Unconsciously tired

Nu mă interesează că se organizează mitinguri pentru Băse, în cel mai comunist stil posibil (eheheeeeeee....pe vremea mea de ”şoimu’ patriei”...). Mi se rupe că Udrea se dă admiratoare a ei, sună la radio şi se pupinbăseşte singură. Mi se zburduncăne că Dinescu a fost făcut de râs în public. Mi se-mbrăhăne că nu ştiu ce primaru’ mă-sii ar fi fost în stare să îl şteargă pe Conducărul Mult Iubit la pantaloni, numai din pupicuri şi linsuri. Mi se frânge de coloratul ăla (în portocaliu) care preaslăvea palma dată poetului dinescianist. Nu mi se scoală nici un interes că Băselu a luat-o mică pe ţărişoară, iar acum o predă mai mare (Cică e meritul lui că Românica a câştigat bucata aia petroliferă de mare...dăcât că petrolul a cam fost vândut ). Mă doare la inima fundului de cretinii care se chinuie să facă acelaşi guvern a treia oară (pe principiul: ”Ţi-am dat Banană; nu ţi-a plăcut...Îţi dau acelaşi lucru, da te sugestionezi că e o Curmoală. Nu vrei??? Îţi dau acelaşi lucru, dar te gândeşti că e Nuci; multe, multe nuci...saci întregi de nuci”).
Deci: Voi sunteţi întregi la diblă, băi umflaţilor împuţiţi???? Sau vreţi s-o sugeţi (pe ţărişoară) până dă în damblageală??

Tot ce fac specimenele astea de mai sus, se rezumă doar la un cuvânt: TUPEU. Fiecare vrea să arate c-o are mai mare şi mai tare (pe voinţă, adică), fiecare vrea să demonstreze cine e pe primul loc (nu Adi, Adi, e clar). Asta nu mai e guvernare (de parcă ar fi fost vreodată aşa ceva), nu mai e luptă pe ciolan (ca până acum). E doar o bestializare neidentificabilă şi ambiguă, o înfruntare fără sens şi fără raţiuni. O puroială malignă şi viermănoasă. Atât.

Iar eu am obosit să mai scriu despre cât de descreieraţi sunt bravii noştri conducători, cât de ipocriţi şi cât de porcin-de-tupeişti. Mă gândesc acum la Udrea şi la încercarea ei de a se justifica: mi-ar plăcea să zic că dacă eram eu reporterul de o întreba şi vedeam că_cască ochii în halul ăla, îi dădeam microfoane în cap până pricepea întrebarea mea. Adică...tu gingasă fiinţă! Tu minune a natarii moarte! Eu te-am întrebat dacă erai sau nu admiratoarea aia misterioasă care te/se lingea cu poftă şi aplomb! Erai, sau nu! DA, sau NU! Ce mama mă-sii e atât de dificil de priceput??? Că nu te-am pus să rezolvi intregrale sau să calculezi structura de rezistenţă la “Taipei 101”! Răspunzi doar la o întrebare prin două cuvinte monosilabice, pe care le ştie orice copil de 1 an vechime! Sau dacă nu ai chef de deschis oblonu' gurii, dacă ţi-a silă să scremi ceva vorbe – fie ele şi extraordinar de uşoare - merge şi un “Ăhmm” sau un “Ăăă-Ăăă”! Dâng-dâng!
Dar ştiu că nu aş fi făcut aşa ceva...din diferite raţiuni politico-joburiste; totuşi, cât de politicos puteam, plin de zâmbet şi de mirare, să-mi trag pălmi dacă eu nu întrebam: “Doamna ministu, aveţi o criză?? Vă este rău la cap?? Să chem ambulanţa sau un ajutor de specialitate?? Să vă stropesc cu puţină apă rece pe la tâmple?? Să vă prepar o cănuşă cu apuţă şi zăhărel? Că vă linişteşte palpitaţiile de pipo…ăăăă…inimă!!” (obiceiurile mor greu; mi scuzi)

Şi totuşi...toată parascovenia mă lasă rece. Mai rece precum una bucată mortălău (nedescompus, că procesul acesta are loc cu degajare de căldură)
Încerc cu disperare să mă detaşez total de această nebunie; ca un spectator la film...râd când unul are microfonie şi trage o pârâială în public, plâng când pe altul îl calcă trenul. Apoi se gată filmul, mă ridic şi merg să mânînc, apoi să dorm.

Partea care mă interesează este alta. În ultima vreme, tot mai des, mă întâlnesc cu persoane care mă întreabă curioase cu cine votez.; pe cine voi pune ştampila? Doar că auzind răspunsul (“Mai bine le-o bag pe gât, decât în buletinul de vot. Sper să aibă gust bun tuşul acela…că din câte ştiu, ştampila nu vine şi cu un borcan de ceva dulce alături”), mă apostrofează blând:
“Of, of, măi, măi..păi votează neicuşorule cu Băse, că e băiat bun! El reprezintă salvarea noastră…el e viitorul. Votează, că a zis că se va lupta cu mafia! Îi dă afară pe toţi, îi elimină complet din schemă…Poate îl pune prim-ministru (din nou) pe Boc…apropos! Omul ăsta va intra în istoria neamului ca fiind cel mai bun prim-ministru, care a dar startul Reformei Moderniste. Dqr în fine…votează cu Băsescu, eu aşa am să fac. Că m-am săturat de comuniştii lu’ Iliescu! CE??? NU LE AJUNGE 20 DE ANI CÂT AU FURAT?? Acuma îl bagă pe Gi-oană la înaintare…nesimporcii! Şi împuţiţii ăia de liberali! Avem unu’ în bloc care e plătit de ei şi ne-a lipit afişe şi-n cur! Ne-a intoxicat cu gălbeneala lui – galbenul e o culoare de ţigani, să ştii! Votează cu Băsescu, ca să ne escape de ciuma comunistă, să ne mântuiacă! Nu vezi că acum şcoala noastră are termopane, încălzire centrală, bănci noi?? Blocurile sunt curate, aerisite, cu multe flori la geamuri şi ornamente de pânză neagră la uşi?? Făceau comuniştii aşa ceva?? Pe vremea lor, era numai sârmă ghimpată, erau miliarde de gunoaie şi tone de dărăpănături! Ia! Ia uite-l pe ăla cum ascultă la uşă! Apoi fuge la poliţie şi pârăşte pentru comunişti…să şti! Nu vezi ce maşină are? De unde are el bani să şi-o cumpere, dacă nu de la poliţie?? PLATA PENTRU SPIONAT…NEE-NOO-ROO-CII-TUULLL!”
Aş vrea să îi spun că nu e aşa. Că Băse, dacă era aşa un băiat bun, a avut 5 ani la dispoziţie să o demonstreze (“A avut; el a vrut săracu’, dar nu l-au lăsat leprele comuniste şă-şi arate valoarea” – ar fi venit prompt răspunsul ). Că nu există culori pentru ţigani, evrei, spanioli, eschimoşi, filipinezi sau alte neamuri, ci doar culori. Că şcoala au modernizat-o din fondurile şcolii, adică din fondul elevilor, adică din fondurile noastre. Că florile de la geamuri sunt de doliu, ele, săracele clădiri, tot aşa de vechi vieţuind. Că ăla de asculta doar îşi repara clanţa...şi maşina o are din alte învârteli (cel mai probabil la fel de ilegale). Dar văd că am în faţă un ultras portocaliu şi nu vreau să mă iau la ceartă cu el. Este prea închis în băsesceala lui...aşa că tac şi îmi văd de drum.

Asta mă sperie cel mai mult. Nu că omii ăştia politici sunt neauzibili, nevăzubili, incolori, nodori, insipizi, necredibili şi nesimţiţi. Mă înspăimântă că mai există persoane pe planeta asta română care se încred cu trup şi suflet în vreun cap găunos de popor...că mai există lume care ar fi în stare să lingă, să înghită toate defecările verbale ale ăstora, fără a avea măcar vreun câştig. Măcar de i-ar pune primari sau i-ar face boieri pe vreo parcelă de pământ arabil! Aş mai zice...Dar nu cum făceau cetăţenii de la miting! “Am venit, că ne-a promis că….” (completaţi pe linia punctată). Nuuu, nenicule! Îmi dai ce vreau, şi poate vin! Că tu eşti la mâna mea, nu eu la a ta! Tu cerşeşti acum de la mine, nu eu de la tine. Lasă tu promisiunile…că nu mănânc vorbe diseară! M-ai fffff..(Hait! Zici că încerc să fluier cu limbă cât o gogonea răscoaptă! Să mai încerc…să mă screm tare, că poate iese!)…fff…frecat până acum, acum te fffRec şi eu până îţi dă sângele!
Dar nici măcar gândirea asta, oarecum practică, nu o au oamenii noştri. Adică, dacă tot îşi vând sufletul, barem să o facă pentru ceva palpabil…nu vrăjeli de Harry Potter altoit cu Mama Omida.

UUUUUUFFFFFFFFFFFFFFFFF....
Am obosit. Am obosit să mai fiu român.

Vorba cântecului:
I need some water, coz I’m ready to throw
....[wow, wow, wow, ma baby, wow, wow, I love you baby, baby ]...

Past of The Future

4 M.M. & 4 Gabrielle
Miss you like hell


Rednex - Wish You Were Here
Asculta mai multe audio Muzica



Rednex - Hold Me for a While
Asculta mai multe audio Muzica

Putreziciunea modernismului

Pentru Tomáš Ryška, un erou nevinovat
Pentru Ellie, cea care mi-a adus la cunoştinţă aceste fapte uluitoare şi dramatice




Furie. Ură. Revoltă. Scârbă. Ruşine. Neputinţă.
Doar atât am putut simţi, după ce am urmărit acest documentar. Furia mă arde ca un pumnal încins...însă simt o sete continuă de a revedea, o nevoie aprigă de a cunoaşte; aşa că dau reply. Deja este a patra oară...şi încă nu îmi vine să cred de ce sunt în stare oamenii. În adâncul sufletului ştiam asta...că doar am mai citit şi eu ceva istorie, am mai trăit şi eu (din păcate) pe lumea asta, neprotejat de nici o poartă laukha. Însă am fost atât de îndoctrinat de societatea asta plină de valori râncede, încât nu îmi vine să cred că omul este o bestieatât de abjectă.

Toţi ne naştem egali; dar de ce unul devine geniu al pianului, iar celălalt un expert al satârului?? De ce cineva reuseşte ca prin pictură să creeze o a doua realitate, iar altcineva evoluează spre o fiară sălbatică stăpânită de instincte? O dihanie obsedată de înavuţire şi de putere?

Urăsc ipocrizia oamenilor...şi pe a mea. Urăsc făţărnicia lor...şi pe a mea. Urăsc că sunt atât de limitat spiritual...Îmi este scârbă de jigodiile care se ascund sub haina propovăduirii evanghelicenedorite, doar pentru a putea stăpâni şi supune mai bine.
Sclavagism, rasism, tiranie, genocid. Lucruri odioase, care se metamorfozează miraculos şi brusc în răul necesar evoluţiei spre o lume mai bună. Lucruri pe care cu toţii le condamnăm în gura mare, dar le slăvim pe la colţuri. Sau pe oriunde credem că nu ne vede nimeni.
Îmi e greu să cred ca ce se întâmplă cu tribul Akha era necunoscut celor care sunt prin diferite conduceri bisericoase, sau chiar de drepturi ale omului. Nu mai pun la socoteală autorităţile...a căror putoare trece dincolo de lentila camerei de luat veder; Dar totuşi...Ce naiba? Thailanda creşte în altă dimensiune sau pe altă planetă? Are un zid impenetrabil pe graniţă, adânc de sute de kilometri şi tot atât de înalt?? Se ajunge la ea doar prin galerii necunoscute străinilor, prin căi ascunse şi pline de capcane care l-ar face invidios chiar şi pe Marele Imhotep??

Că doar omul alb, omul civilizator, a reuşit să pătrundă...prin nişte umili misionari care propovăduiesc Adevărata Credinţă. Misionari care distrug civilizaţia, pentru o civilaţie înfloritoare. Misionari care iau copii de la sânul mamei, pentru a le face cunoscută dragostea maternă, pentru a le îngropa tradiţiile şi a le prezenta cu surle şi trâmbiţe ce e acela progres. Misionari care violează adolescentele, pentru a le introduce în progres. Sexul înseamnă progres...înseamnă evoluţia omului de la o stare de neprihănire câh, către o pângărire beton de caştoacă.
Eu ştiam că Dumnezeu, oricare ar fi el, ne-a lăsat Legea Iubirii. Nu a sexului. Că ne-a învăţat ce înseamnă să fii smerit, nu tiran. Că ne-a arătat ce înseamnă mila şi vindecarea, nu ne-a adus cine ştie ce boală mortală de prin alte lumi. Că ne-a demonstrat ce înseamnă să fii sărac, dar bogat.

Nimeni nu a ştiut ce se întâmplă pe plantaţiile de ceai ale mânăstirilor-orfelinate.Hai măi, gătaţi cu frecangeala! Dar de unde venea toată acea producţie? Pica din cer, odată cu ploaia? Se făcea o inseminare în grup, îngânau puţină “Muia Larga” litanică (“Sporeşte-l Doamne, sporeşte-l” - mai pe româneşte) şi dimineaţa răsăreau roadele, gata culese în coşurile de nuiele ordonate milităreşte lângă zid??? “We have 60 kids. We don’t need any employees”. Scurt pe 2.

Prizonierii Dumnezeului alb...
Din ce ma ştiu şi eu despre religii, nici un Dumnezeu nu te ţine prizonier. Nici un Dumnezeu alb, negru, grena, portocaliu sau mai ştiu eu ce tip, nu te obligă să crezi. Doar te îndrumă...liberul arbitru fiind la tine. De ce trebuie să o facă oamenii, în numele lui?? De ce trebuie să mă oblige cineva pe mine, să cred în Quetzalcoatl, Marduk, Ahura Mazda (nu e noul tip de bolid nipon), Iehova, Amon-Ra, Zeus, Baal, Buddha, sau altă divinitate super-supremă???? Şi mai ales, cine naiba hotărăşte care Dumnezeul e cel mai bun? Cine rules, peste toţi nemernicii care cică îl slujesc pe la spate? Auzi, auzi! Băştinaşii, de oriunde ar fi ei, sunt inferiori nouă...pentru că întregul lor sistem de credinţe se bazează pe spirite bune şi rele, pe frică şi recompensă. Raiul ce-o fi??? Dar Iadul ce mama ciorilor e? Excursia de vis după ce ai dat ochii peste cap??? Ziua colegului descărnat, printre cazanele cu pucioasă??? Beţia şi bairamul cu ochi scoşi şi furci înfipte seducător în cur???

Parcă Dumnezeu ne creease după chipul şi asemănarea Lui. Nu Chipul Exterior...că atunci cu toţii am fi albi, galbeni sau negri, cu ochii oblici, sau cu părul creţ. Dar toţi avem o conştiinţă...şi nevoia de a crede într-o Existenţă Superioară. Indiferent care ar fi ea. Păi şi atunci, cine îmi poate spune mie că Spiritele Rele ale pădurii, Fantomele şi Shinma din întunericul codrilor, nu reprezintă fix apariţii de-ale Diavolului creştin? Că parcă suntem învăţaţi să credem că Răul are mai multe feţe...şi de cele mai multe ori, se ascunde sub protecţia Binelui. Sub haina unor bieţi misionari care gâlgâie de intenţii bune...care răspândesc o religie indezirabilă, care aduc boli mortale apoi le tratează doar contra unor avantaje monetare sau carnale. Sau ambele, că doar e super-ofertă la proşti, băi tată bă!!!!!

Toate religiile sau credinţele au la bază o reţetă, ceva bun şi ceva rău. (urmezi regulile, după ce te-a lovit crăpelniţa te ia Bunul; nu le urmezi...eşti nene rău, te ia Răul şi Urâtul). Au la bază frica..Şi atunci, cine praznicu’ mă-sii ia uns pe unii cilivizatori şi pe ceilalţi proşti?? Cine a decretat că indienii sunt nişte jivine turbate, iar coloniştii sunt reprezentanţii purităţii? Cine a hotărât că negrii sunt nişte unelte făcute pentru muncă, că Oamenii Pădurii sunt nişte sălbatici lipsiţi de cultură şi valori?? Cine a hotărât ce este Bun şi ce este Rău pe pământul acesta??
Cică Inchiziţia a pierit de cel puţin 100 de ani; sau nu...Inchiziţia s-a născut chiar înainte de a se inventa. A trăit printre noi dintotdeauna...ne-a şcolit în ocnele opresiunii.

Cea mai tare fază a fost cu umflatul ăla împuţit, transpirat ca un porc mâncat de Trichina gigantica , care avea tricou inscripţionat cu numele celui mai temut Ucigaş Invizibil: Malaria.. Ca şi cum ai merge la evrei cu un tricou care surprinde o imagine gingaşă din Auschwitz. Cam cât de dobitoc să fii, ca să faci una ca asta?? Ai?? Cât de cretin trebuie să te naşti, ca să îţi treacă prin cap aşa ceva?? Cum trebuie să fii, ca să te încadrezi în acest profil?? Ştie cineva?? Hai...tu, ăla din spate! Ce vrei să spui? Om superior??? BINGO!! ZECE CU FELICITĂRI!! A DAT NOROCUL PESTE TINE, GENIU MIC ŞI SCUMPIC!
Şi mai se şi hlizea ca boul, ca să facă el, dom’le, nişte fotografii cool! Să se tragă-n chip alături de ceva ce el considera mizerie puturoasă, ca să se poată înalţa mai abitir pe sine. Dar ce ar fi fost dacă venea unu’ şi i-o trăgea cu sete în chip?? Aşa numa'...ca să aibă o amintire de gradul III, de la o excursie exotică.


Apoi a venit partea de thriller de la final. După ce căutam cu disperare noi expresii care să îmi exprime revolta, am început să sondez cu disperare după rugăciuni. Îmi rodeam unghiile până la coate şi căutam...pentru că nu voiam să fie redus la tăcere glasul care a reuşit, prin imagini cutremurătoare, să mărturisească despre tragismul modernităţii. Voiam să ajungă cu bine la acel aeroport dărăpănat, să scape şi să le frece ridichea la obsedaţii ăia mai târziu.

Trăim într-o lume care evoluează în fiecare clipă, o lume bazată din ce în ce mai mult pe satisfacerea instinctelor primare. În fiecare clipă ni se inoculează credinţa că suntem unici, speciali, deosebiţi...că merităm tot ce este mai bun din lumea asta. Şi de ce nu am merita? Că doar avem zgârie-nori, bolizi ultraperformanţi, medicină extraordinar de dezvoltată, internet şi telefonie prin satelit! Nu suntem precum netrebnicii ăia de umblă desculţi, se caţără în copaci şi mănâncă ce găsesc şi ei prin csorburi sau te miri-ce-lăcaşuri-subpământene.

Mândria este păcatul primordial al omului. Şi izvorul celorlalte.

P.S.: Nu ştiu ce aş mai putea să spun. Sunt multe de zis...dar simt că nu îmi pot găsi niciodată cuvintele necesare. Pentru opinii mai avizate, consultaţi-l pe Moromete