori , în spiritul toleranţei, îl educi cum că e perfect frumos să ai 2 taţi sau 2 mame, ce te mai agiţi întrebări retorice aşa de modeste?
Apoi, dacă tot suntem la acest capitol şi ţinând cont că primul model în viaţa copilului sunt părinţii săi, am o curiozitate: cum îi explică 2 taţi unui copil ce înseamnă feminitatea, respectul care i se cuvine unei femei sau, dacă acel copil creşte şi devine o fată în zorii adolescenţei, cum îi descrie menstruaţia. Sau, cum explică două mame unui alt copil ce înseamnă bărbăţia sau cavalerismul, de ce se spune(a) că bărbatul este stâlpul casei iar femeia, oglinda ei; sau cum trebuie să intre în vorbă cu fată pe care o place - că, doar, homosexualitatea nu este o boală care se ia...
Apoi, dacă tot suntem la acest capitol şi ţinând cont că primul model în viaţa copilului sunt părinţii săi, am o curiozitate: cum îi explică 2 taţi unui copil ce înseamnă feminitatea, respectul care i se cuvine unei femei sau, dacă acel copil creşte şi devine o fată în zorii adolescenţei, cum îi descrie menstruaţia. Sau, cum explică două mame unui alt copil ce înseamnă bărbăţia sau cavalerismul, de ce se spune(a) că bărbatul este stâlpul casei iar femeia, oglinda ei; sau cum trebuie să intre în vorbă cu fată pe care o place - că, doar, homosexualitatea nu este o boală care se ia...
Alt caz...faimoasa declaraţie atotştiutoare:
...care este o altă năzbâtie, credibilă doar pentru cei care aleg, deliberat, să vadă ceea ce doresc să vadă. În urma unei simple căutări pe internet se va observa că întrebarea de pe buletinele de vot este următoarea: ”Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?"
Desigur, apare următoarea nedumerire: De ce întrebarea referendumului nu conţine nici o referire la familie şi are această formă? Simplu: pentru că indiferent modificarea adusă Constituţiei, întrebarea are o formă standard, reglementată prin Legea 3/2000, care, la art. 7, alin. 1 prevede: "(1) Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA“ sau „NU“ la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?". La referendumul din 2009, (şi) despre reducerea numărului de parlamentari, întrebarea nu a fost aşa pentru că NU AVEA LEGE DE APLICARE votată de Parlament.
Desigur, apare următoarea nedumerire: De ce întrebarea referendumului nu conţine nici o referire la familie şi are această formă? Simplu: pentru că indiferent modificarea adusă Constituţiei, întrebarea are o formă standard, reglementată prin Legea 3/2000, care, la art. 7, alin. 1 prevede: "(1) Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA“ sau „NU“ la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?". La referendumul din 2009, (şi) despre reducerea numărului de parlamentari, întrebarea nu a fost aşa pentru că NU AVEA LEGE DE APLICARE votată de Parlament.
În plus, o cercetare ulterioară arată că Legea de revizuire a Constituţiei României este una singură şi face referire la modificarea art. 48 din Constituţie, cel despre familie. E deja publicată în Monitorul Oficial şi nu se mai poate modifica.
Până aici, totul este mai limpede ca "Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul"...dar, să presupunem că unii nu au disponibilitatea de a cerceta subiectul şi înghit pe nemestecate orice li se serveşte. Bravo lor, ce să zic?! Atât că am o altă nelămurire mică: "Pe buletinul de vot nu există nici o întrebare despre familie. Corect. DAR unde este întrebarea despre modificarea legilor justiţiei, că parcă nici asta nu scrie. Sau mă înşeală vederea"?
Una peste alta, am înţeles ideea: nu e aşa, e altfel. Buuunnn... Zi "zău" cu limba între dinţi şi pe ce te bazezi? C-apoi nutreţ există şi pe câmp, nu trebuie să intru pe facebook, ca să-l culeg...
Cred că mă opresc aici cu demonstraţia. Niciodată nu mi-am propus să mă lupt cu ideile altora, orcât de nefondate ar fi ele.
Oricum, toată nebunia asta pentru susţinerea mişcării LGBT+ (că aşa trebuie, "plusul" e obligatoriu, dacă vrei să fii corect gramatical. De când s-a observat că oamenii răsar cu mai multe identităţi decât literele alfabetului, au fost introduse, toate, în categoria "+") a pornit de la momentul în care s-a produs ruptura dintre morală, etică şi drepturile omului.
...şi uite aşa am ajuns să vorbim astăzi despre drepturi imorale sau care contravin eticii, dar perfect legale. Ceea ce înseamnă că atâta timp cât avem atenţie selectivă şi vedem doar ceea ce dorim să vedem, ne vom contrazice ca nişte chiori, ore...zile...luni...sau ani întregi, fără a ajunge la vreun rezultat. Pentru că nu mai vedem ansamblul şi nu acceptăm că aceste principii decurg unele din altele, ci le discutăm separat, ca şi cum s-ar contrazice între ele.
Iar asta nu este corect...mai ales că, la origini, orice sistem de valori a luat naştere din învăţămintele religioase. Dacă este să o luăm pe firul istoriei, religia este mama tuturor drepturilor iar respigerea ei duce la nebunia de astăzi, când închinăm ode frunzelor unui copac, renegându-i trunchiul.
De aceea ni se contrazic valorile...pentru că le anulăm izvorul şi am ajuns să vorbim despre imoral, dar legal. Spre exemplu, să-ţi înşeli soţia este perfect imoral şi incorect, dar, în acelaşi timp, perfect legal. Nu te iau mascaţii din pat când îţi iei ibovnică, deşi ai jurat credinţă altei femei; practic, nu interesează pe nimeni altcineva chestia asta, decât pe nevastă, care se va simţi trădată. Dar e legal? Sigur că da!!!
Asta înseamnă că, dacă s-ar face o dezbatere pe marginea acestui subiect şi s-ar forma 2 tabere, ambele ar putea avea dreptate: unii vor apăra soţul şi vor veni cu legea în mână - care nu a fost încălcată; alţii vor susţine soţia, vorbind despre morală, care este inexistentă.
Aşa este discuţia cu homosexualii: unii îi apără, susţinându-le drepturile; alţii îi combat cu legile morale. Deşi, în acest caz, homosexualitatea este un subiect secundar, chiar o non-problemă - la fel cum a fost şi când s-a pus problema religiei în şcoală. Mai ţineţi minte ce zbucium a fost printre susţinătorii LGBT+ şi atunci, deşi nici măcar nu făceau parte din subiect?
...cum, de fapt, nu sunt nici acum. Acum, problema este simplă, evidentă: eşti de acord ca familia să fie formată din bărbat şi femeie? Da sau nu?
Nu se menţionează nicăieri şi nu se pune problema de drepturile homosexuualilor. Ei au aceleaşi drepturi cu ale oricărui alt cetăţean român - cu excepţia căsătoriei - care nu poate fi încheiată între persoane de acelaşi sex, conform art. 277 din Noul Cod Civil. Unde-i lege, nu-i tocmeală! Nu aşa se punea problema?
Sau acum nu mai e valabil şi ne certăm cum să încălcam legea mai bine - şi anume art. 258, alin. 4 şi art. 271 din acelaşi Cod Civil?
Ca să închei:
Nu pot pricepe de ce stă atâta lume în cumpăna nehotărârii şi de ce se pleacă urechea la teorii conspiraţioniste care mai de care mai fanteziste, când este simplu: crezi că familia este şi trebuie să fie alcătuită din bărbat şi femeie? DA. Atunci votezi DA, pentru eliminarea neclarităţii.
Ai vederi "moderne" şi susţii schimbarea conceptelor fundamentale ale vieţii? Foarte bine, e dreptul tău, alegerea ta - aşadar, ori boicotezi, ori votezi NU.
Asta este frumuseţea democraţiei: indiferent de fundamentul opiniei, indiferent de nivelul de educaţie, starea financiară, localitatea de reşedinţă, gen, orientare sexuală sau meserie, avem dreptul să ne manifestăm voinţa prin vot. Ce se întâmplă după aceea... 'om trăi şi 'om vedea.
Până una-alta, votăm ce dorim...iar efectele propriilor alegeri se vor vedea în timp.
Deocamdată, ne relaxăm. Să vină....muzica!!!!
[The Phantoms - Get What I Came For]
