8 a lu' Martie

Când eram eu mai tânăr, viaţa era altfel. Mai grea (din unele puncte de vedere), dar mai simplă.

Nu se ştia de Valentine's Day. Dragobete's Day nici măcar nu se inventase...pardon! Nu se (re)descoperise. Şi totuşi, oamenii se îndrăgosteau; iubeau, îşi dăruiau flori - de cele mai multe ori, din curte - că erau mai ieftine, mai proaspete şi mai frumoase decât orice ai fi găsit pe piaţă. Nu se bătea prea mult toaca despre asta, pentru că iubirea ţinea de intimitate; se naştea în suflet şi creştea în sânul familiei. Nu exista nici un motiv pe lume pentru care să te dai în stambă că iubeşti...Toată lumea iubeşte. 

E ca respiratul - deci, de ce ai scoate asta în evidenţă? Lume, lume, eu respir! Aşa, şi?? Spune când ai încetat să o faci...abia atunci e o ştire! Cam aşa şi cu opulenţa asta a sărbătorilor iubirii - cel mai probabil, încercăm să sculăm mortul, d-aia se face atâta tămbălău pe marginea unor chestiuni fireşti. 

Revenind la secţiunea "amintirile mă chinuieşte":

În vremea aceea, marcam ziua de 1 martie.

Era o mândrie pentru orice femeie să poarte mărţişor în piept, simbol al respectului şi preţuirii. Ţin minte că doamnele învăţătoare şi doamnele profesoare erau cele mai invidiate! Primeau zeci, sute, mii de mărţişoare...şi pe toate prindeau în piept -  de arătau ca nişte generali plini de decoraţii, la finalul zilei de lucru.

Apoi urma 8 martie. Ziua mamei. Care, întotdeauna se serba cu bucheţele de flori, cântece şi felicitări făcute de copii şi dăruite mamelor. Nu-mi amintesc să fi zis cineva, vreodată, de Ziua Femeii. Nu se organizau bairamuri (contra cost) la restaurant, special pentru femei. Nu existau flamingoboi, cipăndei şi alţi stripărei. De fapt, intrai în pământ de ruşine ca, femeie fiind, să fii văzută că te duci să te maimuţăreşti într-o cârciumă, unde te-mbeţi ca porcu' şi intri fibrilaţii că-ţi arată unu' scula - chiar dacă nu vedeai, zilnic, aşa ceva.

Desigur, asta nu înseamnă că femeile de atunci erau altfel. Nu, nu...oamenii au cam aceleaşi metehne de când s-au infiinţat pe planetă. Atât că, mai demult, exista noţiunea de "ruşine". Rufele murdare se spălau în familie, nu în centrul oraşului. Iar "făcutul de cap" era cât de cât ascuns de ochii lumii, nu era tratat ca o ispravă demnă de laudă.

Mda...cum ar fi zis mamaie: "Maică...era lumea proastă". Şi, cumva, mai înţeleaptă.

Acum suntem deştepţi. Nu mai trăim în comunism, ci în capitalism. Ne naştem cu smartfonu-n mână; ne facem profil de facebook de când suntem în ciocul berzei. Şi nu mai avem Ziua Mamei...pentru că mama este o femeie, însă nu toate femeile sunt mame. Şi nici măcar mamele nu mai sunt toate mame!

Deci tu, ca afacerist de frunce, îţi dai singur la gioale dacă te apuci să oferi servicii unui grup restrâns de persoane. Este complet contraproductiv pentru comert! Dacă vrei să faci o şpârlă, nu-ţi alegi clienţii pe sprânceană; secretul succesului stă în satisfacerea mulţimii! Tricuiala (românizarea neologismului de sorginte anglo-saxonă, folosit în mediile pretenţioase; de la eng. tricky, şmecherie) e să te-ntinzi cu afacerea pe oriunde poţi, nu stai să te codeşti şi să faci nazuri. Banii nu au culoare şi nici miros! Şi din canalizare dacă îi iei, îi speli şi au fix aceeaşi valoare! Ceea ce nu se întâmplă şi cu oamenii... odată ce impui nişte criterii şi începi să-ţi triezi clienţii, este clar că nu mai iese profitul!

Aşa că luăm otova...şi marcăm Ziua Femeii. Sau Ziua Muierii, cum se zice pe strada mea.

Stai! Am o întrebare: ieri am făcut un test de personalitate şi mi-a ieşit că latura mea feminină este mai dezvoltată decât ar trebui. Se pune că sunt femeie şi am voie să mă destrăbălez? Uraaaa!!!! Vreau la striptis!!! Nu mă interesează specimenul care se va dezbraca...nu are nimic din ce nu  am şi eu! Deci nu stau ca pe ace, frământat de curiozităţi feciorelnice. Totuşi, îmi tot dă ghes o nedumerire: vreau să văd cum reacţionează prea-frumoasa domniţă, garofiţa, gingaşa, zâna inocentă şi plină de iubire pe care nu o pot atinge nici cu o floare, de teamă să nu îi răpesc fragilitatea -  când se distrează ea, cu fetele.

Spre exemplu, anul trecut, în urbea mea s-a organizat un party special pentru doamne, de 8 martie. Se promiteau multe surprize şi o seară de neuitat... iar o cunoştinţă a mers şi ea. C-apoi na! Pensionară, văduvă, se plictisea femeia în casă şi a zis să mai schimbe aerul. A doua zi am întrebat-o: "Cum v-a plăcut petrecerea, măi tanti Nuţi?"

"Doamne, Domnicule, pupa-Ţi-aş tălpili tăli, că nu mai merg la măscării d-astea, nici dacă mă ia din casă cu poliţia!"

"Aoleu, tanti, păi cum aşa? Ce s-a întâmplat?! V-au bătut?"

"Stai niţel să-ţi povestesc...La intrare, m-au întâmpinat nişte băieţi...Aşa era Gicu al meu când l-am luat: înalt, frumos, blond...ce mai? O mândreţe!!

Şi băieţii mi-au oferit flori şi şampanie. Nu am mai băut şampanie d-asta aşa bună, de la nuntă! Apoi ne-au adus mâncarea - bună, să te lingi pe deşte! Nu am mai mâncat mâncare aşa bună de la nuntă!

Apoi au venit lăutarii şi ne-au cântat muzică populară cu Irina. Era şi ea pe undeva - într-un dulăpior, pe-o masă -  că de-acolo s-auzea, dar n-o vedeam. Şi apoi, pe la miezul nopţii, n-am mai înţeles...eu eram cea mai bătrână, în rest...numai tineret! Nişte fete frumoase şi gătite...aşa eram şi eu la..."

"...ştiu, ştiu, la nuntă!"

"Aşa. Da! Şi-au început să ţipe toate şi să-şi smulgă hainele de pe ele. Apoi au făcut cerc mare şi am văzut un bărbat care le dansa în chiloţi! Ele râdeau, dansau, hinchiau, chiuiau, strigau, aplaudau, se mângâiau, se pupau, aruncau cu şampanie, aruncau bani, aruncau şerveţele - el dădea din buci. Şi-odată face repede repede ţuşti pe-o masă şi i se crapă chiloţii pe el, de-a rămas, Doamne iartă-mă, că-s femeie bătrână şi mă vede bărbati-miu de unde e, că nu mă duceam dacă ştiam...a rămas ăla, gol puşcă! Se uita la mine şi se freca pe mătarangă! Ptiu! Io, femeie bătrână, să stea el să-mi arata pu.."

"Bine tanti, gata, am înţeles! Nu vreau detalii!!!"

Şi este 8 martie! Din nou!

Prilej de mare bucurie şi urături de fericire şi noroc. De trei ori URA, şi-o dată SĂ TRĂIASCĂ!! Este ziua lor, a femeilor - şi merită tot ce este mai bun! La 8 martie, mulţi ani! Să trăiască, să-nflorească şi să nu îmbătrânească! Să vină băeţii şi să rupe mesili!

C-aşa se petrece...Dacă nici acum, atunci când? Măcar astăzi să ne cinstim şi noi drăguţele, cum se cuvine...

Chiar, cum se cuvine? În cap la mine era ceva cu mici daruri, o masă în familie, d-astea care să exprime respectul. În ruptul capului nu m-aş fi gândit că dacă vreau să îmi arăt deferenţa pentru o doamnă, tre să îi arăt cheia franceză!

Da', mă rog...astea-s vremurile! Să vină băeţii şi să rupe mesili! Aaaaaa...au fost? Nu contează, să mai vină o tură! Nu trebuie să-şi facă doamnele de cap? Că d-aia-s doamne, ce puşca mea? Puşca şi cureaua lată - desigur... O fi sărbătoare, dar nu vă gândiţi la prostii!

Până una alta, pentru sănătatea noastră mintală, prefer să consider că 8 martie este ziua mamei - ca ideal al femeii.
C-apoi, în cele din urmă, se poate trăi fără femei; sunt o grămadă de bărbaţi care trăiesc singuri. La fel de frumos cum se poate trăi şi fără bărbaţi...pentru că sunt o mulţime de femei care se descurcă singure în viaţă. Dar fără mame, fără părinţi, nici nu am exista.

Şi mai înainte de a vorbi de modele feminine precum Nadia Comăneci, Regina Maria, Ecaterina Teodoroiu, Cruduţa, Esca sau mai ştiu eu ce alte entităţi, cred că ar trebui să ne cinstim mama - începutul tuturor începuturilor şi numele lui Dumnezeu pe buzele copiilor. Ale noastre, ale tuturor...că până la urmă, toţi suntem copiii cuiva. 

Închei cu o vorbă din bătrâni: e bine şi cu celebrităţile, dar străinul - mamă şi tată nu îl faci! Indiferent de situaţie.

Să bem pentru asta!

(Gheorghe Zamfir - Ciocârlia)

P.S.: Tocmai am aflat că tot astăzi este şi Ziua Internaţională a Pescarilor. Ceea ce, pentru fair-play, ar trebui să le organizăm şi lor un show cu stripteuzi...undiţe goale, peştoaice la bară şi toate cele!

Egalitatea face diferenţa

Când eram eu tânăr student, nu exista petrecere la care să nu se cânte "Apă de izvor" - care era foarte mişto şi îmi plăcea enorm, dar îmi mai amintesc numa' un vers jumătate: "Azi e luni şi mâine-i marţi, pleacă Anca la Galaţi/ Să ne dea în judecată, că..."nu i-am făcut ceva; dar nu mai ştiu despre ce era vorba...
Bătrâneţea, haine grele! Ce să mai zic? De la o vârstă, ciocăne Alzheimer-ul la uşă...

În fine, nu contează asta! Ideea era că trece vremea ca în cântec: numai ieri ce dansam cu toţii în miez de noapte, pentru că am trecut în anul de glorie 2017; iar acum suntem tocmai pe 8 Martie! WOW! Unde au dispărut Ianuarie şi Februarie?? Cine le-a furat din calendar? Mai că-mi vine să pornesc cu trompeta pe uliţe, hăulind a jale: "Dă-mi nopţile-napoi şi zilele senine!"

Şi aş face-o, dacă aş ceda impulsului de moment...numai că, orice zi este senină - în felul ei, e drept. Astăzi, de exemplu, este Ziua Internaţională a Femeii. Perfect, party!!! Urări de bine, cântece, flori, cadouri, dedicaţii la radio, muzică de suflet, emoţie, curăţenie, puritate, zâmbete şi pupăceli...ce poate fi mai frumos de atât? 

Totuşi, mi-e teamă să o mai serbez, că poate fac vreo nasoală şi-mi pun în cap tot C.E.D.O.!
De obicei nu-s aşa zăbăuc, însă astăzi am dat peste o ştire care m-a năucit complet şi m-a umplut de întrebări: cică pe luminile semafoarelor sunt numai imagini de bărbaţi, ceea ce este curată discriminare! Să-mi trag pălmi, dacă m-am gândit vreodată la chestia asta! Mintea mea e mai la nivel de grădiniţă: "linie, linie, punct şi punct; linie, linie şi un rotund; linie, linie şi un balon...ASTA-I FORMA UNUI OM!" No, aia văd şi pe semafoare! Un balon cu beţe...  Dar dacă unii zic că-i bărbat, aşa o fi! Şi dacă vor femeie, vreau şi eu! Mamăăă...parcă şi văd! Dacă pun pe semafoare o siluetă d-aia de gazelă 90-60-90, promit că numai după semafoare mă uit! Problema e alta: Nu pot fi dezbrăcate, că trec şi minori pe stradă; dar, dacă se poate, aş sugera nişte haine foarte mulate, care se fac transparente după miezul nopţii; .c-apoi ştiţi vorba: "ochii văd, inima cere!" Tânăr, bătrân, tot eşti cu ochii după căprioare!

Doar că aia cu discriminarea m-a dat peste cap şi nu-mi mai revin! Eu chiar vreau să fiu complet onest, echilibrat, echidistant şi obiectiv! Vreau să fie bine, să ne avem ca fraţii (şi surorile)! Vreau egalitate pentru toţi (şi pentru toate)! Vreau doar iubire, fără ceartă! Make love, not war! 

Propun să eliminăm orice formă de discriminare, indiferent cât este de mică! Mărturisesc cu mâna pe suflet că iubesc femeia şi chiar nu vreau ca ea să sufere. Nici o femeie nu trebuie să sufere!

Istoria planetei a fost scrisă de învingători, şi mai ales de bărbaţi! Ştiţi, oare, că până nu de mult, femeile erau obligate să fie analfabete - pentru că nu aveau dreptul să înveţe carte?! Bravo lor că luptă să îndrepte măgăria! Le admir...

Aşa că, de azi, militez şi eu pentru schimbare şi vreau să punem bazele Lumii Noi! O lume Modernă, în care recunoaştem valoarea femeii! Primul pas a fost deja făcut: am înlocuit odioşeniile de pe semafoare! Desigur, nu e perfect...pentru că noile siluete au fustă - şi nu aş vrea ca, pe viitor, să se simtă discriminate femeile care poartă pantaloni! Ele n-au drepturi? De ce se perpetuează mitul femeii cu fustă? Discriminare! Curată discriminare, monşer!

AVEM NEVOIE DE SCHIMBARE!
De mâine, nu mai vreau să aud de Nautilus şi căpitanul Nemo! Ce? Femeia are sârmă la ghem? De ce să nu fie căpitan? "Căpitana Nema" - cum sună asta?

De ce vine lupu' la capra cu trei iezi? Lupoaica ce face, moare de foame în vizuină? De ce nu s-a scris şi povestea în care lupoaica merge la ţapul cu trei iede? Curată discriminare! De ce pe Scufiţa Roşie, o biată copiliţă, o mănâncă lupul? Dacă era Scufiţul Roşu nu avea gust bun, sau cum? De ce copiii noştri nu învaţă despre Croitoreasa cea Vitează, Greuceana sau Frumosul din Pădurea Adormită? De ce, întotdeauna prinţesa este cea slabă şi trebuie salvată de voinic? De ce doar Jack se urcă pe vrejul de fasole şi se umple de averi? Dacă era o duduiţă - Jacka, de exemplu, nu avea voie să devină putredă de bogată? De ce doar Mica sirenă tre' să plângă că n-are picioare de om, după ce s-a îndrăgostit de prinţ? Dacă se îndrăgostea Micul Siren de prea frumoasa fată din palat, se făcea gaură-n cer? DISCRIMINARE!

De ce tradiţia este consemnată din moşi-strămoşi? Babele-străbabele ce făceau? Numa' moşii erau deştepţi şi lansau vorbe de duh pentru posteritate? 

De ce mai acceptăm ideologiile Evului Mediu, când domniţa suavă era salvată de cavalerul pe cal alb? Prinţul nu merită salvat şi el? Poate mă-sa zace beată pe tron şi tac-su s-a-nţepat în fus când torcea -  iar mititelul e încuiat în turn! Păi să nu aibă şi el o prinţesă curajoasă care să îl elibereze? 

De ce doar Frumoasa este întotdeauna chinuită şi supusă? De ce este cea care se va îndrăgosti, în cele din urmă, de Bestie? De ce nu avem un Cenuşăres care să slugărească la Mama Vitregă şi să fie salvat de prea-minunata zână pe-o iapă albă, care dă bal la palat să îşi caute bărbat (zâna, nu iapa)? De ce doar prinţesa sărută broscoiul? Dacă un prinţ ar săruta broasca, se spuzeşte la gură? Îi scade bărbăţia?

Nu! Eu nu mai accept aşa ceva! Şi dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să pornim cu începutul! Trebuie să educăm tânăra generaţie în spiritul Noii Lumi, pentru că doar aşa vom obţine un rezultat! Schimbăm poeziile de la grădi: "linie, linie, punct şi punct; linie, linie, şi un rotund; linie, linie, şi o cheie; ASTA-I FORMA DE FEMEIE!" Schimbăm poveştile...schimbăm mentalitatea copiilor...şi în zece ani, am schimbat deja lumea! Voila! Cât de simplu este!
Disney a demarat, deja, acest proces şi prinţesele moderne nu-şi mai caută prinţul mult visat, ci salvează planeta şi-i dă în gură lu' zmeu, de-l deşelă cu bătaia!

Dacă ei (ele) pot şi noi putem! Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara! Azi la desene animate, mâine în toată lumea!  Uraaaa!!

...şi-apoi, mai am o întrebare: dacă femeia este asemănătoare şi egală cu bărbatul în toate cele, ce mai înseamnă feminitatea?

Dar, până ajungem departe, propun ne întoarcem la tradiţie (că cine ştie cât o mai avem) şi să sărbătorim femeia - (pe) care o avem:

34 de zâmbete pentru un mărţişor cu suflet

Motto-ul "Asociaţie Române Trup cu Suflet" este "Dăruind, vei dobândi".

...şi cu toate acestea, una dintre vorbele de duh pe care încerc să o învăţ şi după care să îmi conduc viaţa este "Fă bine, fără să aştepţi nici o răsplată". Pentru că, în primul rând, cred cu tărie că ideea de "a face bine" trebuie să pornească din altruism, din dorinţa de a-ţi depăşi propria fiinţă - şi nu, pentru răsplata ce va veni.

"A face un bine" este ca mersul pe jos...o datorie faţă de tine, pentru a te păstra sănătos. Că doar nu te aştepţi să te aplaude cineva sau să primeşti un premiu special de la juriu, pentru că te-ai dus la pâine cu propriile picioare!

Asta nu înseamnă că dictonul asociaţiei este greşit...ci, greşit interpretat - dacă reduci totul la nivel de troc. Viaţa mi-a arătat că, într-adevăr, dăruind, vei dobândi. Poate nu pe moment, poate nu de la acele persoane către care te îndrepţi; uneori, poate chiar nu vei dobândi nimic material. Doar o lacrimă de bucurie şi un   "mulţumesc"; o împlinire sufletească ce nu durează mult, dar are efectul une stele pe cer. Un punct de lumină într-o masă de întuneric.

Am trăit asta pe viu, săptămâna trecută, de 1 martie - atunci când ARTS şi-a dorit să dăruiască  o mică bucurie femeilor, cu ocazia primei zile de primăvară. Şi aşa s-a născut ideea "mărţişorului cu suflet".

Eu eram într-al nouălea cer şi m-am oferit primul pentru job...

Cred că cel mai mult în viaţa asta îmi place să fac cadouri. Uneori mă amuz gândindu-mă că dacă într-o dimineaţă m-aş trezi Bill Gates, a doua dimineaţă aş fi ca înainte...pentru că dau. Nu prea investesc, cu scopul precis de a câştiga ceva...pur şi simplu împart celor care au nevoie. N-am nici o problemă cu o persoană anume - dau oricui, atât cât am. Deci, normal că eram pe metereze la ceea ce se propusese.

Zis şi făcut: primit fondul necesar, cutreierat piaţa după mărţişoare, cumpărat şi... Acum venea partea cea mai grea: niciodată nu mai făcusem asta. Nu aveam nici o îmbrăcăminte "oficială" pe mine, care să mă reprezinte, nu tu banere, nu tu ecuson, sau orice altceva vizibil...doar o punguţă cu mărţişoare şi dorinţa de a le dărui. 

Acuma...să stau înţepenit într-un singur loc şi să le împart anapoda, ca pe flyere - nu-mi stă în caracter. Râiez să stau nefăcând nimic; îmi place mişcarea, aerul. Deci am început să cutreier parcul central din oraş, oferind ici-colo micile urări. Şi după vreo oră şi o pauză de hodină, am gătat.

Privind în urmă, a fost o experienţă frumoasă. Şi neaşteptată...plină de emoţii şi de învăţăminte.

Când am abordat prima doamnă, m-am bâlbâit puţin. După a doua, deja mi-am întrat în ritm. Am ales la întâmplare, după cum îmi tuna, indiferent de vârstă. Adolescente ieşite de la şcoală, domnişoare care se plimbau prin parc, bunici cu nepoţii de mână...nu a contat. Am primit trei refuzuri categorice: două de la nişte tinere care nu numai că nu mi-au răspuns la salut, dar nici măcar nu s-au oprit şi m-au respins din mers: "Nu îmi trebuie, nu am nevoie de aşa ceva!". Şi, încă o doamnă, care se vedea în atitudinea ei că este măcinată de alte griji..."Nu, mulţumesc".

M-a impresionat foarte mult o altă doamnă ce părea că tocmai ieşise de la lucru şi mi-a spus uimită: "Vaaaaiiii....nu mă aşteptam la asta! Mulţumesc din suflet, chiar este primul mărţişor pe care îl primesc pe ziua de astăzi! Mi-aţi făcut o mare bucurie, nu voi uita asta niciodată! Sănătate, să aveţi o primăvară frumoasă!...". Încă ne mai ura când am dat să plec...

Şi apoi, altă întâmplare amuzantă: abordez doamna, ca de obicei. Ofer mărţişorul...şi femeia se uita la mine, neştiind ce să facă. Zâmbea...întindea mâna...o retrăgea...Toată scena nu a durat mai mult de două secunde, dar parcă se dilatase timpul şi trecuseră, deja, ore întregi. Până la urmă, i-am zis: "Doamnă, nu vă cer nimic în schimb. Dacă doriţi, primiţi-l, vă rog".  Şi-mi zice: "Aaaaa...nu vreţi nimic?? Vai, ce frumos, mulţumesc! Mă aşteptam să îmi cereţi ceva...bani. sau să vă cumpăr un produs. În ziua de astăzi, nimeni nu-ţi dă nimic pe gratis...Mulţumesc din nou, m-aţi surprins plăcut!"

În rest, a mers ca uns. Şi am constatat unele lucruri:

- oricine se bucură când primeşte ceva, chiar şi de la necunoscuţi şi mai ales, din senin.

- este foarte greu să abordezi femeile tinere pe stradă, pentru că ori vorbesc la telefon, ori ascultă muzică la căşti şi sunt complet rupte de mediul înconjurător. Dacă nu ştiu să citească pe buze, vorbeşti cu pereţii.

 - cel mai mult s-au încântat adolescentele şi femeile trecute de prima tinereţe, chiar bunicile. Cred că pentru ele, viaţa încă mai are o simbolistică ascunsă; încă mai contează tradiţiile.

- peste tot domenşte neîncrederea...şi s-a împământenit ideea că orice gest porneşte dintr-un substrat egoist. La nivel general, intenţiile bune au motivaţii ascunse, pentru propriul profit. Iar suspiciunea asta în valorile umane fundamentale nu are cum să facă bine nimănui.

Una peste alta, a fost ceva extraordinar.

Habar nu am dacă mă voi mai întâlni vreodată cu aceste persoane, sau dacă le voi recunoaşte în mulţime, cu altă ocazie. Cel mai probabil, nu. Dar nu mă deranjează...dincolo de toate, am înţeles cât de frumoasă este viaţa atunci când dăruieşti şi primeşti un zâmbet.

..pentru că până la urmă, noi suntem creaţi să fim buni şi să răspândim bucurie.

Prin urmare, ţinând cont că este şi 8 Martie, vreau să închei citându-l pe Octavian Paler: "Tuturor prietenilor mei, vă mulţumesc că existaţi".

Femeia este o minune, În felul ei propriu, unic...nu ideală conform unui şablon prestabilit. 

Omul este o minune.