Pasărea Spin

M-a pălit nostalgia-ntre vintre, aşa că mă gândesc să scriu ceva romantic, ceva care să înmoaie proteina-n tine, să te lichefieze la fibra sensibilă, să te topescă ca zaharul în ploaie.
Mă gândesc să scriu o libidinoşenie enormă, un cântec care să vibreze de sentimente înălţătoare, o odă în neantul haotic, care să te storcoşească fără milă. O adiere de lumină într-un uragan întunecat, un ghiers de privighetoare într-un urlet de neputinţă. O licărire în beznă, o văpaie într-o peşteră de gheaţă, un sunet de culoare într-un univers mut. Un fier înroşit într-un ocean înfrigurat. O floare de colţ într-un deşert fără unghiuri, un parfum subtil în Iad, o privire caldă într-un pustiu de silă. O stea căzătoare într-un abis de sfârşeală, o sclipire de diamant în mocirlă. O lacrimă frântă, într-o tăcere fără rost. O himeră într-o aşteptare de piatră. O atingere îmbujorată în furtună. Un zâmbet într-o lume de durere. O vorbă dulce în adâncimea confuziei. O privire arzătoare într-un nedefinit amorţit.

Aia - Lumina ta

Asculta mai multe audio diverse

O implorare, o dorinţă, un gând, o promisiune. O amintire.
O poveste fascinantă, atât de tulburătoare încât îţi vine să-ţi iei inima la palme, ca nu cumva să cadă în inconştienţă.
Ceva atât de evident ca un prţ (prescurtare de la "prinţ") într-o gloată nevolnică.

Doar mă gândesc, pentru că n-am să fac aşa ceva niciodată. Nu am de ce să o (mai) fac. N-are rost, nu pot. Ce-am tâmpit, să-mi încalc normele de conduită morală??
Let's cut the bullshit and see what subject of debate pot găsi: ceva soft, pentru weekend.

Bingo!! Iată 3 emoţii care-ţi dau de gândit:
1. Rugămintea: A ne ruga înseamnă să ne folosim “toate” forţele noastre. Când nu mai poţi, oricât ai încercat tot ce depinde de tine, cere ajutorul lui Dumnezeu şi încredinţează-te Lui. Aşa apar ceea ce oamenii numesc miracole.
Hai, băi, termină cu vrăjeala! Te-ai lovit de dulăpior?? În primul rând, trăim înconjuraţi de oameni, iar ei ne definesc putinţele şi mai ales, neputinţele. Dumnezeu nu se poate amesteca în aşa ceva, pentru că ar încălca liberul arbitru pe care fiecare se presupune că îl are. Plus că, la cât de neputincioasă este fiinţa umană, dacă ne-am ruga şi s-ar îndeplini toate căcaturile pe care le încercăm, ar trebui să călcăm pe miracole, să ne împiedicăm de ele mai des decât de cojile de seminţe ale patrimoniului naţional.
Ori...nu prea e aşa. Omul este o sumă de dorinţe, viaţa înseamnă suferinţă, iar izvorul suferinţei este dorinţa. Un cerc vicios şi atât. Nu rugăciunea ajută, ci doar renunţarea la orice.

2. Iubirea: Dacă lângă tine este cineva care suferă, plângi cu el. Dacă este fericit, râzi impreuna cu el. Iubirea priveşte, aude şi ascultă. A iubi înseamnă să participi pe de-a întregul, cu toată fiinţa. Cine iubeşte, descoperă în el infinite resurse de consolare sau coparticipare.
Suntem nişte îngeri cu o singură aripă: putem să zburam doar dacă ne ţinem îmbrăţişaţi.
Se putea să nu introducem şi iubirea în schemă?? Iubirea este un must, la dracu', dai de ea numai dacă te îmbeţi! Cu iluzii, vorbe deşarte şi abureli teoretice, fără aplicabilitate în viaţa cotidiană. Bine măcar că am înţeles de ce avem târle de bocitoare la slujbele de îngropăciune, care să ne râdă pe la spate fiindcă nu am pus la parastas fix câte farfurii cere tradiţia transmisă din babă-n babă. Ne iubesc, în puii mei!
Una peste alta...mega-tare! Numai că sunt şi eu curios de ceva: cam ce înger ieşea dacă se îmbrăţişau Jack Spintecătorul cu Hitler??

3. Suferinţa: Este darul cel mai mare, acela al scoicii, când i se strecoară în interior un firicel de nisip, un grăunte infim care o răneşte, o face să plangă, să strige, o face să dispere. Zi după zi, transformă durerea ei într-o perlă: este lucrarea cea mai spendidă a naturii.
Când ai o durere în sufletul tău, un fir de nisip adus de vânturile vieţii care îţi provoacă în interior o suferinţă, nu uita de pilda celor doua scoici: urmăreşte perla care va iesi din tine şi sufletul tău ca urmare a acestei dureri, urmăreşte-ţi creşterea. Numai prin încercări devenim valoroşi cu adevărat.
Ete, asta-i bună! Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Acu' ne apucăm să căcăm şi perle! Mă leşi cu tâmpeniile??

Gata, ajunge! Mă duc, că mă trece evacuarea. Am nişte crampe...cred că scot un mărgăritar de-un kil, la cum mi se-nvălmăşesc măruntaiele!
Aviz bijutierilor:
PĂZEA, CĂ VINEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!

P.S.: Alarmă falsă...cred că-s constipat.

În slujba Patriei Mumă

Sâmbătă s-au furat focoasele...Drept urmare, s-a declanşat o anchetă (normal). Toată suflarea, râul, ramul, cu toţii se dau de ceasul morţii să găsească vinovatul.
Eu - mă ştiţi - Creuzet al Spiritului Cetăţenesc că mă aflu p-acilea, nici una, nici două, vreau să ajut autorităţili avizate, aşa că mă lansez într-un brainstorming pentru naţiune şi vin cu câteva teorii novatoare, demne de Şerlocul care sunt pe alocuri.

Mai întâi de toate, ţin să precizez că s-au furat focoase nucleare. Nu bombe sexy, FOCOASE NUCLEARE! Tu-ţi dai seama cu poa' să arate astea?? Tre' să fie apetisante cu spume, dalbe şi suave ca o garofiţă în buchet de gerbera. Când focoasa apare, soarele răsare! Iarba se opreşte din crescut, vrabia se opreşte-n văzduh, ploaia nu mai plouă. Pfuai de mine şi de mine...la soare te mai poţi uita, dar la dânsa, ba.
No...Iniţial am gândit că hoţul trebuie să fie mână-mână cu bodigarji de le păzeau, că doar nu venea Ulea Spătaru să caşte ochii prin tren şi crea o diversiune de câteva secunde, cât îi trebuia să legugească splendorile şi să fugă cu ele-n buzunar. "Uite o zână! Unde, unde??" Pac, 10 focoase..."Ee...m-am înşelat! Tiii...da' uitete tu ce bunăciuneîn chiloţi se unduie colo-n câmp! Unde, unde??" Pac, 30 de focoase ...
Dar nu, n-are cum, dom'le, să bănuim ditai oamenii legii că au făcut aşa ceva! Cu să se-nhăiteze imaculaţii porunghei cu ulii infractori. Deci nu pot să cred aşa ceva...mintea asta a mea e cam sărită de pe ax, dacă emană asemenea supoziţii.
Acestea fiind zise, mai rămân câteva posibilităţi.
Mai ştii că n-au plecat singure?? La mare, la soare, focoasele sunt goale...d-astea. Adică la ce ţară dereglată avem, de ce n-ar fi şi ele niţel curve?? Vorba'ceea...dacă au ce cu, au cu ce! Or fi în perioada de călduri, când ochii văd şi inima cere...dragostea nu trebuie şi ea satisfăcută??

Băi, dar eu mereu m-am întrebat cum or arăta focoasele astea...Or fi blonde, or fi roşcate...poate brunete?? Ioi, mama! Yummy!! Nu de alta, dar o brunetă-două poate am furat chiar eu în somn...omu' nu ştie ce face când doarme! Şi dacă am primit vreo informaţie din aia subliminală, mai ştii cum mi-o fi reacţionat subconştientul?? Se ştie că pentru mine Nemesis este o brunetă cu privire de foc întunecat...adică când văd o mirifică d-asta care să-mi meargă la suflet, mă frăgezesc instant! Plastilină, frate...mă frămânţi între degete şi joci popice cu creierii mei! Sunt pastă de dinţi, baltă de terci, ce mai?? Mă scurg pe podea în film subţire, mă înmo...AOLEU, CE-AM ZIS??!! Nu, nu e adevărat! SUNT PROST!! Când văd o brunetă EU MĂ ÎNTĂRESC!! Mă păleşte o vigoare d-aia strong, de crapă cămaşa pe mine ca pe Hulk! Mă transform în Gigi Steel, să-mi bag! Sparg pietre în mâini, îndoi bara de oţel pe cap, nu alta!!

No, şi cu asemenea reacţii adverse, mai ştii de ce sunt în stare în timpul somnului? Ziua sunt lucid, sunt conştient, uneori raţional, dar noaptea....uhuhuuuuuuuu...mi-e frică să mă gândesc ce fiară devin!

Faza e că şi teoria asta are ceva lipsuri, pentru că eu nu obişnuiesc să-mi iau turmă de mioare, mi-ajunge una; una şi bună...poate două, ca să le mai iau prin rotaţie şi să nu mă plictisesc; hai 3, cu indulgenţă maximă, da' deja e prea mult, gusturile mele sunt destul de restrânse.
Deci, 3 le rezolvam, cumva; dar restul?? Auzi, astea erau virgine?? Că poate le-o fi răpit vreun adept la musulmănie, d-ăla de i se promite harem pe Lumea Cealaltă. S-o fi plictisit, omu', să aştepte până crapă, şi cum în ziua de azi nu mai ai nici o siguranţă, ce şi-a zis săracul?? "Păi ştiu eu în ce toane o fi Barosanul când ajung eu p-acolo?? Dacă i se termină stocul de fecioare?? Dacă nu-i place de faţa mea şi mă lasă pe uscat?? Nu mai bine mă asigur d-acu', ca să ştiu o treabă?? Vorba cântecului: Cu ce m-am ales în viaţă? Ce-am băut, ce-am mâncat şi cu ce am strâns în braţe. Păi asta fac şi eu! Mă întrebuinţez să strâng în braţe, la naiba, ptiu, Allah iartă-mă!"

Şi cam gata...mi-am epuizat teoriile.
Am încredere că voi fi, şi eu, de ajutor cuiva.

UPDATE:
După 2 zile de căutări, focoasele au fost găsite. Nu în Bamboo, cum probabil vă aşteptaţi şi nici măcar pe Vaporul Iubirii, depozitarul jumătăţilor descompletate. Nu, ele s-au descoperit în comuna ilfoveană Chitila (cred că le răpise vreun peşte, că altă explicaţie n-am!).
Dar cum s-o fi efectuat descoperirea?? Mege ţăranu la câmp şi vede-n colb slendoarea parfumată?? Apoi alta şi alta...Ce să vezi, tot transportul!
Serios, chiar sunt curios cum or fi ajuns alea tocmai la Bucureşti! Adică nu erau filtre şi răsfiltre prin toată ţara?? Cum s-a trecut de ele?? Şi apoi, cum de s-au dus experţii fix în Chitila??
Ufff...deja-s prea curioas, iar curioşii mor repede - SE ŞTIE!!

Profunzimi angelice

"Cine ne împiedică să atingem iubirea? Noi înşine. Prin alegerile pe care le facem. Respingînd ceea ce ne spune sufletul şi înghiţind nedigerate gândurile şi vorbele altora"

Acesta este statusul pe care cineva îl avea pe messenger. Un citat idiot, cules din vecini. Uau, ce frumos! Parcă Dumnezeu crează viaţă în gura mea când rostesc asemenea ceva atât de profund! Îmi vine să mă pup singur de cât de minunat sunt! - Ptiu! Să nu fiu de ochi, mânca-m-ar mama!!).
(Băi, sunt aşa fel plămădit că când văd splendoarea, reacţionez până la lacrimi! Ce e aşa de greu de priceput?)


Aşa că, intrigat, am căutat sursa care a emanat asemenea savoare de dulceaţă cu frişcă. Ce noroc! Un simplu search pe găagăl şi am găsit...citatul este parte integrantă a unei filosofări pe marginea iubirii (cum altfel??), executată de o miorţăită prototip de clişeism. Adică cu d-alea grave..cine nu crede nu a întânlit sau îi e frică să iubească, trecem pe lângă iubire în fiecare secundă şi suntem prea orbi să o vedem, haideţi să ne deschidem sufletul la Izvorul Universal de Mântuire ca să devenim puternici (în Forţă, probabil...băi, dar nu mă simt padawan, să-mi trag pălmi peste nesimţenia mea din dotare!), haideţi să fim mai apleci spre dragostea care imită brânza pe lângă noi (adică stă şi pute), pentru a o putea atinge...
Deci aşa ceva?? Dacă n-aş şti că e epidemie de romanticism printre oile Domnului, dacă nu aş fi întânlit şi eu câteva cohoorte de zâne dintr-astea, m-ai că m-ar trece mirarea. Dar ce să-i faci...dacă nu s-ar fi fătat şi d-astea pe planetă, cine mai întreţinea mitul vestalei care gâlgăie de perspicacitate superioară??

Măi fată, ce ţi-ai pus mizeria aia la status?? Cred că şi dacă-ţi scriai "calull bese-n praf în faţa porţii", tot era mai profund decât asta. Ce-i asta?? Îl ştii pe Popeye, ăla cu spanacul?? Cum de apărea vreo damzel in distress, băga o conservă de spanac şi duduiau motoarele economiei într-însul! Ziceai că-i flotă de cuirasate, rupea tot ce prindea! Ei, aşa tre' să fac eu acum; bag 3 cutii de pelin deshidratat până reuşesc să termin de citit libidinoşenia asta abjectă, ca să nu mă lase putirinţa la jumatea frazei. Deci frate, îmi trebuie viagra pentru fiere, că nu fac faţă fără ajutor medicamentos!

Da' staţi, că ceea ce urmează e Dumnezeu. Trebui să-mi argumentez punctul de vedere (pe sistem "Cum îl chema pe Ştefan cel Mare şi de ce"). Păi să vedem:
În primul rând, eu nu cred în iubire, ci doar într-o pasiune trecătoare. Am mai spus-o de multe ori şi mă repet, riscînd devin redundant. Este punctul meu de vedere, alegerea mea, u have to live with that. Binw...hai să zici că-s defect la angrenaj; însă, dacă analizez vorba asta de duh în context social, tot îmi dă cu virgulă.
Într-o relaţie de orice natură, nu sunt niciodată de ajuns gândurile şi sentimentele tale, pentru că d-aia e relaţie, în puii mă-sii! Se stabileşte între 2 persoane, nu între tine şi persoana ta! Ori...da, e adevărat. Aici nu contează părerea sociatăţii, ci o singură părere...a persoanei pe care vrei să o pătrunzi în sentiment. Dacă nu ai ce oferi, dacă ea spune "NU", poţi să te pui şi-n cur şi-n cap. Ce spune sufletul tău e irelevant.
În rest, da! Este foarte important ce părere are societatea despre tine, că d-aia trăieşti în colectivitate şi nu în pustnicia junglei. Contează părerea personală, dar mai mult a altora, care îţi recunosc valoarea. Degeaba tu ai impresii de
Newton germinat, dacă nu poţi dovedi în faţa altora.
De când ne naştem luptăm pentru a fi văzuţi favorabil de sociatate. Ne îmbrobodim cu ipocrizii în tendinţe, ne mulăm gusturile şi aşteptările pe moda sociatăţii, tocmai din cauza asta. Suntem definiţi de societate!
Aşa că lasă vrăjeala asta ieftină cu "eu sunt stăpânul, eu sunt jupânul", că nu ţine.

Da de ce m-am apucat eu să comentez toate cretinităţile unei penetrate de vâlvătaiea amoaroasă?? De obicei mă feresc de idioţenii de gen, îmi pun stavilă. P-aci nu se trece! Clar!
Numai că se întâmplă să mai calc în ele şi accidental...momente în care, avînd o fire mai pe dos, nu mă pot abţine de la comentat. Ştiu că părerile mele uneori nu dau bine la public, dar asta e...cu ceva timp în urmă, am fost lobotimizat la organul afectiv şi am porniri mai sălbatice. Sunt un Davy Jones al modernităţii, o banană (GO GO BANANA-MAN!!) într-o ladă de portocale, un 69 pe invers. Sunt Gică Contra şi dau cu Stângaciu.
Mutant and proud, la dracu, că nu mai pot cu aplecările civilizatoare şi pieptănatul ariciului.

P.S.: M-am terminat fără să mulţumesc ilustrei don'şoare care mi-a permis să îmi împrăştii lumina propriei înţelepciuni peste norod. Ah, ce monument de bădărănime mai sunt! Fără statusul ei nu aş fi putut să am pretenţii de bec al naţiunii...ceea ce ar fi fost de bine, sau de rău?? Nu sunt lămurit.