(Alte) cărţi de citit într-o viaţă

Îmi place să citesc. Iubesc cărţile şi mă consider un cititor pasionat. Mă rog...asta este părerea mea, pentru că niciodată nu mi-am pus problema de a afla care sunt caracteristicile unui cititor profesionist.  Realitatea arată, însă, că nu prea mă încadrez în tipare...

La un moment dat am găsit o listă pe net: cinzeci de cărţi pe care trebuie să le citeşti într-o viaţă, recomandată de un psiholog uriaş din S.U.A.; o parcurg...citisem numa' vreo douăzeci.  Peste un timp dau de altă listă. de această dată compusă din douăzeci de cărţi, recomandate de cercetătorii britanici. Citisem jumătate. În sfârşit, găsesc şi o a treia listă, recomandată de o mare somitate în nu mai ştiu ce domeniu, dar compusă dintr-o sută de cărţi. Cred că am citit treizeci din ele. Şi am intrat în panică. "Băi frate, chiar aşa prost sunt? Tre' să citesc şi eu x cărţi, ca să mă consider un om împlinit, dar eu citesc mereu x-n, cu n tinzând către infinit?"

Reiau lista. Aşa e, n-am ce să-i fac!! Ce am citit, am citit. Mai erau unele care nu îmi spuneau nimic şi urma să cercetez problema, altele pe care mi-am dorit să le am şi încă nu am dat de ele.

Dar, de la o vreme, m-am liniştit total. Nu mă mai interesează de listele nimănui; niciodată nu am citit pentru că trebuie, ci pentru a mă simţi bine. Nu-mi propun neapărat să acumulez informație brută, ci îmi doresc să descopăr noi dimensiuni ale existenţei şi curgerea vieţii, aşa cum este ea imaginată de mintea umană.

Apoi am înţeles că în general, fiecare scriitor are propria lui mitologie...propria lume, cu personaje unice şi reguli specifice. Iar eu, cititnd, mă transpuneam şi cunoaşteam oameni noi, care îmi deveneau prieteni apropiaţi. Aşa că, la finalul cărţii, rămâneam cu veşnica întrebare nostalgică: "Dar, oare, ce mai face Cutare?". Şi mă apucam de următoarea carte...şi următoarea...până am realizat că nu am foarte multe cărţi preferate, ci autori preferaţi - pe care îi citesc din scoarţă-n scoarţă.

Prin urmare, dacă ar fi să fac o listă de lecturi pe care să le recomand oricui, diferite de clasamentele oficiale (care mie mi se par cel puţin haioase, pentru că nu poţi institui o regulă a gustului propriu), ea ar arăta cam aşa:

1. (a) "Adam şi Eva" - Liviu Rebreanu

De ce merită citită: este o aventură a cunoaşterii, o tumultoasă poveste de dragoste împletită cu elemente de filosofie asiatică, pe fundalul unor diverse culturi şi civilizaţii din istoria umanităţii.

1. (b) "Maitreyi" - Mircea Eliade

1. (c) "Dragostea nu moare" - Maitreyi Devi

De ce merită citite: povestea este de un real tragic, iar cele două cărţi se completează reciproc.

- Biblia.

De ce merită citită: pentru că este despre om, pur şi simplu. Vechiul Testament este ca o carte de istorie a poporului evreu, motiv pentru care este şi mai greoi de citit. Dar Noul Testament este despre viaţă, în toate aspectele ei.

- Mircea Eliade: "Istoria religiilor"

De ce merită citită: construieşte contextul în care a apărut fiecare religie în parte, formând o imagine de ansamblu a întregii umanităţi. Eu am citit, în completare, tot ce am găsit despre religie, mituri şi legende din orice colţ al planetei.

- Radu Tudoran: "Toate pânzele sus!"

De ce merită citită: adaptarea tv este slăbuţă, iar pentru copii, cartea este chiar educativă...fie măcar şi pentru că îi învaţă să facă diferenţa dintre babord şi tribord, motivul pentru care ele se semnalizează diferit (cu verde şi roşu - principiu care se foloseşte şi la aeronavele de astăzi) şi care sunt elementele constitutive ale unei ambarcaţiuni.

- Jules Verne: Tot

De ce merită citit: visul adolescenţei se naşte cu Verne.

- Alexandre Dumas: "Cei trei muschetari". Tot.

De ce merită citit: dezvoltă gustul pentru aventură şi cunoaştere.

- James Clavell: "Shogun", "Tai Pan", "Gai Jin", "Nobila Casă", "Vârtejul", "Chiangi"

De ce merită citite (în această ordine): stilul este proaspăt, antrenant, fiecare personaj având propriul ecou peste timp şi spaţiu. În plus, cărţile mustesc de elemente despre cultura şi civilizaţia japoneză, chineză sau iraniană - după caz.

- Sven Hassel: tot. Are paisprezece cărţi, nu e mare lucru.

De ce merită citit: descrie Al Doilea Război Mondial într-un mod unic, personal şi plin de nerv. Grotescul se împleteşte cu ilarul la fiecare pas şi, una peste alta, deşi unele descrieri mă făceau să mă simt implicat trup şi suflet în război, oripilându-mă, îngrozindu-mă, sau dând iama la fetiţe, alături de ceilalţi, m-am distrat enorm citind aceste cărţi; nu exista pagină în care să nu izbucnesc în râs, măcar o dată

- J.R.R. Tolkien: "Silmarillion", "Hobbitul", "Stăpânul Inelelor" - ca opere principale. Tot, în principiu.

De ce merită citit: Tolkien a creat o lume complet nouă, din nimic. Totul este atât de bine scris şi descris până în cele mai mici amănunte, încât ai impresia că nu citeşti despre plăsmuirile imaginaţiei unui om -  ci pagini din istoria antică, alta decât cea pe care ai învăţat-o la şcoală. Începi cu facerea lumii, care se naşte din cântec. Continui cu îngerii căzuţi, crearea primelor fiinţe, decăderea lor, luptele cu răul (sub diverse forme). Descrie, chiar, şi legenda Numenorului - oglinda Atlantidei.

- Isaac Asimov: tot.

De ce merită citit: lumea asimoviană este foarte complexă şi nu o pot descrie în câteva cuvinte. Ea trebuie trăită, simţită cu toţi porii. Povestirile cu roboţi sunt amuzante, iar reîntâlnirea cu diverse personaje de la o carte la alta îţi dă un sentiment foarte plăcut de regăsire şi senzaţia continuităţii peste timp. În plus, Asimov este recunoscut pentru inventarea termenului "robot" - aşa cum îl înţelegem noi astăzi, şi a celor trei legi ale roboticii.

- Michael Crichton: "Prada", "Jurassic Park", "O lume dispărută", "Terminalul uman", "Prizonierii timpului". Varianta scurtă: tot.

De ce merită citit: stilul este antrenant, plin de acţiune şi împleteşte sf-ul cu problemele umane cotidiene. În plus, fiecare carte tratează diverse subiecte (inginerie genetică, istorie, medicină) într-un mod unic, profesionist, ridicând totodată şi probleme legate de moralitate sau etică socială.

- Michel Zevaco - Ciclul "Cavalerii Pardaillan". Tot.

De ce merită citite: dincolo de aventură şi caracterul boem al vieţii de cavaler, cărţile surprind episoade întregi din istoria Franţei. Spre exemplu, descrierea lui Zevaco a Nopţii Hughenoţilor (23 - 24 august 1572) mi s-a părut cea mai terifiantă şi mai completă relatare din câte am găsit până în prezent.

- Agatha Christie: tot.

De ce merită citite: stimulează gândirea logică şi atenţia la detalii.

- John Saul: "Creatura".

De ce merită citită: este despre viaţă şi despre nevoia continuă a omului de a se perfecţiona, cu orice preţ. Stilul abordat de Saul este thrillerul horor - eu am citit tot ce am găsit şi fiecare carte mi-a plăcut.

- Stephen King - "The Shinning". Tot.

De ce merită citită: cartea este infinit mai bună decât orice adaptare cinematografică, redând teroarea în cele mai diverse forme. În plus, reprezintă povestea originală şi nu o reinterpretare a vreunui regizor..

- Howard Fast: "Spartacus"

De ce merită citită: este superbă. Actuală. Tragică. În plus, fie că vorbim despre Spartacus-ul lui Kirk Douglas sau Spartacus-ul însângerat în variantă Starz, povestea a fost transpusă de atâtea zeci de ori în diverse variante de film încât oruginalul este păcat să se piardă.

-  Henryk Sienkiewicz: "Quo Vadis"
De ce merită citită: este o poveste despre răbdare şi asumarea responsabilităţii; despre vindecarea prin dragoste şi nevoia omului de a trăi într-o lume mai bună. Acţiunea se petrece în Roma, pe timpul împăratului Nero şi evocă persecuţiile primilor creştini. Cartea este plină de secvenţe memorabile, însă una îmi revine constant în minte: creştinii se adună să se roage într-o peşteră, răpuşi de griji, necazuri şi nevoi. Şi aşteaptă cu nerăbdare A Doua Venire, mântuirea; se roagă ca şi cum Iisus ar veni să-i salveze imediat, instant. Ceea ce, privind în urmă, pare amuzant - pentru că istoria arată că nu a venit nimeni.
...iar scena aceasta îmi aminteşte de nebunia care ne cuprinde de câte ori se anunţă vreun sfârşit iminent al lumii şi toată lumea se roagă cu ochii pe ceas, numărând secundele ca la revelion,  aşteptând izbăvirea. 

- H.G. Wells - "Maşina timpului"

De ce merită citită: ca si "Spartacus", "Maşina Timpului" a fost reluată în n-şpe variante de film, fiecare mai diferită decât cealaltă. Materialul sursă nu trebuie uitat.

- Danielle Trussoni - "Angelologia", "Angelopolis"

De ce merită citite: este o poveste despre războiul nevăzut dintre oameni şi descendenţii primilor îngeri, bazată pe Cartea apocrifă a lui Enoh.

- Arthur Golden - "Memoriile unei geishe"

De ce merită citită: ecranizarea din 2005 este cam nefericită şi pierde mare parte din spiritul cărţii şi a societăţii japoneze din prima jumătate a secolului XX.

- Frank Herbert - seria "Dune"

De ce merită citită: Pentru că este o împletire unică de cultură, filosofie, ecologie, morală, istorie, politică şi tehnică.

- Edgar Rice Burroughs - seria "Barsoom"

De ce merită citită: a influenţat multe dintre personajele şi operele secolului XX, printre care Superman, Flash Gordon, seria "Dune", saga "Star Wars" şi chiar filmul "Avatar". Dincolo de aceasta, având atât de multe variaţiuni pe aceeaşi temă, este păcat să nu cunoaştem sursa de inspiraţie.

Bonus:

- David Eddings - seria "The Belgariad"

De ce merită citită: mi-a fost recomandată ca fiind fenomenală. Sunt abia la început, dar am încredere în ceea ce va urma. Din câte am înţeles, se apropie de Tolkien.

- Seria "Războiul Stelelor" de la Amaltea (tradusă în româneşte), Tot ce este disponibil.

De ce merită citită: comparativ cu ciclul de cărţi, filmele par nişte copii palide a unor nestemate. Prin literatură, universul Star Wars este mult mai inteligibil, mai bogat, plin de emoţii şi mustind de o înţelepciune adâncă - elemente care nu pot fi redate prin adaptările cinematografice.

Desigur...în afară de crâmpeiul literar de mai sus, sunt multe titluri pe care nu le-am mai amintit aici şi încă mii de cărţi ce merită citite, în funcţie de preferinţele fiecăruia...iar de unele poate că nici nu am auzit, măcar. Trecutul este plin de opere pe care nu le-am citit, iar zilnic apare ceva nou, care nu trebuie ratat.
...ceea ce face ca orice listă să fie într-o continuă schimbare.

Închei cu o fărâmă de gând bun, pe note muzicale: