...însă acum m-am întors în localitate.
Ideea e că iar stau cam prost cu timpul alocat scrisului blogosferic şi-apoi no! Se supără careva dacă o mai dau pe fotografie? Nu de alta, dar nu vreau să dispar de tot ca măgaru-n ceaţă, iar cum ziua de 30 de ore nu s-a inventat încă, mă descurc şi eu cum pot. Oricum mai sunt 2 luni de chin...
Peste fix 2 luni, cică vine Apocalipsa aia reală! Adevărăciune, frate, tunată cu meteori şi tsunamiuri, nu fâsuri mediatice - ca cele 200 şi niţel care au tot venit până acum! Atât că veneau de parcă se duceau şi nu am avut norocul să prind nici una. Să mor io de nu-i ceream autograf! Păi cum dracu? O dată vine şi ea la mine-n oraş şi eu să stau cu mâna-n sân? N-aş fi avut într-al cui, dar mergeam la risc; oricum crăp, ce mai e o palmă luată la hârjoneală?? Plus că...poate-i plăcea :))
C-apoi vorba 'ceea: nici când s-a zvonit că ne încalecă teroriştii la revoluţie, nu am stat pe coada mea, deşi eram un dop de copchil! Mi-am tras atunci un arsenal, de-şi rodeau deştele de ciudă şi Trupele SEAL! Invizibile, cuţite, praştie, arcuri cu săgeţi, ciomege, ghioage, bastoane, lanţuri, frânghii, săbii, pistoale...da ce n-aveam??
În fine: ideea e că pentru meciul de peste 2 luni mă antrenez asiduu. Mi-am luat costum - alb, ca de manelişti, pantofi noi, o pungă de seminţe şi vată-n urechi, să nu mă tragă curentul la neuron. Iar la împlinirea vremii, mă echipez şi mă urc în vârful căşii.
Când vine Ăla Negru de Respiră Greu
...ptiu-ptiu-ptiu!! Lasă sânul, care sân?? Îi scuip seminţe-n cap, măcar satisfacţia asta să o am, dacă tot mă ia! Păi nu? Băăă!!!!!! Mor cu demnitate şi zâmbetul pe buze, prin spăngi, prin fum, prin mii de baionete! Eroul de la Căpâlna va scrie pe mine!
Dar mai e mult până departe. Deocamdată, bucuraţi-vă-ţi ochii cu ceva instantanee de semi-vacanţă, ca să nu spune-ţi că-s rău şi hain la pipotă. Şi-aşa mi se rupe...dar cică tre să păstrăm aparenţa, să dăm bine la public!
Muahahahahahahahahaaaaaaaaaaaaaa
