luni, 31 august 2020

Subînţelesul limbii ce-o vorbim

Bine v-am regăsit!
Scuzaţi absenţa...am fost oleacă pe coclauri, să îmi mai limpezesc mintea de atâta luptă în zadar; c-apoi, de! Din când în când, se cere şi niscavai odihnă - dar nu prea multă, că ne învăţăm cu nărav.
Apropo de luptă...mai ştie, careva, ce s-a întâmplat cu mişcarea "Black lives matter", că nu mai aud nimic despre ea. Gata, a trecut puseul de tensiune, sau black lives nu mai matter? Nu ştiu...întreb şi eu, că nu se mai înghesuie nimeni să pupe picioare de negri şi nici măcar pantofi! Păi cum vine asta?Nu, nu, nu...eu vreau să se pupe! Să se pupe negrii...să se pupe negrii...

Sau, cumva ne-o fi venit mintea la cap? Nu pot să cred aşa ceva....Deci, înseamnă că după câteva zeci, sute de proteste, omenirea a realizat idioţenia avântului obştesc - pentru că negrii sunt oameni şi toţi oamenii contează şi, în general, viaţa contează - orice culoare sau specie ar avea ea?
Foarte tare! Înseamnă că trebuie să plec mai des...că de câte ori mă retrag la carapace, se întâmplă cele mai mişto lucruri în jurul meu; iar când mă întorc, nu mai recunosc lumea în care trăiesc. Problema e cu finanţarea....aşa că aştept sponsorizări la băeatu'! Iar dacă această teorie se validează, când mi-oi lua un an sabatic, înseamnă că revin ca pe o altă planetă, sau ceva...într-atât se va schimba viaţa în jur. Să bem pentru asta!!



[Arhaica - Rău mă dor ochii, mă dor]


În altă ordine de idei, să revenim la oile noastre....adică la limba noastră, că cică astăzi este ziua ei. "31 august - Ziua limbii române". Perfect! Şi cum o serbăm? Dăm o party surpriză şi o chemăm să sufle în tort? Îi spunem poezii? Îi închiriem un gigoloi, să-i danseze din buric? Îi oferim drept cadou un bon valoric la un magazin cu ştaif, ca să-şi ia haine de firmă - pe sistem "îţi iau haine de designer, dar te vreau în tanga"?
Hai măi, săriţi şi voi cu idei, că eu vreau să o sărbătoresc şi nu-mi trece nimic prin minte! 

A...gata, frăţiuer, ştiu! Zic să facem cu toţii chetă şi s-o ducem la bâlci, ca să se dea în toate teleguţele. Apoi îi dăm un suc, o vată pe băţ şi-am împăcat şi capra şi varza: nici n-am cheltuit foarte mult şi am şi făcut limba fericită!
Parammmm.....

Dar eu vreau să o mai serbez şi în alt fel...adică speculând-o.
Ce, nu-mi săriţi aşa toţi în cap, deodată! Nu ştiu despre alţii, dar eu m-am săturat să fiu tot învechit şi în spatele rândului lumii! Aşa că, începând de astăzi, vreau să fiu cel mai trendy flendy din trend...să fiu fruncea tuturor şi mereu în pas cu modernitatea. 
Pe de altă parte, specula este permanent la modă...deci, trinc! Idee genială, pe cale de consecinţă logică.
Aşadar, de ceva timp, oriunde merg unde păşesc, eu doar la dânsa mă gândesc. Dânsa, adică specula :D (Menţionez asta cu subiect şi predicat, să nu vă vină alte idei).

No, şi uite aşa, tot mergând, nimeresc la un moment dat, într-o gară...unde, ce-mi văd ochii? Cogeamite loc pentru fumat, cum mă vezi şi cum te văd. În acele momente, m-a fulgerat un unic gând: "Doamne, îţi mulţumesc că nu fumez! Altfel, aş fi arătat aşa":


... şi nu-s nebun să mă introduc (de bună voie) într-un coş de gunoi, ca să-mi  pot afuma plămânii cu nişte gudron. Ar însemna să fiu "şi bătut şi siluit şi cu banii luaţi" - adică, supremul oropsirii.  Şi pentru ce? 

În alt loc găsesc altceva mai fain: un ditamai anunţul care semnaliza ieşirea de incendiu. 
Nimic mai simplu, ce să spun? Nu e bine ca, în caz de o urgenţă, Doamne feri, să ştie omul pe unde să iasă? Mai ales dacă omu-i mai aiurit, aşa ca mine... Adică, eu mă pierd şi din dormitor până la baie şi n-am vreun labirint de casă. Practic, trebuie să traversez doar un hol...Atâta că, dacă-s cu ochii cârpiţi de somn, în majoritatea cazurilor ratez uşa băii şi dau cu capul în zid. Deci: indicatoarele-s foarte bune!
Dar acesta este genial... pentru că m-a ajutat la dezvoltarea personală, stimulându-mi inteligenţa:



Privesc, citesc şi imediat mă păleşte lumina cunoaşterii: "A-HA!! Deci pe aici iese incendiul"! 
Bine, bine...de ieşit, iese. Dar pe unde intră? Nu este logic să fie şi o uşă pe care să scrie "INTRARE PENTRU INCENDIU"? Că doar şi incendiul ăsta nu apare în clădire ca iepurele în pălărie...trebuie să intre pe undeva! 
Aşa că am căutat sus-numita uşa...dar să-mi trag pălmi, că n-am dat de ea, neam! Cred că nu m-am auto-dezvoltat de ajuns...

Dezamăgit şi cu ochii în lăcrămi, am dat o tură de oraş, doar-doar mi-oi mai limpezi gândurile. Şi-mi sare-n ochi altă bazaconie: un magazin care avea de toate...



Parcă şi auzeam imnul care  îmbia clienţii să-i treacă pragul:
Poftiţi, intraţi, intraţi şi cumpăraţi, avem di tăti
Poftiţi, intraţi, intraţi şi cumpăraţi, avem di tăti
avem pashtet şi pastări, soc şi campot,
Avem catleţi, posmaji, piceni, papuşoi,
Avem şi moare, şi blinele, şi scrob, şi covrigei,
Avem di tăti....

Doar că acolo nu era alimentară moldovenească, ci Bijuterărie. Şi avea bijuterii, pandantive, lănţişoare, verighete, reparaţii, gravuri, găuri pentru cercei... di tăti, ce mai la deal, la vale?
Neinteresant pentru mine, mai ales că am avut de toate: şi cruciuliţe şi lănţişoare şi brăţări...dar STAI!! Nişte găuri pentru cercei mi-aş lua, că din astea nu am avut niciodată! Vor fi scumpe, ştie cineva? Vreau să-mi iau vreo trei perechi, să am de rezervă dacă pierd una...şi-am vrut să intru să întreb de preţ, dar nu am avut timp! Uf! 
Help, help, caut un om cu suflet mare, să mă ajute cu informaţii! Cât mă costă să cumpăr nişte găuri din astea? Şi-s speciale pentru cercei? Dacă vreau să-mi bag altceva în ele, merge?

Trimiteţi răspunsurile pe adresa mea de email, că le citesc şi răspund...nu-s needucat să nu dau nici un feedback.
Dar până vin mailurile, propun să ciocnim paharele în cinstea limbii noastre dragi şi-un megahit să ascultăm!
Hai la mulţi ani!



[Aurelian Radu - La omul care mi-e drag]

sâmbătă, 25 iulie 2020

Din bătrâni se povesteşte...

Ştiţi că România a... care e termenul? Primit? Nu, că descrie o stare de milogeală perpetuă. A...absorbit? Mmmm...nu, pentru că asta mă duce cu gândul la Sponge Bob Pantaloni Pătraţi, care este galben, poros şi absorbant.
Reformulez: Preşedintele Iohannis A NEGOGIAT pentru România suma de 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană, bani ce vor fi alocaţi pentru construirea de şcoli, spitale şi autostrăzi - desigur, că doar astea sunt obsesiile naţionale, restartarea economiei şi gloria ţării - acum şi-n vecii vecilor, AMIN.


...iar pe mine m-a afectat atât de mult bucuria acestei ştiri, că-s mai rece decât o bucată de gheaţă. Vă mai amintiţi reacţia lui Radu Berceanu de prin 2013, când ministrul de finanţe declara cum se va construi metrou între Piaţa Universităţii şi Drumul Taberei? Mai că nu zicea: "Hai, să moară Franţa! Las-o jos, că măcăne rău...cum să fie pisică"?



[Radu Berceanu 2013 - Mimica spune adevărul]

No, fix asta este reacţia mea acum.
"Cu aceşti bani vom relansa economia. Vom reconstrui România". Vom...vom...apoi vom...şi iaraşi vom...


Şi nu cred că sunt rău, simţind asta. Din contră! Doamne ajută! Din partea mea, cu banii ăştia propun să devenim cea mai superbă putere mondială pe care a cunoscut-o planeta de la disparaţia dinozaurilor şi până în prezent! Şi să nu ne oprim aici...în următorul cincinal, să ajungem cea mai tare ţară din galaxie! Serios! Eu îmi doresc să fie atât de bine pe aici, încât să văd cum fac coadă extratereştrii la vama Nădlac, ca să intre în România şi să se însoare cu mândrele noastre. De ce ar face asta? Cum, DE CE? Ca să obţină cetăţenie şi să primească alocaţii de milioane de euro per cap de copil metis, desigur.

Chiar mă bucur şi-mi pare bine că am negociat munţi de bănet. Doar că, personal, cred că nu banii sunt problema noastră.
De ceva timp, mai trăiesc p-aci prin zonă şi mă uit în jur - din când în când. Sincer, nu văd vreo sărăcie lucie... vilele răsar ca ciupercile după ploaie şi numai gardurile ce le înconjoară valorează cât toată casa mea. De la lipsa banilor, presupun...
Mall-urile sunt pline, te calci în picioare p-acolo. Şosele gem de maşini şi nu-s numai Lăstunuri sau Trabanturi din vremuri imemoriale. Nu, nu...practic, ne întrecem în limuzine şi bolizi de lux. Staţiunile sunt arhipline peste tot. Supermarket-urile sunt unul lângă altul şi tot nu fac faţă clientelei care cumpără câte-o stivă de coşuri deodată. Ne-a pălit pandemia şi de îngrijoraţi ce suntem aprope că vedem roşu în faţa ochilor dacă strănută unu' lângă noi...dar ne bulucim în cozi de kilometri pe la toate vămile, ca să ne petrecem concediile prin fel de fel de ţări străine.

Sărăcie? Unde? Poate prin Africa, la băştinaşi. La noi e opulenţa-n floare. La nivel general, nimic din ce văd în jurul meu nu mă duce cu gândul la lipsa de bani.
Şi atunci, de ce să fiu exaltat de o o sumă pe care nici nu am capacitatea să mi-o imaginez? Da...sună enorm, iar pentru alţii, e un mizilic. Şi totuşi, nu sărăcia e problema noastră. Nu suntem cei mai naşpa, iar cu 80 de miliarde de euro o să fim şi-o să facem! Nu stăm cu şoarecii legaţi la cap prin frigidere, nu înmuiem pâinea uscată în băltoci, ca să o putem mânca. Nu, dimpotrivă! Avem condiţii de toate felurile şi culori! Vorbim pe Skype, în timp real, cu rude aflate peste pământ; nu le trimitem telegrame cu porumbei, să primească misiva peste o generaţie. Suntem bine îmbracaţi, bine hrăniţi (atât de bine, că obezitatea a devenit o reală problemă de viaţă), înconjuraţi de un confort la care bunicii noştri nici nu îndrăzneau să viseze.
Dar acum, că avem această sumă la dispoziţie, o să ieşim din nevoi ca o pasăre Phoenix din cenuşă. Şi când ne-om întinde aripile şi-om prinde a zbura spre soare, să vezi atunci slavă pusă-n rastel! Icar a fost mic copil, pe lângă ce-om fi noi!
...pentru că, da! Modul nostru de a fi nu are nici o legătură cu profunzimea, cu fibra noastră interioară, cu valorile pe care le avem şi cu alegerile care pornesc din aceste valori. Nu, nu, nu...Doamne fereşte! Ţara noastră duce doar povara neputinţei! Altfel, dacă ne dezbrăcăm de burduful de câine al sărăciei, imediat va răsări brânza cea bună! Restul e can-can.

Şi dacă tot e can-can, hai să fie până la capăt şi să vorbim tot despre alte nimicnicii.
De exemplu, ştiaţi că bătrâneţea vine pe nesimţite? Nesimţita! Cum îşi permite aşa ceva?
Noroc că experţii au identificat semnele care te înştiinţează când începi să îmbătrâneşti. Adică, în caz că eşti prea tălâmb să te uiţi în oglindă şi să vezi că ţi-au crescut riduri pe ici şi pe colo, alergi să iei lumină de la specialişti - ca mine, că na! Unde nu-i cap, vai de picioare! Alerg ca titirezu', de colo colo, să aflu toate banalităţile.
Şi după ce am absorbit cunoaşterea experţilor, am ajuns la concluzia că-s cam bătrân şi practic, am vârsta pe care o avea bunicu', când era ca mine - deci, ce să mai zici? Bătrâneţe, haide grele. Abia acum înţeleg de ce nu s-a întâmplat nimic când astrele mi-au spus că săptămâna asta mă va lovi o iubire pasională...păi la vârsta mea, cine să mă mai lovească? Artroza, poate...

Totuşi, hai să vedem, împreună, care sunt aceste semne de îmbătrânire - că mă simt dator să mă laud şi eu cu noua mea deşteptăciune:

1. "Noile tehnologii nu mai sunt binevenite".
Clar, mă înscriu! Oricum, nu prea sunt la curent cu tehnologia şi nu pricep de ce să plăteşti cu telefonul, când îţi iei 2 covrigi. Da' se practică. Şi oricum, chestia asta e veche de vreo câţiva ani, deci....mai ştii ce gadgeturi nefolositoare şi oferitoare de confort mai are tineretul acum?

2. "Eşti obişnuit să trăieşti doar cu amintiri".
Iar m-a nimerit! "Amintirile mă chinuieşte, amintirile mă răscoleşte...simt dureri pe care nu mai pot să le-ndur". Şi ca un făcut, numai din dânsele trăiesc! Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram, odată.

3. "Povara fiecărei zile nu te mai apasă pe umeri".
Şi ăsta-i semn de bătrâneţe? Dacă te agiţi ca sifonul eşti tânăr, iar dacă stai în banca ta eşti bătrân? Mă rog...
Oricum, şi asta e de mine. Ideea e că la un moment dat, cineva m-a învăţat să mă dau 2 paşi în spate, ca să văd situaţia de ansamblu. Şi m-am tot dat de atunci. Partea bună e că văd ansamblul; partea rea e că am ajuns atât de în spate, încât m-am deconectat de la, practic, orice. Am observat că toate trec. Bucurii, necazuri...toate sunt de moment şi se duc aşa cum au venit.

4. "Poziţia activă a vieţii a cedat locul unui stil de viaţă mai pasiv".
Păi dacă nu mă mai apasă povara zilei, normal că nu sunt activ. Bine, nu imit nici brânza, să stau şi să put degeaba... dar nici să mă învârt fără rost, ca un cui într-o căldare, nu mai e stilul meu.

5. "Culorile hainelor din garderobă au devenit mult mai pale".
Eu toată viaţa am purtat culori pale...negru, nuanţe de albastru, gri şi foarte rar, alb. Abia acum am început să mai arunc pe mine şi cu puţin roşu sau verde....Deci, să înţeleg că m-am născut bătrân şi întineresc? Ce tare!! Sunt Benjamin Button de România. Aplauze!

6."Dorinţa de a risca şi bucuria pentru victorie a rămas în trecut".
A rămas, a rămas, că bucuria şi dorinţa asta este sub 50.
...chiar aproape inexistentă, aş putea spune. Realizând că toate trec şi orice victorie vine şi cu un pacheţel de obligaţii, parcă nu-mi mai dă mâna să fiu prea exuberant. Mă bucur de victorii, e normal - dar mai cu reţinere, pentru că sper să fiu şi demn de noua calitate pe care mi-a oferit-o acea izbândă. Altfel, degeaba m-am mai apucat!

Mda...dar să continuăm.
Şi să celebrăm succesele prezentului cu un pahar de voie bună şi o melodie de bătrânoci, normal...
Că nu ştiu despre alţii, dar eu încerc să accept realitatea. Am obosit să mă lupt, în van, cu ea. Bătrâneţe cu noroc...hai la joc, că n-o fi foc!



[Harry Belafonte - Shake, Shake Senora]

vineri, 17 iulie 2020

Evadare

Postarea precedentă a necesitat un consum psihic destul de mare, aşa că am decis să îmi iau o mică vacanţă de la realitate. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt mai visător de fel şi simt nevoia să evadez, din când în când.
Zis şi făcut...mi-am făcut băgăjelul spiritual şi m-am retras pe unde am putut şi eu, ca să îmi limpezesc capul: în cărţi, în filme, sau în natură - care face minuni, vă garantez!


Dar mi s-a întors pofta de scris şi de curând, am început să reintru în ritmul de zi cu zi - atât că nu mai recunosc planeta. M-or fi răpit extratereştrii şi m-or fi depus aiurea prin univers...nu ştiu! Altfel, nu îmi explic! Lumea parcă a înnebunit, iar eu, în inocenţa mea, mă prăpădesc de râs!
Păi când auzi că în Anglia s-a repictat "Cina cea de taină" cu negri, ca să alinieze capodopera la standardele moderne şi să se onoreze mişcarea "Black Lives Matters", ce poţi să mai faci? Te apuci să dai Testul Rorschach la ospiciu, ca să vezi cine-i mai sănătos la cap?? Bine, mă...mult succes cu asta! Eu prefer să ocup un loc în rândul întâi şi să mă uit la scena vieţii ca la Cascadorii Râsului. 
Totuşi, dacă trendul acesta continuă, mă aştept ca la următorul breaking news despre un accident cu 4 victime, să se trezească un modernist din ăsta, care să ţipe ofuscat şi plin de obidă: "Victime?? Persoane albe...desigur! A-HA! DIS-CRI-MI-NA-RE!!! De ce să moară doar albii?! Trebuiau să moară în accident şi 4 negri! Sau, măcar câte unul din fiecare culoare...că doar nu au pus albii stăpânire pe planetă, ca să se vorbească numai despre ei! Mama Natură a făcut şi negri, galbeni, mulatri şi chiar şi roşii! Despre ei de ce nu se spune nimic"?!

Apoi, vreau să văd ştiri despre statui de Buddha cu turban şi cu barbă, că poate şi dintre turci vor fi budişti; sau Buddha cu sombrero pe cap, pentru budiştii mexicani.


Pe Lao Tsu îl ştiţi? Eeee...nu-i mare lucru de capul lui...doar a inventat taoismul. 
Oare, lui nu i-ar sta bine negru şi cu dreaduri în cap, pentru populaţia de culoare care a aderat la taoism? Sau cu haine de piele, unghii negre şi tunsoare emo, pentru rockeri?? Păi ce facem aici? Ori suntem egali, ori nu mai suntem? De ce să-l schimbăm doar pe Iisus? Nu e şi asta tot o discriminare? Serios, hai să facem treaba cum trebuie, că d-aia suntem speranţa ţării! 
Şi apoi, dacă tot ne-am apucat de remodelat trecutul, ce facem cu nemţii islamişti? De ce să îi obligăm să facă mătănii în faţa unui Mahomed semit? Oare ei nu au dreptul de a se închina unei statui de neam arian?

Ia...gata frate! Ne unim şi să salvăm, că aşa nu se mai poate!
VREM UN MAHOMED ALB, BLOND ŞI CU OCHI ALBAŞTRI! ...ŞI UN LEONARDO DiCAPRIO CU PĂLĂRIOARĂ DE EVREU PE CREŞTET! - că poate şi prin Israel sunt fani ai "Titanic"-ului şi nu poţi să le agresezi privirea numai cu actori albi. 
...ŞI, CA O DOLEANŢĂ PERSONALĂ, VREAU UN SALMAN KHAN ALBIT - că prea s-a bronzat de la o vreme şi poate îi e ruşine Iuliei Vântur cu el.

În altă ordine de idei, dincolo de ridicol, idei  creţe şi hlizeală, cine crede că toate nebuniile astea nu ne vor afecta pe fiecare dintre noi la un moment dat, este naiv. Problema e că nici nu le putem schimba, pentru că ar fi ca şi cum ne-am apuca să ne luptăm cu râul, ca să curgă de la vale la deal... ceea ce este o mare prostie.
Prin urmare, cred cu tărie că pentru a rezista tuturor vicistitudinilor pe care ni le fabricăm singuri, cel mai bine ar fi să ne creăm, fiecare, câte o bulă de frumos şi să ne bucurăm - cât mai avem ocazia.
Eu deja m-am apucat de asta, iar Universul (desigur!), în doi timpi şi trei mişcări, mi-a şi furnizat informaţii conforme cu noul meu sistem de atracţie a lucrurilor bune - sub forma unui articol care îmi oferă o listă cu 22 de lucruri pe care sută la sută trebuie să le fac, măcar o dată în viaţă.

Desigur că l-am citit din scoarţă-n scoarţă, chiar de mai multe ori...Şi cred că Universul a greşit, pentru că (încă) nu posed inteligenţa de a pătrunde asemenea cunoştinţe profunde...Eu le iau în râs şi fac ploiţă cu limba. Iar rezultatul arată cam aşa:

1. "Mergeți la capătul lumii, unde cerul se împletește cu pământul".
Sigur, sigur că se împleteşte: două pe faţă, două pe dos - conform reţetei!
Dacă pământul era o farfurie şi cerul era un castron care o acoperea, poate cerul se împletea cu pământul. Dar dacă planeta e rotundă şi nu se atinge cu bolta ceriului, ce mai împleteşti?

2. "Mergeți la un festival neobișnuit și savurați timpul petrecut acolo".

Perfect! Arătaţi-mi acel festival! Ne-am luptat atât să facem obişnuit orice neobişnuit, că practic, a dispărut neobişnuitul din viaţa noastră. Păi şi dacă nu mai există, eu unde să îl găsesc?

3. "Luați parte la un maraton".

Am luat parte, cu sufletul, la un maraton de pe Eurosport. 

4. "Scăldați-vă în mare în pielea goală".

Şi apoi să iau amendă? Nu, mersi!

5. "Faceți o “specialitate a casei” – bucate cu care să-i bucurați mereu pe musafiri".
Deci dacă le dau musafirilor diverse bucăţi, se pune că-i bucur cu specialitatea casei? Ce tare! Ia să încerc!

6. "Găsiți un loc în care să vă simțiți ca acasă".

L-am găsit, deja. Este fix acasă. Dacă vreau să plec în vreo călătorie, o fac taman ca să nu mă mai simt ca acasă...altfel, de ce să mai plec?

7. "Săriți cu parașuta sau faceți un bungee-jumping".
Am vrut mai demult să sar cu paraşuta, dar mi-a zis că nu practică asemenea fetişuri decât dacă-i ofer un cec gras. Iar eu am fost educat să trăiesc atât de sănătos, încât până şi cecul meu este suplu...prin urmare, a căzut târgul.

8. "Mergeți într-un alt oraș sau altă țară pentru o simplă cină în restaurant".

Nu mă ocup cu aroganţele.

9. "Învățați să faceți cocktailuri".
Şi cu ce mă ajută asta? Adică de ce trebuie să învăţ să fac taman cocktailuri? Dacă vreau să învăţ să sculptez în bobul de orez, ce are? Mă pun contra experţilor în trăit?

10. "Învățați să cântați în karaoke".

Ca să am de ce să sperii lumea mai abitir, sau cum? Oricum sunt aşa de urât, că dacă intru prin vreun magazin, aplaudă toţi copiii din incintă...bucuroşi că a venit circul în oraş. Cântatul mai lipsea din această ecuaţie...

11. "Faceți diving".

Fac. Cel mai des în cadă sau în lighean, că nu am piscină şi nici nu-mi permit să ajung pe plajele din Caraibe, ca să înot alături de ţestoasele ninja.


12. "Rătăciți-vă intenționat într-un oraș străin, va fi foarte interesant"!
Aaaaa...cum era melodia aia: "I'm lost in Istambul, trala la-lala"? 



[Brianna - Lost in Istanbul]

Eu voi compune un cover remix: "M-am pierdut în Bucureşti! Tulai Doamne şi văleu"!
Hai că-i bine! Poate ajung şi eu cogeamite artist de talie internaţională, după asemenea aventură. 

13. "Cuceriți un oarecare vârf! Nu neapărat vârf de munte".

Nu neapărat vârf de munte? Serios? Păi atunci şi p-asta am făcut-o! De câteva ori pe zi, cum mi se fac somn, mintenaş cuceresc vârful patului!

14. "Petreceți măcar o noapte sub cerul liber".

Nu, că mă muşcă ţânţarii. 

15. "Învățați de la zero un lucru în care acum nu pricepeți absolut nimic".

Asta chiar nu pot să o fac...îmi pare foarte rău. În principiu, nu mă pricep deloc să trăiesc...şi nici nu pot învăţa de la zero acest lucru, că nu mă mai naşte mama a doua oară.

16. "Apucați-vă de făcut sport! Măcar câțiva kilometru cu bicicleta"…

M-am apucat şi mă ţin bine, să nu mă scap. Măcar câţiva kilometru...

17. "Practicați voluntariat".

Practic de când mă ştiu. Tot ce fac, fac voluntar...nu mă obligă nimeni, cu nimic.

18. "Petreceți măcar puțin timp cu oameni care vă sunt simpatici".

Doar puţin? Hai mă...dar ce-am făcut să merit asta? Eu tot timpul mi-l petrec cu oamenii care îmi sunt simpatici!
Şmecheria ar fi fost dacă ar fi trebuit să-mi petrec timpul cu oamenii care NU îmi sunt simpatici...da' cine sunt eu să schimb recomandările specialiştilor care au compus această minunată listă de obiective?

19. "Mergeți într-o călătorie de sine stătător".

Aici chiar nu înţeleg...merg, sau sunt de sine stătător? Sau doar picioarele merg şi sinele stă? Sau merg în timp ce stau şi stau mergând? Decizii...decizii....

20. "Mergeți la vreun eveniment grandios: Jocuri Olimpice, Campionat Mondial etc".

Bifat!
Am mers la serbarea de sfârşit de grădiniţă. Cât de tare-i asta? Campionatul Mondial şi Jocurile Olimpice sunt din 4 în 4 ani...pe când grădiniţa o termin o singură dată. E un eveniment unic în viaţă!

21. "Mergeți în altă țară și găsiți o familie care să vă găzduiască și să vă spună istoria vieții lor".

HĂ?? Parcă mă şi văd: "Cioc-cioc! Deschideţi, că sunt eu! Vreau găzduire şi să-mi spuneţi istoria vieţii voastre"!
...iar ei cheamă îngerii în halate albe, să-mi pună cămaşă cu mâneci lungi. 

22. "Petreceți o zi, o săptămână, o lună fără rețele sociale, calculator și smartphone. În general nu pierdeți timpul pe internet, nu ocupați mintea cu lucruri inutile, ci valorificați-o, ea poate mai mult decât credeți"!
Măi, sfatul acesta este chiar bun! Şi eu sunt de acord să nu ne mai ocupăm mintea cu lucruri inutile...deşi fugim de lucrurile utile ca scaraoţchi de tămâie. 
Observaţi paradoxul? 

Totuşi, viaţa merge înainte. Şi până la urmă, cu o moarte şi-un covid, toţi suntem datori. 
Aşa că propun să ne veselim! Garcon, o şampanie la masa 5 şi o muzică de petrecere-n boxe, că e zi de sărbătoare! 



[Nancy Sinatra & Lee Hazlewood - Summer Wine]