Se afișează postările cu eticheta Lia Tăburcean. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lia Tăburcean. Afișați toate postările

marți, 12 ianuarie 2021

Vaccin fericit!!!

...şi la mulţi ani! 
Să ne fie casa casă, s-avem ce pune pe masă! Sănătate şi noroc, vin... măcar un poloboc! - de om, c-apoi degeaba ne mai apucăm!

Gata, m-am achitat de urătura de sezon? Buuuunnn...hai c-aven treabă! Nu de alta, dar este un nou an, un nou început...un nou covid... 
Aoleu! Cum un nou covid? Da' ăla vechi ce avea, nu mai este în tendinţe, nu mai este la modă? Mă rog...chestie de gusturi; şi după cum ştim cu toţii, ordinele şi gusturile nu se discută. Problema e alta: din moment ce  covid 19 era denumit "noul coronavirus"...tulpina nouă ce denumire va mai purta? "Şi mai noul coronavirus"? "Foarte noul coronavirus"? Covid 19 S? Covid 20?

...dar ştiţi ce? Până la urmă, nici nu contează! Covidul este istorie, o tristă amintire a unor vremuri demult apuse. Pentru că DA! Doamnelor şi domnilor, avem vaccin contra virusului ucigaş. Practic, cu acest vaccin genial, ne-am scăpat pe noi - dar şi pe cei de lângă noi! (ca să zicem aşa...) 



Însă oamenii răi spun că vaccinul e cam câh; că ne modifică ADN-ul, sau ne bagă cip - ceea ce, ca să fiu drept...nu mi-ar strica să-mi curgă prin vene nişte cip; tare mult îmi plăceau bomboanele astea. Plus că, merg de minune cu niste cola. Asta-i viaţa sănătoasă!! "Viaţă de bogat şi de împărat, eu aşa mi-o fac" - vorba cântecului.
În rest: HUUUOOO! Cu lacrimi în ochi, îmi vine să strig şi eu, precum Greta la Consiliul ONU: "Cum îndrăzniţi? Mi-aţi furat visurile şi copilăria"! Avem şansa să spunem stop pandemiei şi VOI vă puneţi contra sănătăţii mondiale! Ne-no-ro-ci-ţi-lor! Nemernimicilor care sunteţi! Unii au muncit pe brânci să inventeze cât mai repede cu putinţă o cale de a ne apăra de această molimă ucigaşă care ne omora cu zile şi voi nu credeţi că acest superb vaccin face bine?! HUUOOO!

Chiar nu vreţi să scăpăm de mască? Chiar nu vreţi să ne reluăm viaţa şi tihna obişnuită? Chiar nu vă e dor de o masă la restaurant cu prietenii, sau de un bairam organizat la McDonald's de ziua onomastică? Nu v-aţi săturat de atâta distanţare şi nenumăratele restricţii cauzate de pandemia criminală? Nu vreţi să plecaţi, din nou, prin toate colţurile de lume - unde se plimbă oamenii doritori de distracţii? Nu vreţi să trăim fericiţi şi fără griji, cum trăiam înainte de această adevărată apocalipsă? Chiar trebuie să moară atâta lume, ca să pricepem, o dată pentru totdeauna, cât de bună este ştiinţa în viaţa omului? 


[Mesajul dr. Beatrice Mahler]

Vaccinaţi-vă-ţi! Eu...mă. voi. vac-cina. De mai multe ori, ca să fiu sigur că nu mă buşeşte carcalacul! La cât sunt de balegă moale şi de ghinionist, precis face vaccinul figuri taman la mine! Se pune de-a curmezişul venei şi nu vrea să intre, se diluează, nimeresc ceva expirat...habar n-am!  Dar e clar că nu pot risca sănătatea mea şi a celor din jur! Deci: declar sus şi răspicat, că rezerv doză triplă...ba nu! Rezerv doză sextuplă de vaccin şi 3 ore din timpul doctorului. 
Sună tentant? Hai, că-i rost şi de bani! Ia medicul 50 de lei pe oră de la stat şi mai las şi eu un bacşiş modic, acolo, să nu zică că-s zgârciog. El fericit, eu fericit...it's a win-win situation! 
Şi-apoi, fiţi atenţi ce afacere mi-a venit în cap: ca să nu mai găsim vaccinuri îngropate sau aruncate prin gunoi (adică să nu ne batem joc de sudoarea frunţii specialiştilor), mai trec eu pe la vaccinat, din când în când. Cu programare ad labam, desigur...că aşa se cere, dacă nu mă pot înregistra online. Apoi...rai! Ora trece, leafa doctorului merge...Şi la final de program ne înţelegem noi, că oameni suntem! Dacă-mi lasă 10% din câştig (pentru spiritul civic pe care îl dovedesc), o dăm la pace... Până la urmă, calul de unde aleargă, d-acolo mănâncă! Şi pentru efort, nu trebuie să-mi iasă şi mie măcar de-o şampanie mai de Doamne ajută? M-am cam săturat de Hubba Bubba din aia de copii.
Iar când m-am super-imunizat, vreau party! Pupăciuni gratis la toată lumea! BA-I-RAM!! BA-I-RAM! BA-I-RAM! BA-I-RAM! BA-I-RAM!

Stai...cum? Ce? Adică...cum adică NU? Mă vaccinez şi tot port mască? Tot mă distanţez? Tot rămân locantele închise? Tot mă păleşte carcalacul? Tot mă îmbolnăvesc? Tot îl dau mai departe? Păi şi atunci ce-am făcut? Pentru o şampanie, să-mi fac mâna ciur de găuri? Hai mă...las-o jos, că măcăne! Nu mănânc câteva zile şi tot îmi strâng banii măcar de-un Dom Perignon la litră! Nu am nevoie să primesc mită de pandemie, ca să mă simt şi eu fericit. P-aia electorală o luam; mâncam micii, beam berea şi apoi votam cu cine voiam! Da' măcar mă alegeam cu burta plină...
Aici, ce câştig am? Şi-mi răspund doctorii: "Câştigi o formă mai uşoară de covid şi nu mai mori dacă ai fi murit".

Bine mă...asta e ca şi cum ai spune: nu mai dormiţi fără uşi la case, că vă calcă hoţii! Pentru a dovedi responsabilitate şi pentru propria protecţie, montaţi-vă uşi...dar nu le încuiaţi. În felul acesta, tot vă vor călca hoţii - însă nu vă fură prea multe... că le trebuie o mână liberă, ca să deschidă uşa.
Haideţi să spunem NU valului de nelegiuiri. Eu îmi voi pune uşă.

Aşa??
Bravo, frate!! Aplauze!!!

Plus că, nu pot să nu mă întreb: cum stopăm pandemia, dacă tot ne îmbolnăvim? Adică, să reformulez...  
OMS defineşte pandemia ca fiind o boală care se răspândeşte la nivel global şi oamenii nu au imunitate pentru a-i face faţă. Pe scurt: pandemia se declară în funcţie de răspândirea geografică şi de numărul de infectări. Perfect! Şi acum vine întrebarea de geniu: dacă minunatul vaccin nu opreşte infectarea, cum opreşte pandemia care este definită de numărul infectărilor?
 
Nu ştiu. Dar ori se tâmpeşte planeta, ori mă prostesc eu... 
Este exact ca la ştirea aceea care spune că pentru a limita numărul de accidente produse de maşinile cu volan pe dreapta, în nemărginita lor înţelepciune şi pentru propria noastră protecţie, autorităţile au interzis înmatricularea în România a maşinilor cu volan pe dreapta aduse din Marea Britanie. Totuşi, maşinile cu volan pe dreapta aduse din spaţiul UE vor putea fi înmatriculate la noi, în continuare. 
Mi-a picat capul când am auzit! Pentru că nu înţeleg: maşinile cu volan pe dreapta provoacă accidente, sau doar maşinile cu volan pe dreapta aduse din Marea Britanie provoacă accidente - că au ăia ciungă-n păr şi produc numai ciurucuri de maşini?
Hai că nu s-a întâlnit hoţu' cu prostu', să cred chiar tot ce aud! 
Bine, în practică.. mă doare-n cot de subiect. Dar stilul de comunicare al informaţilor lasă de dorit şi nu pot să nu mă întreb care-i scopul. Manipulare? Nuuuu... n-are cum!

Deşi, fix aceeaşi idee o întâlnim şi în următoarea fotografie, care îşi propune să sublinieze superioritatea noilor valori în comparaţie cu gândirea trecutului întunecat:


Vrem echitate, nu egalitate! 
"Egalitatea" este apanajul trecutului... "Echitatea" descrie viitorul. Tu ce susţii?
 După ce vedem în imagine, vreau echitate, normal...că nu-s idiot! Nu merită şi săracul pitic să se uite la meci?

Doar că, în practică apar probleme în subsidiar: cine împarte echitatea noii societăţi? Nu cumva sunt aceleaşi structuri (eventual redenumite) care împărţeau şi egalitatea trecutului? Că doar nu vin extratereştrii de pe Marte, ca să judece independent şi echidistant fiecare situaţie în parte. 
N-are importanţă, chiar ne uităm la detalii? Contează că vrem ECHITATE, NU EGALITATE! De ce? Pentru că e logic...se vede din poză!
Apoi se impune o nouă întrebare: în atâta modernism feroce (încât se dărâmau cu furie muribundă până şi statuile din trecut, pentru că simbolizau nu ştiu ce abuzuri), cum se face că în anul 2020, în plină pandemie, cei bogaţi au devenit mai bogaţi, iar cei săraci au sărăcit mai rău? 
Din prea multă echitate şi corectitudine, aş zice....ceea ce este minunat! Susţin!  

Dar nu contează, să revenim la oile noastre: avem vaccin (superb). Dacă nici ăsta nu mai e motiv de bucurie, atunci care ar mai putea fi?

Garcon! Hai cu butelcuţa, că fac cinste la toată lumea!



 [Lia Tăburcean - Cuscra]

Notă: titlul postării l-am împrumutat dintr-un articol apărut într-un ziar. Este supremul ridicolului, dar..se mulează perfect pe realitate

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Wc-ul din grădină şi asistaţii social

Bună ziulica şi mine v-am găsit! 
Astăzi, dragii mei, vreau să vă vorbesc despre mituri...pentru că DA!!! Sunt perfect liniştit în privinţa coronavirusului. Dacă are nevoie de mine, mă găseşte el, pe sistem "Nu mă suna, te sun eu"!
În rest...mă spăl pe mâini de mic, distanţat social sunt de când mă ştiu, masca o port - deci ce pot face mai mult? Fie ce o fi şi cu Dumnezeu înainte! Dacă mă perpelesc la focul cel mic al marilor griji, ce rezolv? 

Prin urmare, zic să abordăm şi lucruri mai importante, precum miturile noastre de zi cu zi, care ne modelează conştiinţa. Eu nu am aşa ceva, că închisese la alimentară când m-am dus să-mi cumpăr - şi nu am ce modela. Dar pe alţii care au fost mai vrednici şi au conştiinţă d-asta din belşug, cred că i-ar interesa tematica...

"ŞOC ŞI GROAZĂ! O să rămâi uimit când o să afli asta!"
Nu ştiu cum şi prin ce mecanism social, wc-ul din fundul grădinii a devenit sinonim cu îngălarea şi prostia; un semn al înapoierii, o lipsă de civilizaţie şi o sărăcie cruntă, aduse doar de analfabetismul voluntar şi nevolnicia precoce. Ceea ce, vă spun cu mâna pe inimă, este o imensă prostie. Asemenea idei au putut lua naştere doar în mintea orăşeanului crescut în buricul târgului şi cu toate cele de trebuinţă la mall - motiv pentru care nu ştie că laptele de vacă este dat de vacă, iar corcoduşul este un pom. Altfel, nu-mi explic de unde atâta inocenţă.

Mamaie avea o vorbă: "Ţine minte câte zile 'oi avea -  wc-ul din curte e cel mai de trebuinţă la casa unui om"! Şi avea dreptate. Când nu locuieşti într-un vârf de bloc, ci stai la casă şi ai şi câţiva metri pătraţi de curticică, realizezi că poţi să ai vilă cu 15 băi...dar dacă nu ai o căcăstoare şi în curte, eşti cel mai sărac! De ce spun asta? Din experienţă! 
Să ne imaginăm următorul scenariu: pui arpagic. Soarele străluceşte  pe cer, iarba se leagănă leneş în vânt, păsărelele cântă, te bucuri de aer curat şi de linişte. Şi-apoi...PPPPPRRRRRRRR!!!!  Încep să se fugărească prin stomac halba de bere şi cana de lapte bătut de la micul dejun...c-apoi na, oameni suntem! Ce faci? Fuga la closet, normal! Plin de noroi şi ciucure de ţărână? N-ai timp de duş, n-ai timp să te schimbi şi parcă nici n-ai da buzna la baie, ca apoi să iei jumătate de casă la şmotruit - că doar nu te teleportezi şi nici nu mergi în limbă până ajungi la locul izbăvirii. Deci: CE FACI?? 
E! Uite aici intervine wc-ul din fundu' grădinii! (AA-AAA-AAAAA!!!! Cor angelic pe fundal)



Alt caz: cumperi teren pentru viitoarea locuinţă. Împrejmuieşti frumos arealul, chemi nişte preteni şi v-apucaţi de betoane - că nici fundaţia nu se toarnă singură. SAU angajezi firmă de construcţii şi te uiţi la alţii cum muncesc, în timp ce-ţi bei cafeaua. Doar că şi ăia sunt oameni...beau-mănâncă-mestecă-orbit  şi la un moment dat, mai aud şi chemarea naturii. Unde se duc? În viitoarea baie de la etaj? Mult succes cu asta! 
Totuşi, hai să nu fiu atât de prăpăstios. Poate casa-i gata şi chemi aceeaşi echipă să-ţi construiască o dependinţă. Un garaj pentru bolid, de exemplu - că d-aia nu mai stai la bloc, ca să ai loc de parcare. Buuunnn...dar şi oamenii ăştia sunt oameni şi poate-i mai taie nevoia din când în când. Fac potecă spre baie, până-n mijlocul casii? Că doar nu pui baia la intrare... 

Scurt pe doi, să nu o mai lungim: wc-ul, closetul, toaleta din fundul grădinii este un must, o necesitate de maximă importanţă - iar asta ţine de viziune de ansamblu. Nu trebuie să ai doctorat în inginerie subatomică şi nici să fii cogeamite futurolog, ca să iei în calcul şi posibilitatea că o asemenea locaţie îţi va fi de trebuinţă la un moment dat, când ai treabă pe afară. 
Totuşi, reputaţia proastă a wc-ului din curte cred că nu ţine de civilizaţie, ci de parvenitism şi lipsă de cultură. Dacă e să întrebi pe cineva cum arată un closet în curte, îţi va spune, probabil, că e format dintr-o gaură în pământ şi un retevei alături - ca să ai cu ce da după câini, dacă nu te lasă să te depui liniştit.


...ceea este complet fals! În ziua de azi, îţi faci un wc în fundu' grădinii de stă mâţa-n coadă! Îl racordezi la canalizare, apă şi curent electric, pui gresie, marmură, foiţă de aur, aer condiţionat, tv smart LED 4k 3D, mileu pe dulăpioare şi covor persan pe jos, dacă doreşti - ca să te descalţi la intrare, ca atunci când intri în moschee!
Important e altceva: când lucri în grădină, în caz de nevoie, trebuie să fie cât mai aproape şi să se cureţe uşor. Pentru că, repet: de pe ogor nu te întorci la 4 ace şi proaspăt parfumat - şi e mai uşor de întreţinut un spaţiu de 2 metri pătraţi decât jumătate de casă. 

Alt mit care ne mănâncă zilele este cel al asistaţilor sociali - o realitate pe care o cunoaştem doar din propagandă şi pe care o considerăm sursa tuturor problemelor cotidiene. Cum a fost ideea de DRACNEA, cum e ideea de PSD, sau convingerea că pensionarii trebuie să dispară pentru că doar consumă resursele ţării şi colac peste pupăză, mai pun la conducerea ţării şi hoţi comunişti criminali tirani şi tot felul de dihănii. 
Exact pe acest calapod este croită şi manipularea asistaţilor sociali - care este permanent alipită  de imagini cu rromi care plesnesc de sănătate şi virilitate, dar sug avutul ţării pentru că sunt oameni răi şi fără suflet. Asistaţi. HUOOOO!!!!!

Doar că nu e aşa... deloc!
Asistatul social este acea persoană care primeşte o indemnizaţie de la stat. Adică nişte bani, foarte puţini, dacă e să mă întrebaţi, care o ajută să trăiască. Teoretic, mi se pare o ceva ce ţine de umanitate: dai o mână de ajutor cuiva care are nevoie. Practic...desigur că au apărut o grămadă de smecheri şi profitori, c-aşa-i omul! Şi de legi se profită din gros; deci trebuie scoase în afara legii? 

Dincolo de asta, viaţa de asistat social nu-i chiar ca pe roze, aşa cum ni se spune la televizor. 
Să ne imaginăm următoarea situaţie: un om are diabet zaharat de tip I şi e dependent de insulină. Cum arată viaţa lui? Pe scurt, foarte naşpa. 
Acum ceva timp am fost delegat (ca reprezentat al asociaţiei în care activez ca voluntar) să iau parte la nişte pompoşenii de discuţii din alea cu iz european: "Strategii comunitare de încadrare a persoanelor cu handicap pe piaţa muncii". Ce să mai, îţi stătea mintea-n loc şi făceai fractură la limbă, dacă te apucai să te exprimi în termenii "de specialitate". Paranteză: pentru cine nu ştie, diabetul zaharat de tip I este încadrat ca handicap (uşor, mediu, accentuat sau grav, în funcţie de sechelele bolii) - adică, persoanele cu diabet sunt asistate social.
Problema în discuţie: când eşti bolnav, NU TE ANGAJEAZĂ NIMENI!! Legi, beneficii, drepturi, toate sunt pistol cu apă. Himere şi vorbe goale. Dacă te naşti cu o boală, sau o capeţi de-a lungul vieţii, practic NU EXIŞTI pentru angajatori; dacă mai ai şi drept de muncă doar cu jumătate de normă...ghionion total şi soartă necruţătoare!  
În primul rând, nimeni nu îşi doreşte să se lege la cap cu angajaţi care nu pot da randament peste maxim; asta-i lumea....nu dai performanţă, eşti înlăturat. Prin urmare, ascunderea bolii nu îţi oferă posibilitatea unui job, ci doar a unei angajări. Restul...nu faci faţă, pleci. Şi de obicei, nu faci faţă - serviciu fără stres, cu ambianţă plăcută şi pauze de odihnă nu prea există. Iar o boală ca asta te limitează - deci pleci.
Perfect! Dar din ce trăieşti? Apelezi la stat...care îţi dă 60 de lei, dacă ai handicap mediu. Dar, să gândim pozitiv: poate ai noroc şi eşti bolnav mai grav, deci primeşti 375 de lei pentru handicap accentuat sau 500 de lei pentru cel grav. Minunat, ce să zic? Te lăfăi cu banii ăştia numai prin vacanţe exotice! 
Sau...nu?

Cum trăieşti, ce faci? Hai că poate omul are handicap mai accentuat şi primeşte 375 de lei. O adevărată avere, ce să zic! În ziua de azi? 375 de lei pe lună? Hahahahahahaha!!! "Din ce întreţii familia - dacă ai aşa ceva? Bine ar fi să n-ai...şi nici nu vei avea vreodată! La ce ţi-ar trebui? Mulţi au şi-şi bat joc de ea...deci ce atâta pagubă"?
"Asta e tortură, nu viaţă". Cam aşa se plângeau reprezentanţii asociaţiei diabeticilor. 

Dar hei!! Asistaţii sociali, să moară!! La muncă, nu la întins mâna şi trăit pe spinarea statului! Hâţ Gionule!!! 

Tot asistaţi sociali sunt şi cei care s-au născut săraci. Sau sunt crescuţi de bunici, pentru că părinţii i-au părăsit. Iar bunicii nu-s toţi parlamentari...mai sunt şi din ăia cu pensii de 800 de lei - adică venitul minim garantat. HUUUOOO!!! Să moară pensionarii!!!! 
Şi totuşi, cum arată copilăria în care nu vezi părinţii, mănânci te miri ce şi orizontul de visuri se întinde până la hamburger-ul de la McDonald's? 
Splendoare-n iarbă, cum să arate? Cel mai adesea, sărăcia duce la incultură, care duce la lipsă de opţiuni şi anturaje nepotrivite. Iar astea strică viaţa mai repede decât cerneala care penetra creta din prima reclamă la Colgate.

Frumos, aşa-i? De ce să te zbaţi având un serviciu, când poţi să trăieşti ca-n sânul lui Avram, fiind asistat social? 
Chiar, de ce?? 

Hai, mai bine să închei cu frumuşenii şi gânduri de faimă, ca să nu mă prindă Universul că mă adâncesc în probleme şi-mi ocup mintea cu suferinţe...pentru că aia voi primi, conform legii universale care spune că ce gândeşti aia primeşti.

Aşa că...să vină deliciile! Dau party la viitorul penthouse din Chicago şi vă invit pe toţi! O să curgă mâncarea apetisantă, băutura fină o să fie stivă, iar băutura naşă va fi la apogeu! Apoi MUZICĂ!!!!


  
[Lia Tăburcean - Undeva la Bucureşti]