Se afișează postările cu eticheta Destin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Destin. Afișați toate postările

marți, 18 februarie 2014

Semne

Stau câteodată şi mă întreb: De ce oamenii sunt aşa de superstiţioşi?
Înţeleg când se spune că nimic nu este intâmplător, dar nu am cădea în derizoriu dacă am crea o simbolistică pentru fiecare eveniment cotidian şi  am interpreta fiecare aspect al vieţii noastre conform unei logici metafizice?

O pisică neagră îţi taie calea...curat ghinion, monşer! Treci pe sub scară, iară ghinion! Spargi o oglindă, şapte ani de ghinion. Verşi sarea, ceartă. Aşezi cuţitul pe muchie, scandal. Te întorci din drum, îţi merge rău. Te uiţi la ceas la oră fixă, cineva te iubeşte. Te uiţi la oră simetrică, cineva te strigă de pe Lumea Cealaltă (sau te iubeşte - din nou). Te mănâncă palma dreaptă, iei bani; te mănâncă palma stângă, dai bani. Îţi plouă la nuntă, ţi se spală norocul. Găseşti o potcoavă, ai noroc. Vezi o stea căzătoare, ai şi mai mult noroc. Aprinzi trei ţigări cu un chibrit, ghinion. Se stinge o lumânare din senin, poltergeist! te bântuie spiritele rele. Râzi înainte de micul dejun, semn rău. Fluieri în casă, rămâne pustie. Îţi iese cineva cu o găleată plină în faţă, ai noroc. Strănuţi în noaptea de Anul Nou, semn rău; strănuţi în prima zi a anului, semn bun. Ţi se zbate ochiul drept, mişto; ţi se zbate ce-l stâng, ţi-ai pus-o-n urzici: ghinionul cel mai mare te paşte după colţ...Dar stai!! Asta se întâmplă doar dacă eşti bărbat; la femeie se inversează stângul cu dreptul. De ce? Habar nu am!! Poate pentru că femeia este oglinda bărbatului şi stânga lui e dreapta ei? Poate pentru că până şi supersţiile simt nevoia să facă o cât de mică discriminare sexuală? Poate pentru că se ia în considerare binele cuplului şi dacă se întâmplă vreodată să i se zbată lui ochiul stâng iar ei cel drept, în loc să-i lovească o catastrofă pe amândoi, răul să se anuleze reciproc? Ca-n matematică: minus cu minus face plus!

Aaaaaaaaa!!!!!! Nu mai pot, mi se scorojeşte creierul!! De unde au apărut atâtea reguli şi cine le-a inventat? Cine o fi geniul care a născocit toate poveţele astea cu valoare tabu? Prin eşantionare probabilistică? Verşi sarea de zece ori şi în nouă cazuri a urmat o ceartă...perfect! S-a născut o nouă lege a naturii! 
Sau stătea unu' sub prun băgându-şi beţe-n nas şi-l loveşte ideea: "Tăticule, mi s-au întâmplat prea multe chestii astăzi, Mama Natură sigur vrea să-mi comunice un subînţeles! Dacă văd un porc cu-n pai în gură, oare ce să însemne? Hmmmm...trebuie cercetat!" Şi săracu omu face schiţe, demonstraţii, extrage radicali, integrale din volumul cilindric al sferei...iar după o viaţă de muncă asiduă şi observaţii eficiente, trage concluzia logică: "Vezi porcu' cu paiu-n rât, plouă în curând!" Hip Hip-URAAAAAAAA!!!!
Aşa? Că altfel nu-mi explic...

Sau de unde până unde se spune că dacă mănânc peşte în noaptea de Revelion, anul ce vine o să alunec printre necazuri ca peştele? Ce treabă are crapul de-l ingurgitezi cu rahaturile pe care mi le face şefu' la lucru? Sau cu idioţii care mă calcă pe nervi în trafic? Sau cu gresia umedă pe care voi aluneca la un moment dat şi-mi voi pierde vreun dinte?
E  clar că tre' să fiu vreo Mafaldă, să ţiu minte atâtea interpretări! Şi dacă mai uit?? Nu-i nimic, s-a inventat scrisul...umblu cu carneţelul de notiţe după mine. Dar dacă stau să verific fiecare bălărie, când aş mai avea timp să trăiesc? Să mă bucur?
Apune soarele şi e roşu...ce înseamnă asta? Idiotule! Stai şi cască ochii acolo dacă-ţi place, nu durează mai mult de 5 minute! Apune soarele, înseamnă că se înnoptează! Iar dacă mâine răsare soarele, ghici ce? Vine o nouă zi...Greu??

Bine, unele învăţăminte sunt de bun simţ, zic eu. Spre exemplu, nu trebuie să fiu mare buddhist practicant, să învăţ hindusă şi să mă  pictez în frunte cu Ochiul Înţelepciunii ca să spun că dacă fac rău, voi primi rău:



Pur şi simplu, translatăm al treilea principiu al termodinamicii din fizică în cotidian: acţiune şi reacţiune. Nu trebuie să intru în principii religioase, să ameninţ cu karme potrivnice sau cu Dumnezeu care se cobară din cer şi-ţi trage scara de sub picioare dacă te cocoţi în copac să dărâmi cuiburile păsărilor. E simplu: Dai o palmă, ţi-o furi şi tu de nu te vezi! Poate nu acum, poate nu de la mine...dar mai ştii cine te-o fi zărit de după perdeaua casei, sau care prieten de-al meu era prin apropiere şi te aşteaptă la cotitură? Puohooo...sunt atât de multe variabile, că nici nu are rost să le cuantifici, sigur vei pierde ceva din vedere!

Deci: faci rău, primeşti rău. Faci bine, asemenea. Desigur, nu cu surle şi târmbiţe, cu zurgălăi şi ceremonii de covor roşu. Ci, poate,  subtil; mascat, discret...impulsul necesar pentru a ieşi din rahat, venit de nicăieri. 
E o lege a firii, ceva natural. 

Dar, de ce, totuşi, există superstiţii? Simplu: din dorinţa omului de a controla viitorul. Din teamă. Din slăbiciune. Din necunoaştere. Habar nu ai ce să faci şi dai în bobi, poate Destinul te îndrumă spre succes.
Aveam o cunoştinţă care nu aruca nici o urjumă de pâine, că i se întâmplă nasoale. Mi-o dădea mie să i-o arunc...Şi mereu îi spuneam: "Dar e pita ta! Crezi că autorul moral este pedepsit în caz de ceva??" Nu avea răspuns, el ştia una şi bună: aruncă pâinea, e semn rău. Punct. Dacă nu era nimeni prin preajmă, o înfăşura în prosop şi o arunca...de fapt, arunca prosopul; nu pâinea. 
Bă, eşti întreg la cap?? Cum să faci aşa ceva? Cum să crezi aşa ceva?

Şi mai e ceva interesant: credinţa în superstiţii apare în momente cruciale. De ce? Pentru că omul vrea să fie liber - în teorie. În practică, alege să fie sclavul celor mai cretine idei. Libertatea înseamnă determinare, hotărâre. Cunoaştere, acţiune. Viaţa la stăpân e simplă, comodă. Eşti absolvit de orice vină, de orice decizie: "Nu eu...Manitu a aranjat bobii dimineaţă şi mi-a semnalizat să nu mă duc la lucru, ci să băsesc (conform principiului "De mă voi scula, pe mulţi am să băsesc şi eu") pe canapea în timp ce aflu cu cine se semeseuia Bianca  ieri la amiază".

Oare ce-o însemna asta??

miercuri, 9 ianuarie 2013

Running the fucking show

Bună ziulica, dragă cititorule! Fiind prima dată pe acest an când scriu, presupun că ar trebui să îţi urez şi "La mulţi ani" şi clai de dorinţi împlinite la pocnit de degete, cum e datina străbună şi obiceiul bunelor maniere. 
Ei, ghici ce? Nu-s foarte conformist din fire şi nici nu am de gând să încep acum; prin urmare, nu o voi face. Plus că poate tu nu vrei ani mulţi - decât mulţi şi proşti, mai bine puţin şi bun :D
Iar viaţa e un căcat împuţit unde nimic bun nu se întâmplă doar pentru că aşa trebuie. Vrei ceva? Munceşti până-ţi dă sângele pe nas sau furi de la alţii care au. Astea-s variantele. Speratul e pentru proşti, melancolia pt idioţi, regretele pentru fraieri.  Am fost un prost de pus în ramă, idiot de zile mari şi esenţîă de fraier. Am sperat, am crezut, am lăsat de la mine. Am iubit...uneori prea mult, alteori prea puţin. Şi cu ce m-am ales? La final s-a ales praful; din vina mea sau a lor, sau pur şi simplu pt că aşa a vrut Soarta...un cuvânt imbecil menit să acopere curvenia umană. Nu soarta ne face viaţa, ci noi...la fel cum nu soarta este de vină că-l faci franjuri pe unu' când trece strada, ci el că nu se asigură, sau tu, că te uiţi după curve şi nu beleşti ochii la şosea. 
Aşa că nu mai doresc nimic la nimeni. Este ceea ce este şi ceea ce construiţi.
Gata, se pune că am depăşit momentul?

În altă ordine de idei, fiind început de an presupun că trebuia să încep cu un bilanţ a ceea ce a fost şi o înşiruire de speranţe în legătură cu ce va fi. Ei, uite alceva tare: bilanţuri nu fac, iar speranţe nu am. După ani de experimentat şi încercat, am ajuns la concluzia că singura modalitate prin care te poţi feri de dezamăgiri este să nu speri, să nu ai aşteptări de la nimeni şi nimic, din lumea asta sau altele, încă nedescoperite.  Niciodată, orice s-ar întâmpla. 
Lucrurile se întâmplă doar ca urmare a unor decizii, acţiuni, sau o împletire a acestor coordonate. 

În ultima vreme m-am preocupat cu studiul Apocalipsei, dar văzută ca un sfârşit al prezentului şi un început al viitorului. O prosteală filosofică numai bună pentru diversificarea fondului de cunoştinţe generale. 
Conform Tăbliţelor Sumeriene descoperite lângă Bagdad prin 1850 şi unui sistem de credinţe cu fundamente în Biserica Scientologică, strămoşii oamenilor sunt anunnakki, nişte extratereştri care se hrănesc cu emoţii şi au venit pe Terra în zorii istoriei pentru zăcămintele de aur. 



Nu erau nebuni să dea la sapă ca robii, mai ales când planeta era plină de maimuţe semi-inteligente. Prin urmare, în acest scop au creat hibrizi din ADNul lor şi al nostru, cercetările ştiinţifice arătînd că în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, printr-un strămoş comun, Homo erectus a devenit Homo sapiens. Au apărut desenele în peşteri şi venerarea zeilor creatori. 
Splendid...ne-am născut, urmează botezul. 
...sau distrugerea. Noii Oameni erau inteligenţi şi trăiau mult prin urmare, în timp, au devenit o ameninţare şi au fost distruşi. Rasa a fost refăcută cu ADN de la inuaki - alţi eliăni cotropiţi de maşterii anunnakki dar o secundă mai avansaţi ca noi şi hai cu viaţa pe planetă - reloaded :)) 
Biblia ortodoxă consemnează lungimea extraordinară a vieţii primlor oameni, de ordinul miei de ani, succesul şi decăderea lor - potopul - şi naşterea unei noi umanităţi din Noe şi familia sa. 



Acum 35.000 de ani, Homo sapiens a primit un nou impuls şi a devenit Homo sapiens sapiens cel actual. Tot atunci, Dumnezeu a dat şi dezlegare la carne iar durata de viaţă a omului s-a redus dramatic. 
Uluitor. Ce învăţăm de aici? SimpluŞ e pe sistem "ţara te vrea tuns, roachere!!!"
Falsul Dumnezeu, un etraterestru cu solzi şi sânge suficient de rece pt a-şi băga picioarele în rasa umană  ne vrea proşti. Suntem nişte sclavi ţinuţi permanent sub control şi opriţi de a intra în contact cu Matricea Universului prin consumul de iod. Însă planeta evoluează spre a cincea dimensiune şi în jurul lui 2012 se va petrece o răsturnare de valori şi saltul către o lume a păcii şi a iubirii.Vom comunica telepatic şi vom dansa Hora Unirii cât îi ziulica de lungă, lucrurile întâmplîndu-se doar ca urmare a dorinţei proprii şi a bionenergiei eliberate de propria minte. 

Aceasta este pe scurt, noua poveste a Apocalipsei. Cine îi va supravieţui? Cei care au fost suficienţi de deştepţi să gândească poziţiv şi să trimită energie îmbibată de iubire către tot ce îl înconjoară.  Doar se ştie ce am învăţat la grădiniţă: copacii este şi ei oameni cu suflet, doar că-s deghizaţi în copaci :) Nu rupe această carte, că te bate Dumnezeu; dă-i la pagina 37 şi-ai să vezi numele meu. 
Semeni vânt, culegi furtună; faci bine, primeşti bine..legea compensaţiei universale. 

Mda..şi curând nu poţi să te mai caci de atâta gândire pozitivă!
Nu există nici o compensaţie! Cunosc oameni minunaţi care se luptă cu tot feluri de jeguri cotidiene, la fel cum ştiu şi lepre cu o viaţă de puf. Unde e compensaţia aici? 
Şi uite aşa, revin la început: destin ioc, sens din părţi, emotivitate extirpată, gândire blocată. 
"Faci sau nu", la atât se rezumă totul. Fără inhibiţii, speranţe sau rugăciuni. Fără lamentări. 

Viaţa este ca femeia: cu timiditate şi nesiguranţă, o iei în mână! 
"Băi, rezolvi situaţia, sau ce papucii zmeului căutăm aici? Păi ce-i aia...dezbracă-te să te mut. îmbracă-te, că nu te mai mut?!"


Prin urmare, let's run the fucking show!