duminică, 18 iulie 2021

Perspective (de iubire)

 Aţi auzit despre scandalul sexist de la Wimbledon? Şi-a luat-o Boris Becker de i-au mers fulgii! Ceea ce aşa îi trebuie...să se înveţe minte să nu mai jignească femeile în viaţa vieţilor lui! Asta e discriminare! HUOOOO!!!! La puşcarie!!! Xenofobie pe faţă!!! A încălcat toate drepturile omului trecute, prezente şi viitoare!!!
Stai...cum adică "ce a zis"?? Păi să vă povestesc: în timp ce comenta un meci din sferturile de finală ale minunatului turneu de tenis, nemernicul acesta a remarcat-o în tribune pe prietena unuia dintre jucătorii de pe teren şi şi-a permis să denigreze, numind-o "foarte drăguţă". Ticăloşenie de cea mai joasă speţă, pe cuvânt de om modern! Cum să faci aşa ceva? Cum să transformi o fiinţă vie într-un obiect pe care să-l apreciezi ca un borfaş, doar pe baza atributelor fizice? Da', na...te aştepţi! Bărbaţii este nişte porci, indiferent de naţionalitate!

...şi să te ţii, nenică!!! S-au activat feministele şi luptătoarele pentru libertate, egalitate şi fraternitate! L-au făcut pe nesimţit cu ou şi cu oţet - cum, de altfel, merita cu vârf şi îndesat! "Când doi bărbaţi se simt confortabil să vorbească despre femei în acest fel"...e clar că trebuie luate măsuri urgente şi drastice!! Închisoare pe viaţă... castrare... ghilotină, frate!!! "JOS CU CAPUL"! - că ăla a gândit nesimţenii!!!

Eu...vă daţi seama! Am rămas perplex! Da' ce-a făcut săracu' om?? I-a zis unei domniţe că e drăguţă... a făcut şi el un compliment! Dacă toţi suntem nişte suflete cu aripi şi oameni plini de frumos - ca să ne crească stima de noi, nu e de dorit să mai şi remarcăm chestia asta?
Dar...ce să mai zici? Trăim vremuri atât de civilizate şi pline de drepturi, încât muţenia a devenit o calitate! Orice spui, poate şi chiar va fi folosit împotriva ta... şi cel mai bine ar fi să nu mai vorbeşti cu nimeni - ca să nu ai probleme! Bagi capul între urechi şi te uiţi doar pe unde mergi! Nu mai faci aprecieri, nu mai discuţi, nu te mai uiţi! Trimiţi emoticoane când vrei să comunici ceva şi... Dumnezeu cu mila! Cine înţelege, bine! Cine nu, şi mai bine! Orice mândră glăsuire poate deveni un afront, o jignire, o barbarie! O răscoală împotriva bunului simţ!



...iar eu chiar voiam să scriu despre iubire şi frumos! Mai ales că am şi promis acum ceva timp că vom discuta despre semnele indicate de ştinţă care o fac pe femeie să îşi dea seama că este veaţa unui bărbat. Şi mi se pare corect un asemenea studiu: în timpurile în care poţi insulta grav o persoană dacă o întâmpini cu "salut" pentru bărbaţi şi "bună" pentru femei şi un compliment este transformat în sudalmă, e de la sine înţeles că avem nevoie de experţi care să ne înveţe noile comportamente sociale neofensatoare. 

Aşa că mi se pare oportună existenţa unui studiu care, dacă eşti femeie, te învaţă să identifici îndrăgosteala din om.. Practic, dacă vezi că săracul bărbat este ca marmelada prin preajma ta şi nu ştie ce să mai facă pentru a-ţi intra în graţii, dacă îţi cumpără flori şi nu ar pleca de lângă tine nici bătut, dacă te sună aiurea-n tramvai, doar ca să te audă...tu, ca femeie - îmi cer scuze, dar în articol se subliniază apartenenţa la gen şi nu am ce să fac, eu nu mă joc cu ştiinţa - poate nu ştii ce-i cu el; dar dacă iei aminte la aceste poveţe şi pleci urechea la ceea ce îţi spune acel bărbat, imediat îţi pică fisa! 

 Aşadar, haideţi să luăm lumină şi să vedem...pardon! Să ascultăm ce zice îndrăgostitul:

1. "Te pot ajuta eu!
Cu siguranţă, oricărei femei îi place să primească ajutor din partea unui bărbat. Astfel că el va fi extrem de fericit dacă femeia pe care o place îi va accepta sprijinul".
Probabil aşa va fi, dacă nu este prea feministă...caz în care şi îţi dă cu ajutorul în cap, pentru că o inferiorizezi. Şi te şi spurcă de nu te mai spală nici Dunărea! Adică ce vrea să spună cu asta? O femeie nu se poate ajuta singură? De când aşa ceva? 
Uite, de exemplu, anul trecut: eram pe litoral şi mă plimbam hai hui, să iau aer. Şi am văzut o doamnă cam aeriană, care întorcea capul ca girofarul şi nu ştia încotro să o ia... aşa că eu, monument de galanterie, am zis să o ajut: "Bună ziua! Unde mergeţi, vă pot ajuta"? "NU TE INTERESEAZĂ, MĂ DESCURC"! Gata, fra...scuze! Drum bun, cale bătută!
...şi de atunci, las pe fiecare să facă ce vrea. Dacă mi se cere ajutorul...bine. Dacă nu....sănătate!
Deşi, acum realizez...poate eu am descoperit acest studiu mai târziu, iar doamna în cauză, mai precoce, l-a parcurs mai demult. Şi o fi crezut, săraca, că-s în limbă după ea. O fi avut şi familie...normal că s-a simţit datoare să mi-o reteze!  Tai răul din rădăcină, nu îl laşi să crească! 
 
2. "Ce frumoasă eşti!
Atunci când bărbatul te complimentează, nu mai există nici un dubiu că s-a îndrăgostit de tine. Pur şi simplu, nu poate rămâne tăcut la frumuseţea ta".
Deci, de câte ori complimentezi o femeie, te-ai îndrăgostit de ea? Hai mă... că nu mai suntem la grădiniţă! Şi, de fapt, în ziua de azi, a devenit chiar periculos să complimentezi femeile fără simţ de răspundere, oricât de frumoase ar fi! Nu de alta, dar poate o calci pe nervi, că-i vezi numai ambalajul şi te raportezi la ea ca la un obiect. Întâi o inferiorizezi, oferindu-i ajutorul, apoi o mai şi etichetezi! Câh!!! Foarte urât aşa ceva.... Şi nu exagerez cu nimic! Boris Becker ŞTIE DE CE!!! :))

3. "Le-am spus prietenilor despre tine.
Prietenii sunt împortanţi pentru noi, iar dacă el a vorbit cu ei despre tine, înseamnă că nu îi eşti indiferentă".
Da' bârfă poate fi? Şi-apoi... de la indiferenţă la îndrăgostire nu e un pic de cale mai lungă? Dar dacă aşa spune expertul, cine sunt eu, să contest învăţătura?

4. "Ce mai faci?
Nu toţi bărbaţii se pricep la cuvinte, însă pentru un bărbat îndrăgostit, orice discuţie cu tine va fi interesantă. El va dori să îţi atragă atenţia prin orice modalitate şi să stea de vorbă cu tine cât mai mult timp".
Vinovat. Adică...eu aşa fac. Sunt plin de cuvinte, dar nu le găsesc când am nevoie de ele. Jos pălăria pentru ştiinţa care se gândeşte şi cei mai prostălăi. Şi totuşi... îndrăgostirea reiese dintr-o întrebare atât de banală? C-apoi trebuie să fiu atent...să nu cumva să fac abuz de ea!

5. "Îmi place că tu eşti...diferită.
Când din gura unui bărbat auzi această expresie, e un semn că te place şi că doreşte să faci parte din viaţa lui. Să fie prietenul tău şi să îţi acorde mai multă atenţie".
Perfect de acord! Deşi...nu aş spune că este chiar un semn de îndrăgostire, ci mai degrabă un semn al unui început de îndrăgostire - pentru că subînţelesul e acesta: "Te-am remarcat; te văd. Nu mai faci parte din mulţime fără chip...eşti TU". Dacă, ulterior, sunt bifate şi următoarele criterii din listă, atunci e clar: pălărie-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i? 

6. "Vreau să fim împreună.
Bărbatul va rosti aceste cuvinte numai dacă este sigur de alegerea făcută, iar sentimentele lui pentru tine vor fi puternice". 
Sigur, sigur...măcar pe moment. Altfel, nu s-ar fi inventat despărţirea. Dar ce să-i faci? Viaţa nu-i chiar o poveste care să se termine cu "au trăit fericiţi, până la adânci bătrâneţi"...decât dacă vrem să ne-o facem aşa.

No, dragilor de domniţe ce sunteţi, aşa se comportă un îndrăgostit. Dacă el tot oferă indicii, dar nu-s acestea din articol...habar nu am. Daţi şi voi cu banul - să vedeţi ce decide destinul, sau aşteptaţi să se mai publice vreo expertiză în domeniu - ca să fim siguri că ne înscriem în normele ştiinţifice.

Eu atât am avut de spus; momentan, mă retrag în iatacul meu... dar nu înainte de o binemeritată serată dansantă, că tot fu zi de sărbătoare! La mulţi ani ziua de azi! 

Să vină muzichia! Îndrăgostiţi din toate ţările... UNIŢI-VĂ-ŢI!!!!!
...şi mare atenţie cum complimentaţi alesele, că se lasă cu scandal.  

marți, 8 iunie 2021

Vaccin cu mititei

Un nou BREAKING NEWS, doamnelor şi domnilor! 
Începând de vineri, 11 iunie 2021, în piaţa Obor se va deschide un nou centru de vaccinare. Fiecare vaccinat în această locaţie "va primi o porţie de mici cu de toate şi o răcoritoare".

ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL, ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL!!! La fiecare porţie de mici, aveţi şansa de a primi un vaccin grati...Ăăăă...VICEVERSA!!! VICEVERSA! LA FIECARE VACCIN VEŢI PRIMI CÂTE O PORŢIE DE MICI!! ÎNCERCAŢI-VĂ NOROCUL!!!

Nu-i superb?! La o asemenea ofertă irezistibilă, eu m-aş vaccina în toate mâinile de câte cel puţin două ori, că mi-e o foame... DE LUP!!! Şi dacă nu mă satur, mă vaccinez şi-n picioare, barem să am stomacul plin, dacă mi se pune vaccinul de-a curmezişul!!! Da' am o rugăminte: pot înlocui răcoritoarea cu o bere? Nu de alta, dar de la apă ruginesc! Oricum am început să scârţâi pe ici, pe colo...deci nu vreau să-mi mai asum şi alte riscuri ne-necesare!! Pentru că... vă fac o mărturisire: a doua cea mai mare dorinţă a mea este să mor sătul şi sănătos!


Apoi se impune o întrebare: dacă la campania electorală este ilegal să primeşti un pacheţel cu d-ale gurii - deoarece se pune că iei mită electorale, când primeşti un pacheţel cu d-ale gurii la campania de vaccinare, ce fel de mită este? Mită medicinală? Mită de vaccinare? Şi este legală? Întreb şi eu...că nu vreau să aflu peste câţiva ani că-s cine ştie ce corupt care s-a înfruptat cu nesimţire din avutul naţional! 

Nu...nu...tăiaţi! Mita asta trebuie să fie legală, că de! Ce nu face omul pentru propria sănătate! Trebuşoara asta este din acceaşi categorie cu acţiunile de susţinere ale protestatarilor de acum câţiva ani...când mai primeai o masă caldă, mai o plimbare cu taxiul, mai o cazare... dacă şi numai dacă urlai prin pieţe împotriva corupţilor.
Deci ne-am lămurit, da? Orice demers pro-vaccinare, oricât de ilar ar fi, este perfect legal!!! Până la urmă, acum vreo lună, şi primarul New York-ului promitea burgeri şi cartofi prăjiţi celor care vor accepta să se vaccineze -  deci totul e normal la vârsta noastră!

Totuşi, în spiritul egalităţii de şanse şi pentru respectarea drepturilor omului, apar şi alte întrebări adiacente: ce facem cu veganii? Dacă se vaccinează, ei ce primesc? Mici, clar, nu vor mânca. Le dăm un ceai cald? Păi asta-i discriminare!!! 
Iar persoanele care nu se simt motivate de mâncare... oare, ele nu au dreptul la o vaccinare remunerată? De ce să o facă gratis?? CORUPŢIE!!! DISCRIMINARE!!!  HUOOOOO!!!!! 
Aşa că, uite ce propunere am eu: pentru o stimulare a procesului de vaccinare, gurmanzilor să li se promită o recompensă mâncabilă. Mici, prăjituri, ierburi la grătar...mă rog! Fiecare ce doreşte. Iar celorlalţi...după preferinţe: împătimiţilor de automobile să li se promită o tură cu un Lamborghini Urus - sau alt bolid în tendinţe; craii de curte nouă să primească un sărut franţuzesc de la gagica preferată; celor cu viaţa de noapte mai activă să li se promită o dănţuială gratuită în cel mai club de fiţe din România; iubitorii de călătorii să primească un city break p-acilea, prin împrejurimi...cu o ofertă imbatabilă: la încă patru persoane momite să se vaccineze, să li se dea un city break într-o insulă exotică. 

...iar de aici, plaja de posibilităţi este NE-LI-MI-TA-TĂ!!! Oferte, reduceri, premii...fiecare om are o dorinţă secretă neîndeplinită! Psihologii, experţii în HR, oamenii de ştiinţă!! Allloooo...ce faceţi bre? Dormiţi în front? Avem nevoie de sondaje, de opinii, de studii...să ştim ce îşi doreşte omul!! Altfel, cum să meargă vaccinarea ca pe roate?? Vorba aceea: dacă nu reuşeşti să învingi, convinge!!

Iar când toată mascarada asta se va termina, am o nouă întrebare: cam ce fel de oameni moderni şi plini de înţelepciune civilizatoare mai suntem noi, dacă nu executăm o comandă datorită principiilor pe care le avem - şi apoi renunţăm fără nici o remuşcare la ele, pentru un mic gratis?  
Din ce-am mai văzut şi eu pe ici, pe colo, nu aşa se procedează şi la dresarea animalelor? Face câinele tumbe, pac-pac....şi din când în când, mai primeşte bombonica preferată; până şi delfinii primesc papa bun după ce sar prin cercurile alea de deasupra bazinului. Ceea ce înseamnă că metoda e patentată deja şi trebuie să dea roade!
URAAAAAA!!!!!!!!  Deja mă simt mai în siguranţă! Şi cu deplină încredere în autorităţile care îmi acordă respectul cuvenit!
 
Aproape că-mi vine să sărbătoresc. C-apoi...motive sunt, slavă Domnului! 
Chiar...hai să încheiem apoteotic,  cu un cântec numai bun pentru ospăţul care va să vie:
"Cântăm, dansăm şi bem din nou
Pentru că seara asta petrecem la ţărm
Râdem şi ne batem până cădem laţi
Pentru că seara asta petrecem la ţărm"!!


[Varend Volk - This Night We Spend Ashore]

luni, 31 mai 2021

Relaxare şi o picătură de shopping

Ţineţi minte îndemnurile acelea motivaţionale pline de înţelepciune, care îţi dau putere să continui când nu mai poţi să continui? Ştiţi la ce mă refer...că doar e plină lumea de ele: "Haideţi să haidem"! "Hai sus...hai sus, n-auzi? Prrr-ha! Haide...hai Deluţă di mari"! 
No. Acum ceva timp, şmecheria cea mai mare era să ieşi din turmă, să nu fii ca ceilalţi. Să fii unic, să îţi accepţi propriul stil şi să te mândreşti cu el. Trebuia să îţi urmezi urma, nu turma... o idee care, la nivel declarativ, cred că se mai păstrează şi astăzi. Adică na...dacă vrei să pari profund, o mai foloseşti din când în când - că doar există destulă lume care abia aşteaptă să fie influenţată de cineva, pentru a fi unică. 

Doar că totul e de faţadă, iar asta se vede în atitudinea generală. Am ajuns nişte crispaţi şi nişte înfricoşaţi, încât, în curând, ne vom speria de propria umbră!
De exemplu, mă uitam ieri la ştiri: era un reportaj de senzaţie cutremurătoare şi breaking news total despre afaceristul arădean, mort în atentatul cu maşina capcană - iar martorii povesteau îngroziţi despre un personaj suspect care purta mască de protecţie (deşi nu mai este obligatorie în aer liber), urmărea impasibil incendiul de la distanţă, apoi s-a întors şi a plecat agale în treaba lui. 
Stai...şi care-i ştirea? De ce e aşa suspect omul acela?  Dacă urla ca din gură de şarpe, NU PURTA MASCĂ şi se înghiontea cu pompierii şi poliţia, ca să îşi facă selfie cu mortul pentru posteritatea internaută, nu mai era suspect? Dacă scuipa seminţe printre resturile exploziei şi pleca în fugă de la locul faptei, se transforma într-un om de bună credinţă? 
Păi dacă stau bine să mă gândesc, suspect puteam fi şi eu dacă mă nimeream prin zonă, la timpul şi momentul potrivit. Purtam mască - pentru că deşi eram în aer liber, eram şi în aglomeraţie; stăteam liniştit la umbra unui copac şi căutam să aflu ce se întâmplă, apoi plecam la treaba mea...cu pas încet, dacă nu mă grăbeam nicăieri. De unde atâta suspecţenie? Nu-s genul care să stea într-un grup compact de gură-cască, dacă mă nimeresc martor la vreun accident. Am şi alte treburi pe planetă...
...DAR dacă nu te înscrii în turmă, brusc devii suspect!

Aşa mi s-a întâmplat acum vreo câteva zile, într-un mall: eram eu fain-frumos, plimbându-mă cu mine însumi din magazin în magazin şi brusc mă trezesc suspect! Na-ţi-o frântă! Da' de ce???

Notă: în general, cumpărăturile la mine înseamnă făcut lista de acasă cu cele de trebuinţă, intrat în magazin, cumpărat de pe listă, ieşit din magazin. De aceea şi prefer locurile pe care le ştiu... nu-mi place să alerg printre rafturi ca o oaie beată, în căutarea unui cub de ţaic. Şi nu intru în supermarket din plictiseală, ca să cumpăr după pofta de moment. Aşa că, de obicei, sunt ca Turbo (melcul supersonic) printre rafturi...colo-colo-.colo, la casă şi gata! Sonic, frate!


Revenind la mall:
Voiam să îmi iau un tricou. Galben....ca să mă pozez în fundu' curţii, galben ca lămâia :))) Ce să fac acum...mi s-au desfundat şi mie energiile şi se cer activate de culori vii, că de culorile moarte sunt sătul.
Buuunnn. Dintr-o vizită anterioară, deja ochisem magazinul; ştiam ce mărime să iau, ştiam până şi unde să găsesc umeraşul pe stativul cuierului. În 5 minute era rezolvată toată afacerea... Aşa că într-o pauză de treabă, am dat o fugă rapidă, să-mi fac pofta inimii. În cap la mine, am apreciat că în maximum 15 minute termin. 
...ceea ce am şi făcut. Şi să te ţii: cine făcea liniuţe pe culoarul mallului, în scrâşnet de cauciuri? Ăla io, ăla io!!! Normal...c-apoi cine? Dacă aş fi avut şi spoiler colorat pe cap, ziceai că-s bolid de Formula 1 - aşa mergeam; pentru că nu aveam vreme de stat! Timpul trecea, ceasul ticăia! Tic-tac-tic-tac! Se uitau unii mai ca la urs la mine...da' io-s cu treaba mea, pe calea mea; nu prea dau atenţie.
Ca s-o scurtez. Am făcut achiziţia minune şi imediat mă uit la ceas: mai aveam 6 minute din timpul alocat. Ce să fac cu ele? Gâlgâia o energie în mine că dacă aveam dinam la tălpi, cred că produceam curent electric pentru un întreg sătuc! Aşa că...cesăfac-cesăfac-cesăfac? ŞTIU!!! Hai până la New Yorker, că am mai văzut un tricou frumos - l-or mai avea?

Zis şi făcut! Demarez cu scârţ, mă feresc pe-o rână de nişte pietoni care parcă dormeau pe ei, intru ca furtuna în local, mă duc ţintă la raft...nu mai era. Ghinion de neşansă, ce să zic? Mă uit la ceas iar: 4 minute. Mai am ceva timp...ia să dau şi o tură de magazin, să vedem ce mai e nou! Aleg un culoar, îl parcurg şi scanez marfa stânga-dreapta, mă întorc pe celălat şi ţeavă către ieşire, că timpul trece! Tic-tac-tic-tac! 
La un moment dat, aud în spatele meu un strigăt disperat: "Domnu'!! Domnu'!!! Staţi puţin"!!! Am încetinit, dar deja mă gândeam în mintea mea: "Oi fi călcat pe ceva, oi fi dărâmat ceva... o fi zis copilul ceva...vorba pixelullui albastru"! Când mă întorc şi mă uit, ce să vezi? Sontâlc-şontâlc, alerga după mine paza magazinului. Ieşisem din incintă de când hăi..."ce oi fi făcut"? Poze sigur nu...că mai demult, m-a mai luat garda la ochi că nu ştiu ce pozasem eu printr-o vitrină şi cică nu aveam voie; aşa că m-am învăţat minte de atunci. Fotografiez mai pe şustache :)))
"Domnu'!!Domnu'!! Arătaţi-mi şi mie ce aveţi în rucsac"! N-aveam nimic...actele şi umbrela - dar rucsacul stătea umflat de parcă duceam în el un mistreţ cu tot cu pui. Totuşi i-am arătat femeii, să nu-mi aud cine ştie ce vorbe, c-am venit la cules - sau mai ştiu eu ce. 

Apoi am început să mă gândesc: ce-o fi avut cu mine? Nu i-a plăcut de faţa mea, m-a văzut mai nebărbierit, nu aveam pulover pe gât, sau ce? Apoi mi-am picat fisa: stătea suspecţenia pe mine ca puricii pe câine! Ieşeam în evidenţă prea mult: oamenii normali călcau de 3 ori într-un loc; mergeau agale şi legănat, de parcă pluteau pe aburii beţiei... iar eu goneam printre vrafurile de haine ca maşina de curse printre cocenii de porumb. Eram suspect, ce să mai! Or fi zis ăia c-am venit la ciordit... Noroc că nu s-a dat legea nepurtării de mască în interior, că eu o purtam şi cine ştie ce pui de mafiot mai aflam că sunt! 
Da' nu mă fac eu Naşu'? Godfather - toate părţile! Semnalmentele pare că le am...  :)))) 
Chiar sunt şi suspect cu ştate vechi. Prima dată am păţit-o când eram student şi am intrat într-o alimentară, să îmi iau nişte pate şi-o pâine - că eram lihnit de foame. Dar cum aveam banii la jumătate, n-am mai luat nimic...am închis ochii, am răbdat şi am plecat în goană, că întârziam la cursuri. La ieşire m-a oprit paza şi m-a controlat prin toate buzunarele plus mapa cu cele câteva coli...să nu care cumva să fi şterpelit ceva şi le-am ascuns în capacul de la stilou. 
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc...sunt oprit constant să mă caute paza la rucsac. De la o vreme, s-au învăţat şi alarmele cu mine, aşa că din când în când, mai dau câte un ţiuit strident, când ies din incintă - în semn de salut, pesemne. :)))

Una peste alta, totul s-a terminat cu bine.
Iar eu mi-am învăţat lecţia: nu e bine să fii diferit, că dai emoţii oamenilor de bine! 

Şi gata cu fotosinteza...hai să încheiem apoteotic, cu un cântec vesel. Nu de alta, dar cam aşa fac de vreo câţiva ani şi dacă mă opresc, devin suspect. Nu ştiu exact de ce...dar voi fi făcut eu vreo nasoală în această viaţă şi nu a trecut timpul necesar pentru a se prescrie. Plus că mintenaş e Ziua Copiilor.

La mulţi ani! 


[Turbo:That Snail is fast original song]