duminică, 14 februarie 2010

V Day


Motto:
"The Japanese don't say "I love you" as often as Western people do, because of cultural differences. I am not surprised if some of them say that they have never used these expressions* in their life.
Japanese people generally don't express their love openly; they believe that love can be expressed by manners."
[Namiko Abe]



Love, Love, Love...Tam Tararara Ramm; Love, Love, Love...All you need is love...
Uaaa..cât de frumos poate fi de minunat! Trăiesc iubire, respir iubire, mă hrănesc cu iubire! Fiecare coardă a sufletului îmi vibrează doar când mă gândesc la ea! Îi văd chipul printre norişorii imaculaţi şi pufoşi, îi aud glasul molatec în fiecare adiere de vânt, îi simt atingerea în fiecare rază de soare care îmi mângâie faţa….Simţurile îmi tresar înfiorate când ascult melodia paşilor ei prin iarba unedă, respiraţia îmi încremeneşte în piep când mă învăluie cu aroma trupului ei...Trăiesc pentru iubire, plutesc în iubire..Of, cât poate să fie de frumos!
Încă câteva alte cretinisme din astea şi comparaţii cu toate bălăriile, apoi ai cam pus-o de o declaraţie de iubire din aia crâncenă! Faza tare e că 99.9% din destinatari chiar cred doate schizofreniile astea...ceea ce spune multe despre nivelul lor mental, nu??

NU MAI POT CU IUBIREA!! Una-două, cum se trezeşte câte-o curvă disperată mare divenie, e pătrunsă de iubire până-n amigdale! Hăă??? Băi oamenilor, v-aţi ţăcănit?? Voi sunteţi întregi la bibilică, sau vi s-a spart conducta şi aveţi scurgeri la materia cenuşie?? Mi-e scârbă de atâta libidinoşenie abjectă, rostită cu patos de îndrăgosteală!
Valentine's Day...Ziua Îndrăgostiţilor! Ya, right! Sărbătoare de imbecili, în care tot poporul cu inimoaca fremătătoare de emoţie iubăcioasă se geluieşte pe creieri şi se porneşte încolonat în cireadă ordonată, la dăruit căcaturi de pluş sclipicios !

Te respecţi?? Eşti cool?? Eşti la modă?? Păi pune dracu' mâna şi fă un gest de răsfăţ pentru completarea ta! Ia şi tu ceva bilete în vreo destinaţie amoroasă, (măcar) o pereche de chiloţi împrimaţi cu inimioare roşii şi mesaje emoţionante, sau orice altă tâmpenie de dar cardiac! Invită-ţi perechea în oraş, organizează o cină la lumina lumânărilor (dacă sunt parfumate şi mai bine), apoi pune-i-le pe piept şi purcedeţi la o hârjoneală încisă la extrem! În pana mea, fă ceva care să vomite de romantism! Fii o persoană spontană şi bagă din gros cu dragostea, că acum e vremea propice!
Azi e Ziua Îndrăgostiţilor...Sau mă rog, cel puţin aşa zice tradiţia măreţilor americanci. Pitzi autohtonă a auzit însă că e caca să te iei după turmă, aşa că din ce în ce mai des declară cu gura plină de patos că ea "iubeşte în cel mai pur spirit românesc, doar de Dragobete! Ce Valentin?? Asta-i doar o idioţenie importată!" (Of...unde eşti Băsesu’, Doamne, să îţi vezi neamul cel iubitor de tradiţii autohtone?! Ai avea orgasme pe bandă rulantă, ţi s-ar îmbăţoşa din nou şuviţa când oi vedea atâţia cretini călaare pe iubire, taman la Dragobete! Să nu mai zici că ne urâm istoria şi obiceiurile, să nu mai acuzi în vânt nişte persoane care promovează riturile străbune!
Mor de greaţă când dau peste turma asta de specimene ipocrite! A, da! Aici intră şi vacile care susţin sus şi tare că nu sărbotoresc valentinul, dar aleargă ca găinile căpiate la iubiţel care iubiţel scumpic şi drag se presupune să le dea cadoul drăgostelii de sezon.

Amorul l-a înnobilat atât de mult pe om, încât acum te împiedici de el la tot pasul, dacă nu beleşti ochii pe unde îţi pui bocancii din picioare! Îl vezi răscrăcărat pe după orice ghenă de gunoi sau boschete mai stufos, calci în el de câte ori prestezi, plin de melancolie, câte o plimbare sub cioturile de copaci ai parcului orăşenesc! Nici nu te dumireşti bine că şi vezi câte-o siliconată străpunsă la pipotă, cum îl înghite cu poftă, până la ultimul dumicat! (Cică aşa te pune Arculeţ cu săgeţica lui fermecată să faci...unde ocheşte, cu aia iubeşti! Te-a lovit în mână, cu mâna iubeşti; te-a nimerit în picior, cu piciorul iubeşti; te-a nimerit în ochi, cu ochiul iubeşti; te-a nimerit în gură…asta e, n-ai ce să-i faci! N-AI CE SĂ-I FACI! cu gura iubeşti…)
Chestia nasoală e că efectul vrăjii trepanate nu ţine decât până epuizezi cămara cu blănoace, hermesuri, hăinuţe paietate şi bolovani sclipicioşi. Apoi, oricât de oribil ar fi, intervine deznădejdea...

Dar eu sunt fanul suferinţelor din dragoste, pe cuvânt de cercetaş! Ow, yes, yes, yes!! Hit me hard, baby! Spank my ass, spank my ass! Mie îmi place mult când văd câte un tembel că se spânzură din dragoste, sau cine ştie ce gingăşie bipedă care bea alcool metilic pentru că a lăsat-o mândrul. Ce-aveţi măi oamenilor?? Vi s-a căcat vreo muscă în encefal şi a început să vă pută?? Cum să te omori că nu ţi-o mai trage drăguţul sau pentru că lumina ochilor chiori te-a lăsat pentru altul mai vânjos?? Barem dacă te urmărea vreun cămătar, îţi ardea casa, nu mai aveai servici şi copiii plângeau de foame (simt eu în urină că vremurile astea ne cam bat la uşă), mai ziceam. Dar aşa?? De fapt, ştiţi ce? A scăpat lumea de un imbecil! Dacă tu eşti atât de dement să crezi că te-a lovit dragostea-n obrăjori şi alta nu vei mai găsi cât o fi lumea pe Pământ....vrei să te ajut cu ceva? Îţi ţin de frânghie, te ajut să faci un nod mai bun, îţi trag scaunul de sub picioare! Planeta e oricum suprapopulată...
Îmi pare rău pentru familie, dar asta e.
"Vai, şi era aşa un copil la locul lui...cuminte şi devreme acasă, cu note mari la şcoală şi cu o căpiţă de prieteni! De ce a făcut asta??" - asta este o treabă pentru Dooooooomnu' Dan: Here I come to save the dayyyyyyy....
Şi totuşi, îmi place când e cu iubirea. Se mai termină naşpa, relaţiile se fac şi se desfac, mai bagi un swinging să mai simţi şi iubirea altei jumătăţi neîmplinite, mai apare uneori şi a cincea roată la căruţă (rezerva de drăgostenie, adică) dar e de bine! Haaaai, aiaiiiiii…dă-i înainte cu tupeuuuu…

Astăzi e Valentine's! Orăşele sunt împânzite de tarabe cu miliarde de kitchuri aortice, atmosfera răsună de muahh-uri pătimaşe şi Ai Lăviori mecanizate...E minunat, ce să zic?? Mergi pe stradă şi demenţa te asaltează din toate laturile! Dar repet, dragostea pluteşte în aer!

Nu cred în iubirea practică. Nu cred că nu poţi trăi fără ea, că o calci în picioare la fiecare gropălău de pe marginea sanţului dar eşti prea bou să o vezi, nu cred toate vrăjelile de căcălar cretinoid care bagă el din curba ventriculului cu sensibilităţi lălăite scremut! Nu am avut niciodată stomac pentru ele, nu îmi doresc să rostesc vreodată idioţenii la modă, doar ca să mă dovedesc în faţa vreunei tute trepanate. Nu consider căsătoria o încununare cupidonească sacră, ci doar un contract social între 2 persoane de sex opus (după noile tendinţe, nu chiar atât de opus). Vomit de la atâta naivitate tâmpă, când le văd pe gingăşiile închipuite cum ies ele la aparat şi aruncă cu cuvinte din astea superioare, rupte din cel mai îndepărtat abstract!
Iubirea practică nu există! În cel mai bun caz, ea este doar o iluzie, o chestie de prostit proştii idioţi; masculii nu caută iubire, ci doar pe cineva unde să îşi golească rezervorul amoros, iar fetele...fiind superioare şi făcînd parte din alt plan existenţial, ele doar vor să fie umplute cu dragoste proaspătă! Cu cât mai multă şi mai deasă, cu atât mai bine!
Ca teorie…tot conceptul acesta, da, este o idee drăguţă. Cam absurdă, dar îţi oferă o posibilitate de a fantasma prin cărţi şi filme. Totuşi, mi se pare mult prea intimă să o aruci în public, să o exprimi tam-nesam, când îţi vine ţie pe chelie.

Încă o dată civilizaţia niponă ne dă clasă! No comment, ce să mai zic??

P.S.: Dacă tot s-a născocit ziua asta în care dai cărţile pe faţă şi arăţi partea ta cea mai sensibiloacă (a mea e prin ascunsă bine prin dosul curţii şi n-o scot la arătat, pentru nimic în lume!), nu s-ar putea inventa şi o zi a cârnaţului? Sportul halelii de maţ umplu văd că e destul de faimos pe la noi la ţărişoară deci, und ear fi problema? Sau dacă s-ar organiza o Zi Naţională a Râgâielii?? Nu ar fi minunat să asculţi behăieli de plăcere (gastronomică) înjghebate din icnete vomitive cu aspect de scârbă? Că tot este o tradiţie care denotă forţa interioară a fiecăruia...

* japonezii au o groază de expresii pentru exprimarea iubirii/plăcerii

3 comentarii:

  1. Păi stai aşa, în primul paragraf cică japonezii nu îşi exprimă deloc iubirea prin cuvinte, doar gesturi, dar ultima menţiune ne anunţă că "japonezii au o groază de expresii pentru exprimarea iubirii/plăcerii". WTF? Make up your mind.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faptul că japonezii nu exprimă iubirea prin vorbe nu înseamnă că nu au în vocabular cuvântul acesta. Pur şi simplu nu îl folosesc atât de repede precum noi, preferînd să vorbească faptele. Ce e aşa greu de priceput??
    A nu te lansa într-o acţiune nu înseamnă niciodată a nu putea să o faci!

    De fapt, pentru asta îi şi admir: deşi au toate mijloacele de comunicare ei aleg să îşi interiorizeze sentimentele, nu să le scoată la paradă, în public.

    Chestia cu groza de expresii e mai complicată. Literar, "te iubesc" se spune "Aishiteru", doar că expresia asta variază functie de gen (femeile spun "Aishite wa", de exemplu) şi de gradul de politeţe. Neplăcîndu-le să spună asta, în cazuri excepţionale se folosesc expresii mai colocviale, precum "Suki desu" - literar "a plăcea", cu diferite variaţiuni funcţie de vorbitor, modul de scriere şi dialect.

    No, ai înţeles?? Nu e nimic greu...

    RăspundețiȘtergere