A long time ago in a galaxy far, far away...
Era o aglomeraţie dementă...şi totuşi am văzut-o în mulţime fără să îmi încordez privirea sau altceva anume. Nu ştiu de ce, dar avea un je ne sais pas aparte...poate mersul de salcie plutitoare al unei geisha?? Poate eleganţa şi graţia mişcărilor învăluite în negrul rochiei?? Poate ochii mari, uşor migdalaţi şi faţa ovală ca a unei zeiţe hinduse?? Poate întunericul lor de smoală, misterul şoptit ce îşi deschidea porţile din spatele acelor oglinzi abisale?? Sau noaptea din părul ei, care vibra în strălucire?? (Hooooo...Gata cu poezeaua că mi se zahariseşte corasonul!) Nu ştiu sigur. Cert este că am remarcat-o la fel de uşor cum ai observa o grămadă de bălegar într-un pumn de pirită strălucitoare.
(Nu mă consider un afemeiat* ...ăăă...iubitor de frumos, nu stau cu ochii beliţi după fuste scurte, decolteuri, picioare, funduri, cârpătoare, unghii, membre, bicepşi, tricepşi, pectorali, amigdale şi mama mă-sii ce bucată organică se mai spune că atrage prima dată dată privirea unui bărbat)
Domnişoara aceea avea un tot aparte, ceva care m-a mişcat undeva în străfunduri. Aşa că am hotărât să scot farmecele de casanov olog din ligheanul cu naftalină şi să fac ceva pentru omagierea acelui sentiment...Să ne-nţelegem, ocheadele, şmecheria debordantă, macionăria, cerutul numerelor de telefon, mi se par total inutile şi prosteşti; nu cred în replici deştepte de agăţat, aburiri tâmpe şi alte porcării din astea de vrăjit sexul...frumos?, plus că nu mă interesa ca finalul să ducă neapărat în direcţia asta; în schimb, cred că prima dovadă a respectului pentru cineva sau ceva este salutul. Ceva simplu, care care arată că nu te pierzi în furnicarul de lume care cutreieră pe planetă, nebăgată în seamă de nimeni. O voi saluta...ce dacă e o necunoscută?? Îmi răspunde, bine; nu, asta e! Eu mi-am încheiat misiunea.
Băi, şi uşor, uşor ne apropiem unul de celălalt. Pe la vreo juma de metru simt un iz acru de scrumieră râncedă....care mă pune în gardă; o fi fost vreo părere sau nu, nu strică niciodată să fiu precaut (chiar şi "bună-ul" meu îmi îngheţase pe coarda vocală, just in case). Băi frate, deci nu se poate aşa ceva! Mă apropii mai mult şi când mi te păleşte o putoare de bastârceală stătută, era să pic din picioare, băi omule! NA! Ia-o p-asta frate, şi bucură-te cu toată familia! Duhnea fetiţa aia a "demnitate elegănţoasă" (no offense; nu e cu apropo, dragă Condeera ;) ) de-ţi jucau maţele biliard cu ficaţii şi stomacul le încuraja de pe margine. N-am mai văzut aşa ceva, pe cuvânt de cercetaş! Ce dracu', zâna s-a pus pe lins toate chiştoacele putrezite de pe planetă?? Un val, apoi altul şi altul...ăsta-i tsunami în toată regula! Sauve qui peut, SAUVE QUI PEUT, strigă poporul deznădăjduit. Chiar şi Hiroshima ar fi zis "Toată stima!", serios! Deci se ofilea flora gastrică, se defrişau pădurile patriei de atâta plăcere oarbă! Nu ştiu ce era în mintea exemplarei...i s-o fi spus că e coolă, o fi fost speriată de dileala sexoasă care a acaparat planeta şi, pentru a-şi apăra inocenţa şi puritatea dăruită de Sus a zis să-şi tragă o centură de castitate modernă?? Ce fier forjat, ce lacăt Everlast, ce cod binar cu 12 cifre?? Dacă printr-o minune ţi se făcea poftă să ieşi cu puşca la poligon, se fleşcăia ţeava de când te aflai în incinta lui, băi tăticule! Mamă., MAMĂĂĂĂ!!!.. Timpul se retrăgea în spaţiu, spaţiul şchiopăta cu încetineală de melc olog unde-o vedea cu ochii, pământul băgase NOS şi se învârtea ca apucatu' de streche!! Am simţit fiecare miime de secundă, în toate splendoarea ei! Simţurile mele îmi alergau pe câmpii, mai ceva ca atunci când ar fi fost fugărite de o herghelie a iadului!! Ba mai era să îi şi vomit pe pantofii duduii (ai ei, ai ăluia din spatele ei, din dreapta, din stânga...pana mea ştie şi oricum nu mai conta în învălmăşeala aia!) când m-a biciuit o şuviţă din părul divei fix peste obraz!
Băi! Adică aia?? Aia cu ochi de căprioară rănită, spendoarea mută în iarbă proaspăt cosită??? Asamblata exotică ce plutea ca un fulg de găină pe aripile vânturilor??? Oaaaaaaaaaaaaa...să mă bat cu cureaua de la ceas dacă mai fac eu sporturi din astea extreme! Gata, neicusorule-puicusorule! A zburat puiul cu aţa....Nu mai dau respectul la nimeni câte zile oi avea, fără o cerere scrisă în prealabil şi adresată special pentru mine!
Să-mi fie învăţătură de minte, dacă mă avânt ca boul în izlaz şi îmi formez părerea după prima aparenţă!
*câteva secvenţe luate la întâmplare din viaţa mea pot dovedi uşor această observaţie
Era o aglomeraţie dementă...şi totuşi am văzut-o în mulţime fără să îmi încordez privirea sau altceva anume. Nu ştiu de ce, dar avea un je ne sais pas aparte...poate mersul de salcie plutitoare al unei geisha?? Poate eleganţa şi graţia mişcărilor învăluite în negrul rochiei?? Poate ochii mari, uşor migdalaţi şi faţa ovală ca a unei zeiţe hinduse?? Poate întunericul lor de smoală, misterul şoptit ce îşi deschidea porţile din spatele acelor oglinzi abisale?? Sau noaptea din părul ei, care vibra în strălucire?? (Hooooo...Gata cu poezeaua că mi se zahariseşte corasonul!) Nu ştiu sigur. Cert este că am remarcat-o la fel de uşor cum ai observa o grămadă de bălegar într-un pumn de pirită strălucitoare.
(Nu mă consider un afemeiat* ...ăăă...iubitor de frumos, nu stau cu ochii beliţi după fuste scurte, decolteuri, picioare, funduri, cârpătoare, unghii, membre, bicepşi, tricepşi, pectorali, amigdale şi mama mă-sii ce bucată organică se mai spune că atrage prima dată dată privirea unui bărbat)
Domnişoara aceea avea un tot aparte, ceva care m-a mişcat undeva în străfunduri. Aşa că am hotărât să scot farmecele de casanov olog din ligheanul cu naftalină şi să fac ceva pentru omagierea acelui sentiment...Să ne-nţelegem, ocheadele, şmecheria debordantă, macionăria, cerutul numerelor de telefon, mi se par total inutile şi prosteşti; nu cred în replici deştepte de agăţat, aburiri tâmpe şi alte porcării din astea de vrăjit sexul...frumos?, plus că nu mă interesa ca finalul să ducă neapărat în direcţia asta; în schimb, cred că prima dovadă a respectului pentru cineva sau ceva este salutul. Ceva simplu, care care arată că nu te pierzi în furnicarul de lume care cutreieră pe planetă, nebăgată în seamă de nimeni. O voi saluta...ce dacă e o necunoscută?? Îmi răspunde, bine; nu, asta e! Eu mi-am încheiat misiunea.
Băi, şi uşor, uşor ne apropiem unul de celălalt. Pe la vreo juma de metru simt un iz acru de scrumieră râncedă....care mă pune în gardă; o fi fost vreo părere sau nu, nu strică niciodată să fiu precaut (chiar şi "bună-ul" meu îmi îngheţase pe coarda vocală, just in case). Băi frate, deci nu se poate aşa ceva! Mă apropii mai mult şi când mi te păleşte o putoare de bastârceală stătută, era să pic din picioare, băi omule! NA! Ia-o p-asta frate, şi bucură-te cu toată familia! Duhnea fetiţa aia a "demnitate elegănţoasă" (no offense; nu e cu apropo, dragă Condeera ;) ) de-ţi jucau maţele biliard cu ficaţii şi stomacul le încuraja de pe margine. N-am mai văzut aşa ceva, pe cuvânt de cercetaş! Ce dracu', zâna s-a pus pe lins toate chiştoacele putrezite de pe planetă?? Un val, apoi altul şi altul...ăsta-i tsunami în toată regula! Sauve qui peut, SAUVE QUI PEUT, strigă poporul deznădăjduit. Chiar şi Hiroshima ar fi zis "Toată stima!", serios! Deci se ofilea flora gastrică, se defrişau pădurile patriei de atâta plăcere oarbă! Nu ştiu ce era în mintea exemplarei...i s-o fi spus că e coolă, o fi fost speriată de dileala sexoasă care a acaparat planeta şi, pentru a-şi apăra inocenţa şi puritatea dăruită de Sus a zis să-şi tragă o centură de castitate modernă?? Ce fier forjat, ce lacăt Everlast, ce cod binar cu 12 cifre?? Dacă printr-o minune ţi se făcea poftă să ieşi cu puşca la poligon, se fleşcăia ţeava de când te aflai în incinta lui, băi tăticule! Mamă., MAMĂĂĂĂ!!!.. Timpul se retrăgea în spaţiu, spaţiul şchiopăta cu încetineală de melc olog unde-o vedea cu ochii, pământul băgase NOS şi se învârtea ca apucatu' de streche!! Am simţit fiecare miime de secundă, în toate splendoarea ei! Simţurile mele îmi alergau pe câmpii, mai ceva ca atunci când ar fi fost fugărite de o herghelie a iadului!! Ba mai era să îi şi vomit pe pantofii duduii (ai ei, ai ăluia din spatele ei, din dreapta, din stânga...pana mea ştie şi oricum nu mai conta în învălmăşeala aia!) când m-a biciuit o şuviţă din părul divei fix peste obraz!
Băi! Adică aia?? Aia cu ochi de căprioară rănită, spendoarea mută în iarbă proaspăt cosită??? Asamblata exotică ce plutea ca un fulg de găină pe aripile vânturilor??? Oaaaaaaaaaaaaa...să mă bat cu cureaua de la ceas dacă mai fac eu sporturi din astea extreme! Gata, neicusorule-puicusorule! A zburat puiul cu aţa....Nu mai dau respectul la nimeni câte zile oi avea, fără o cerere scrisă în prealabil şi adresată special pentru mine!
Să-mi fie învăţătură de minte, dacă mă avânt ca boul în izlaz şi îmi formez părerea după prima aparenţă!
*câteva secvenţe luate la întâmplare din viaţa mea pot dovedi uşor această observaţie
