vineri, 4 martie 2011

Hâţână hâţână-mă...

Cum dau drumul la tv sunt asaltat de cutremur. Previziuni, zone cu risc seismic ridicat (în principiu tot teritoriul ţării, care este o cociobărie deplorabilă), strategii de acţiune, numere de urgenţă. Hmmmmmm...ciudat.
Peste vreo câteva ore, găsesc un jurnal de ştiri...acelaşi lucru. Schimb canalul, degeaba. Încep o zăpare frenetică pe telecomandă, fără nici un rezultat. Cutremur, cutremur şi iar cutremur. Băi fraţilor, aţi intrat în anul morţii? Mai vrea şi omu' să audă vreo informaţie de interes (dacă Columbeanca şi-a luat cu ea şi conţinutul toaletei - pe care l-a depus ea, cu mânuţele ei - pe lângă cada din baia lu' Iri din apartamentul aceluiaşi Iri; ce divă apetisantă a devenit Gingirica după ce şi-a pus silicoane d-un kil; câte multi-sute de autostrăzi vor răsări pe teritoriul Românicii în următoarea sută de ani...adică vom fi atât de dezvoltaţi că ne vom trage autostradă cu 6 benzi pe sens şi de la poarta livingului până la uşa wc-ului din curte. Actualităţi d-astea serioase, care ne pot schimba viaţa).


Eu vreau să mă cultiv si voi mi-o frecaţi cu cutremurul...păi treabă-i asta?
Apoi m-am prins.
Azi este 4 martie 2011...cică se împlinesc 34 de ani de la marele cutremur din '77. Ocazie cu care se reiau tradiţionalele tocşoaie de gen, pentru a se ajunge la aceiaşi concluzie: suntem pastă, dacă se gândeşte planeta să se scarpine puţin între numele băsescului. Hâţa-hâţa...Zduf! Suntem muci! AOLEU!! Păi ce-ai făcut, tati?
Nu mai avem timp nici măcar să ajungem la orgasm, orcât de precoci am fi în domeniu. Oh Oh Ih Conme se amână...poate cu altă ocazie.



"Şi...domnu' specialist cutremolog, ce se întâmplă în cazul unui cutremur?"- întreabă reporteriţa, cu glas afectat, pătruns până-n străfund de intensitatea momentului. Bă, eşti proastă? Ce coasta lu' Adam să se întâmple? Păsăretul râde la soare, pământul emană o muzică îngerească, cerurile se deschid şi începe să plouă cu peştişori de aur, satisfăcători de dorinţi!!

Auzi, auzi! Ce se întâmplă...
Dar noroc cu specialistu' lu' peşte, care ne salvează din caznele encefalice.
"Păi...domnişoară, nu am de unde şti. WOOOOOOWWWWWWW...FANTASTIC! APLAUZE!!
În '77 lumea s-a panicat grozav, văzduhul era plin de gemete şi strigăte de ajutor, şi - ceea ce m-a îngrozit cel mai mult - se spărgeau magazinele în draci. Dar fiţi liniştită...acum nu va mai fi aşa. Suntem mai evoluaţi, dispunem de tehnologie ultimu' răcnet, avem autorităţi mai competente, care pot inverveni în cel mai scurt timp, avem strategii, un program complet informatizat care va intra în curînd în funcţiune. Acum, suntem pregătiţi."

1. România a crescut prin scădere, în menţionata dvs evoluţie. Mama îmi spunea (la vremea aceea nu eram nici măcar pe planşa de proiectare, deci nu pot spune că vorbesc din experienţă) că lumea era disperată atunci...stare de spirit care cică e la genunchiul broaştei faţă de ce este acum.
2. Unde este ascunsă logistica aia nemaipomenită?? Unde, unde??? Că să-mi trag palme dacă o văzui pe undeva. O fi în rablele de tancuri care explodează când vor să scuipe vreun proiectil, sau în MIG-urile care ne ară cu talent văile şi munţile patriei?
3. Care, mai exact, sunt autorităţite alea "mai competente"?? Vreau nume, prenume, gen şi CNP. Aaaa...apropo! "Competent" nu are grad de comparaţie; ori eşti, ori nu eşti şi punct.
3. Acum ceva vreme se lansa cu ditai fanfara un progam ultraperformant, care cică coordona CAS-ul sau ceva. După 2 zile s-a blocat, fără măcar să fie măcar vreo impresie de calamitate naturală. Şi ce ziceaţi că mai intră în funcţiune??? Program, cu mai cine? Progrămel ăsta...e copil de Mondial, sau ce?
Dacă eram eu reporter, pe cuvânt că aşa întrebam. (FJSC-ul needs me grav, după cum mi-a spus mai mult ca amica condeească - asta vine de la "mai mult ca perfect, nu vă faceţi gânduri").

Până una alta.
La cum evoluează situaţia, cred că te vei considera norocos dacă se clatină pământul şi-ţi pică un bloc în cap. Au început deja rugăminţile de eutanasiere...mâine-poimâine vezi că se organizează slujbe religioase pentru invocarea regurgitaţiei din adânc. Viaţa este un lux din ce în ce mai indisponibil pentru publicul larg.
Da pân' la urmă...o avea grijă Dumnezeuş în caz de nevoie, poate îşi trimite vreo legiune de îngeri să proptească locuinţele binecredincioşilor ca să nu-i stârcească pe evlavioşi.
Ce să-i faci? Dacă Domnul vrea să avem şi noi clădiri ca nişte clădiri, ni le-o face şi p-alea.



Dacă nu...şi privind în jur, se pare că nu, o scoatem noi la vreun capăt.
Sunt încrezător în viitor...oricare (n)ar fi el.

4 comentarii: