Se afișează postările cu eticheta apocalipsă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta apocalipsă. Afișați toate postările

marți, 4 octombrie 2022

Război şi pace

Încă de la început, trebuie să îmi cer foarte mari scuze şi să execut nişte ploconeli de iertăciune - pentru că am greşit. M-a luat gura pe dinainte şi am făcut o glumă proastă.
Nu acum...Doamne feri! Acum sunt perfect! Frumos, inteligent, cu simţul umorului, demn, curajos, puternic, muncitor, comunicativ, responsabil, devotat, respectuos...ce mai la deal, la vale? Întrunesc toate calităţile unui bărbat căutabil şi extrem de doribil. Practic şi pe scurt, sunt o minune pe lângă casa omului. Mai ales că... nu vreau să mă laud, dar mărturisesc că cea mai mare calitate a mea este modestia. 

...dar cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată, am avut o contradicţie de idei cu cineva; pe tema cărţilor, că doar nu m-oi deda discuţiilor despre nimic. Şi la acea vreme, am mărturisit că din lectura obligatorie a celor 100 de cărţi pe care orice om trebuie să le parcurgă într-o viaţă, eu citisem vreo...nu ştiu. Maximum zece? Ceva aşa. Dar nu pentru că aş fi fost de rea voinţă...ci pentru că nu le-am avut când mi-au trebuit; şi-n afară de asta, mereu am găsit altceva mai bun de citit. Deci, am profitat de libertatea pe care o deţin şi am căutat exact ceea ce mi-a plăcut, fără a simţi apăsarea obligativităţii vreunei liste compusă de cei mai deştepţi oameni ai planetei. 
Uite aşa, în loc să citesc "Fraţii Karamazov", am preferat "Stăpânul Inelelor". În loc să caut "Crimă şi pedeapsă", înfulecam Sven Hassel pe nerăsuflate - pentru că mă aştepta James Clavell pe celălat raft al bibliotecii. Şi în loc să mă încânt cu "Anna Karenina", eu m-am înconjurat cu romanele lui Asimov. Şi Frank Herbert. Apoi am dat peste "Lumea Inelară" a lui Larry Niven, "Roata Timpului" a lui Robert Jordan, Ghemotronu' lui George R.R.R.R.R. Martin, seria "Assassin's Creed", saga "Witcher", cărţile din ciclul "Star Wars"... iar enumerarea poate continua până la infinit şi dincolo de el. 


Am divagat. Să revin:  în timpul acelei discuţii, nesimţind nevoia de a mă justifica în faţa nimănui şi totuşi, fiind pus în situaţia de a vorbi despre motivul pentru care nu m-am apropiat, de exemplu, de clasicii ruşi, am dat-o pe glume şi am zis,  la plezneală, o tâmpenie cât mine de mare: "Nu am citi nimic scris de un autor rus pentru că nu mă atrage cultura rusă. Nu-mi place limba rusă, istoria Rusiei şi, în principiu, nimic din ce are legătură cu această parte de lume". Ceea ce e o prostie, desigur; nu mă dau în vânt nici după Danemarca, însă Sven Hassel rulles! A scris cele mai oribil de amuzante descrieri ale războiului pe care le-am citit vreodată! Tot aşa, nu mă atrage cu nimic Polonia, dar "Quo Vadis" mi s-a lipit de suflet. Iar Germania mă lasă rece, deşi "Povestea fără sfârşit" am savurat-o din scoarţă în scoarţă. 

Revenind la timpul prezent al galaxiei în care ne aflăm: îmi cer scuze, scurt şi cuprinzător! La cât mă duce capul, puteam şi eu să fac o glumă care să fie amuzantă şi pentru alţii, nu numai pentru mine.
Între timp, menţionez că am reevaluat şi Rusia, pe de-a întregul ei. Încă nu m-au înnebunit adoraţia şi făneala rusofilă, deşi trebuie să recunosc, uneori m-ar încerca nişte sughiţuri de plăcere. Mai ales după o talpă de tărie. Sau...cum îi zice acum? Stai, că am băut la o nuntă recentă... imediat îmi amintesc. E ceva cu împuşcături... SHOT, măi!! V-am zis că ştiu? :D
În plus, citesc primul autor rus din viaţa mea: Dmitri Gluhovski, cu a sa trilogie " Metro 2033", "Metro 2034" şi "Metro 2035" - o serie de romane postapocalitice despre umanitate, filosofie, obsesiile trecutului, legea evoluţiei, religie, politică şi probabila lipsă a oricărui viitor palpabil. Sau, o poveste despre naşterea morlocilor lui H.G. Wells, din "Maşina timpului". Mai ştii cum vor involua lucrurile?
Momentan, sunt pe la jumătatea primului volum; dar îmi place foarte mult şi recomand cartea asta oricui! Mai ales că este şi actuală, pe undeva - ţinând cont că se tot vorbeşte despre un război nuclear, care poate fi şi ultimul, până la urmă. Cu puţin noroc, distrugem planeta asta de tot - şi apoi 'om vedea pe unde mai scoatem cămaşa! Ne refugiem şi noi în tunelul metroului moscovit? Nu prea am încredere în metroul din Bucureşti... şi în plus, cel rusesc cică e cel mai mare adăpost antiatomic din lume, deci ar fi o idee; mai ales că, datorită cărţii, deja încep să învăţ planul staţiilor. :))
Şi parcă mi-a trezit curiozitatea de a vizita niţel şi meleagurile descrise de acest roman, cât or mai fi disponibile. C-apoi m-am abonat pe Instagram la nişte pagini cu peisaje din Moscova şi sunt o sumedenie de locuri frumoase pe acolo. Dacă nu ar fi mizeria asta de situaţie politică şi dacă Rusia ar fi şi ea situată mai pe la Ecuator, şi mâine mi-ar plăcea să fac nişte drumeţii prin zonă. Ar fi interesante nişte selfiuri pe la Kremlin, Dealurile Vrabiei, Catedrala Sfântul Vasile sau Piaţa Roşie - pe care am tot văzut-o prin filme, ce-i drept; dar, mă întreb: ar strica, oare, să o văd şi în realitate? Nu cred... 

Aşa că haideţi să ne unim la o băută, în cinstea iubitorilor de călătorii. Că dacă aş zice că bem în cinstea Rusiei, mi-am dat foc la valiză! Aşadar, nu zic. Iar dacă tot apar discuţii după acest disclaimer (adică "declinare a răspunderii", pe româneşte; dar cine mai foloseşte limba română în ziua de azi?), răspund simplu: "Ce-am zis eu, c-ai zis tu, c-a zis ăla către ăla? Nici n-am zis şi-ai zis c-am zis. Dac-aş zice, ce-ai mai zice? Şi-o să zic, 'vedem ce zici! Na"!

Deocamdată, să bem! PENTRU CĂLĂTORII ŞI PLIMBĂŢURI ÎN TOATE COLŢURILE DE LUME! Şi pentru orice altceva care implică distracţia şi voia bună :)
Alina, pune tu un tril de sezon, ca să meargă cu vodk.....aaaaaa...adică whisky-ul din pahar! Că de! Iubim America şi oricum, tocmai s-a interzis comercializarea bunurilor ruseşti, sub pedeapsa unor amenzi care pot ajunge până la 30.000 de lei. O lege care mă face să mă simt infractor, fiind posesorul unui aparat foto rusesc şi a unor maşinuţe de război, care pot fi socotite marfă de contrabandă...

În fine! Să vină melodia înălţătoare, că nu se mai poate cu atâta luptă împotriva sufletelor magice care suntem cu toţii... fără deosebire de neam, ţară, culoare a pielii, specie şi orice altceva ne-ar putea diferenţia. 


[Alina Gingertail - Soviet March, Red Alert 3]

joi, 20 decembrie 2012

Apocalipsa acum




Aş fi scris despre ceva mai mişto, dar după o raită pe diverse siteuri, constat că planeta e cu sufletul la gură după cururi. Cum îl scoate vreuna la înaintare, cum se reped la el toţi lingăii, să-l slăvească...Că doar, vorba 'ceea: e de divă - chit că e cât bascula! Bă, să-mi bat copii cu cureaua de la ceas, de unde ceapa mă-sii or fi toate aşa zâne habar n-am!
Alta şi-a tatuat frunze bucă. Aşa, şi, care faza? Cur am mai văzut - ba chiar şi de femeie; frunze, slavă Domnului...nu pricep la ce tre să bălesc. Gata frate, vreau o schemă cu săgeţi ajutătoare - să nu mor prost!

În fine; nu mă pasionează subiectul, aşa că trec la cealalaltă ştire care face mare vâlvă (da, aţi citit bine) pe la noi:  Apocalipsa. Acum. Şi-n pururea, şi-n vecii vecilor, AMIN!



Conform calendarului mayaş, Sfârşitul Lumii vine pe 21 decembrie 2012. Mâine.
Prin urmare, aştept cu vădit interes să se destrame lumea...dar ca de obicei, eu am o problemă cu timpul. Bine, bine: 21 decembrie - asta am înţeles. Dar la ce oră? Adică, numărăm secundele ca la  Anul Nou? (care, apropo, la mine se pare că va fi un dezastru naţional  pentru că n-am vrut să primesc nişte bronzaţi la cântatul cocoşilor, să-mi behăie capra-n tindă)
 5...4...3...2..1...ZBANG!!!! Mămună, iacă-mă-s! Io sunt Apocalipsul Cu Mâna-ntinsă, am venit să vă colind! Ne daţi ori nu ne daţi?

Sau cum facem, că vreau să fiu şi eu pregătit! Că dacă stau să mă uit la ceas, prin Tokyo e deja un 7 dimineaţa bătut pe muchie!  Şi am dat eu un telefon pe-acolo, dar cică n-a venit nici dracu'. Încă sunt în aşteptare şi ei, la fel ca mine. Ochii pe geam, mâna pe clanţă, pe locuri, fiţi gata! Nu mişcaţi, nu respiraţi!

Chestia e că totuşi există o posibilitate minoră să fi intrat în anul morţii...ştiţi povestea aceea care spune că-ţi trece toată viaţa prin faţa ochilor când îţi simţi Sfârşitul aproape?
No, aşa am păţit eu...mă rog, aproape. De la alinierea planetelor, de la scăpăratul stelelor, gerul pe care l-am îndurat de dimineaţă când am ieşit să mai pozez oleacă natura virgină, sau din pură coincidenţă, am luat în plex 2 frânturi de existenţă desprinse dintr-un timp mitologic, când încă aveam încredere în Legile Universului; 2 pendulări ale spiritului, 2 stări de agregare ale aceluiaşi compus, înlănţuit între fire de portativ străvechi.
Nu am mai auzit melodiile acelea de ceva vreme...şi nu ştiu de ce, doar îmi plăceau. Dar am renunţat la ele şi am mers mai departe. Până astăzi...când, fără voia mea,  a trebuit să dau din nou piept cu ele; şi cu realitatea din spatele lor. 

Anyway, asta e; 'om trăi şi 'om vedea - sau n-om trăi şi tot 'om vedea.
Ideea e că până ne mai citim de mâine-ncolo, vă doresc un Sfârşit de Lume Fericit!

Să vină fetiţili şi să rupă mesili!!!! Fără număr, fără număr!!! Fac eu cinste, că tot e gratis ;)

P.S.: în 3 minute, conform unei profeţii făcute la Fatima, ar trebui să înceapă un cutremur urieşesc de vreo 8 ore şi continuat cu 3 zile de întuneric ca-n Iad. Ies, că nu vreau să-l scap :))
See ya!!