Test de Spălătorie Sinaptică

Motto:
“O vacă a iubit un bou [vacă-bou, vacă-bou…]
Era un bou de bibelou [vacă-bou, vacă-bou…]
Şi vaca era mândră tare [vacă-bou, vacă-bou…]
Că bou ca al ei , nimeni n-are! [vacă-bou, vacă-bou…]”

“Ce-şi face omu’ cu mâna lui, se numeşte lucru manual”. Aşa se spune. Şi “dacă vrei să faci ceva să îţi placă, e mai bine să te mobilizezi tu, şi să faci chiar cu mâna ta”. Înţelepciuni populare, aproape de netăgăduit. APROAPE, pentru că acum intru IO în scenă….
M-am pus pe treabă şi mi-am făcut-o cu mâna mea…FÂS!!! Nervi, scârbă, silă, greaţă. Ce e de plăcut? Da , cred că ar fi bine să mă explic, pentru a nu vă face cumva, idei greşite:

Nu ştiu ce nebuneală desţenelitoare de neuroni mi-a venit (probabil de la caniculă), că m-am apucat să butonez telecomanda cu sârg, “într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară”. Speram să găsesc şi eu ceva pe care să adorm: “speri mata, dar speri degeaba”…mi se bălăngănea un clopoţel de alaRmă prin căp’şor. Şi aşa a fost. Pentru că am dat peste o iediţie de “Trădaţi la iubirea din pipotă” sau “Testare de casanoveală” (sincer, le tot încurc pe riality-şouri-le astea…), unde o panaramă cu lacrimi de vrăjire în ochi, se indigna la manelaru-pretenar care cică că îi înşela iubirea pură şi neprihănită ce i-a dăruit-o. Cu cine???? Tocmai cu ispititoasa (bleah!) de pretenă-sa. Şi urlete, şi strigăte, şi îmbrânceli, şi ameninţări aruncate pe deasupra capului prezentatorului; un film jalnic, cu actori lamentabili, care voia să le înveţe pe tinere speranţe ale semafoarelor despre cât de răi este bărbaţii, cât de ne-sentimentali şi de porci, dacă pot să îşi bată joc de sentimentele frenetice şi înălţătoare care le conduc pe câte unele boite la ochi şi cu portofelul gol.
Norocul meu că eram semi-adormit, ghinionul meu că era DOAR semi-adormit.

Şi mi-am adus aminte de o altă emisiune, la care se uita de năucă, vară-mea. (adunci nu eram adormit…din păcate). Se făcea că unii maciomeni, se credeau super-eroi spidermani; intrau pe platou cu o cagulă găurită pe faţă, făceau 2-3 tumbe răscrăcărate, apoi năvăleau peste o panaramă legată fedeleş de un ficus, pe care cică trebuiau să o salveze până nu apăreau canibalii. Aia urla ca în filme (se credea vedetă de “cinema la tine acasă” cumva?), eroul nu o putea dezlega, tobele te tâmpeau cu ritmul lor sacadat…şi, şiiii, ŞIIIII…A EXPIRAT TIMPULLLLLL!!!! Dar super-eroul d-aia e SUPER! În doi-timpi-şi-3-mişcări, o ia pe grăsunică de subţiori, şi părăseşte scena cu ea în cârcă….
Acum comentariile! Erouleţul a avut prezenţă de spirit, a intrat în pielea personajului…sau mă rog…în costumul lui, da’ a fost foooooooooaarte emotiv. Vedeţi fetelor-prinţeselor, că şi bărbaţii au emoţii? Nu sunt ei aşa de piatră cum vor să pară…Le place doar să se laude, să pozeze în X-Meni - upgradat la Q7- Meni, pentru că pe dedesubt (dedesubtul la ce?????) sunt plăcuţi (curaţi, uscaţi şi parfumaţi).

Apoi am dat fuga la baie, să îmi fac o spălătură stomacală….

Nu îmi vine să cred ce idioţenii pot să dea ăştia la televizor! Şi e mai înspăimântător faptul că EXISTĂ cineva care se poate uita la aşa ceva! Copii în vacanţă şi singuri acasă, fete tinere sau mai bătrâne (nume de cod: babe), şunculoase care se plictisesc, staaaaau cu ochii beliţi la porcării din astea, netezitoare de circumvoluţiuni…care se presupune că sunt emisiuni de divertisment. Doar că, unde e divertismentul? (Fugea un câine cu el în gură…îmi răspunde vocea unui cor dintr-o piesă-tragedie antică)
Şi ce înveţi de la ele? Că un bou se aruncă peste prima târfă care îi clipoceşte din ochi mai interesant, că există şi masculi sensibiloşi - doar că sărăcuţele femeiuţe dau doar peste d-ăia cu aere de aprigi cuceritori (ca să mă exprim elegant şi să nu zic “curvari”, pentru că e de porc, aşa!) pe care , de fapt, îi şi caută de disperate, că drăguţele duduici vor peste cineva care să le trateze ca pe nişte stâpâne (sorry ladies, but slavery is out of business) şi…a,da! Că fătucile sunt nişte finuţe cât casa şi talentate până-n beci (şi retur), care înjură de oricine, pentru suma corectă.

Eu m-am săturat de idei din astea: femeile sunt nişte îngeraşi pufoşi (de iubire, nu de celulită), divăciuni care se zbârnâie pe planeţica asta mizerabilă (“Planet Dirt”, cum spunea unu' într-un film), iar bărbaţii doar nişte primitivi transpiraţi, care sunt numai cu gândul la hâţa-bâţa! (deşi statistic, am impresia că proporţiile sunt exact pe invers). Cum oare or putea, ele sărăcuţele, să se înghită atâta dragoste (neîmpărtăşită) de la nespălaţii lor parteneri? Sărmanele sacrificoase…nu ţi se rupe (ceva pe la inimă), de atâta jale??
Îm primul rand: când o îngerică din asta acceptă aşa ceva, e…mmmmm...pentru că îşi caută pe cineva cu care se aseamănă, cu care se poate uni (la fel cum murdăria atrage praful) în contemplarea Gemetelor Animalice. Atât. Nu e nici o filosofie aici…Boul şi vaca. Punct.
Apoi: nu ştiu câte femei şi bărbaţi s-au inventat pe lume, care să îşi poată depăşi condiţia de om şi să iubească cu adevărat. Pentru că, dincolo sceleratele alea de vorbe, gen “iubirea mea ţine până când soarele va fi stins cu un cub de gheaţă, “mă hrănesc doar cu dragostea ta” – daia sunt cât un excavator! şi “plutesc printre nori, de câte ori te văd; poate data viitoare, îţi culeg o stea (de pe lună), o împletesc cu dragostea mea şi ţi-o aşez la picioare”, de spoirile cu fard şi rimel, vei rămâne cu cineva care greşeşte, pentru că este este felul de a fi; care se enervează, pentru că este totuşi un om…

P.S.: aştept cu nerăbdare noile producţii de vacanţă:
• “Test de Alcoolitate” – emisiune concurs rialiti-şou, pentru beţivanii din trafic. Suni, te înscrii, sufli şi câştigi!;
• “Trădaţi la portofel” – emisiune concurs irealiti-şou, despre viteza-superluminică cu care îţi dispar banii din portofel, când eşti în înghesuială. Trimiţi o filmare cu dexteritatea ta uluitoare în domeniu pe adresa televiziunii, şi vei fi invitat în platou, unde vei alege câştigul care se piteşte în spatele a 3 uşi ramforsate anti-efrecţie.
• “Inimi Gelate”, pentru doamnele şi domnişoarele prea-stăbătute de fiorii zgâlţîitori ai drăgoştii neîmpărtăşite. Suni şi te înscrii, te invităm la emisiune alături de alte 49 de toante, răspunzi la câteva întrebări de cultură generală, şi ai şansa să câştigi un pacheţel de gel pentru corason, cu pleata în vânt, pectoralii cât casa şi instrumentaţie…ăăăă…aici e secret de serviciu. Inspecţia la acest capitol se efectuează de către un audit personal. (chiar călăritor de personal…)
• “Din prosteală”, şou pentru toţi amorezaţii fără scăpare, care vor să îşi răstoarne căruţa cu alintăciuni mieros-viermănoase în văzul lumii. Iar la final, Zânul-Dinţişor al Emisiunii, îi va îngropa (în premii)..


MARE ŢI-E GRĂDINA TA, DOAMNE, ŞI MULŢI IUBĂREŢI FAC PLONJON PESTE GARD, CU POARTA DESCHISĂ…!

Pesimistul din mine spune: “Mai rău, nici că se poate!!!”
Optimistul însă, se zburleşte plin de veselie: “BA SE POATE!!!!!!!!”

P.S.2: Cât de insensibil pot fi…mă uimesc chiar şi pe mine. Păi d-aia sunt bărbat, nu?
Oricum..."Asta visez, asta pictez!" - sau scriu.

Mintea cea de pe la Începuturi

Lume, Luuuuummeeeeeeeeee!!!!!!! Astăzi este mare-meci-mare!! Prima partidă oficială a Stelei, cu Nu-ştiu-cum-peştele-mă-sii (m-au intoxicat ştiriştii cu întâlnirea asta toată ziulica, dar pe cuvânt că nu am priceput bolboroseala aia în ungureşte; sorry!). Important este că se bat nişte unii cu nişte alţii, pe un teren de fotbal.

Sudălmi nemaiauzite.Urlete de javre în călduri. Zbierăte şi labe agitate pe la geamurile vagoanelor. Sticle de bere aruncate în trecători. Gări evacuate, zeci-sute de jandarmi şi poliţişti. Înjurături şi droguri. Înjurături şi ameninţări. Ochi înroşiţi de băutură şi de dorinţe neîmpărtăşite.

Cam aşa s-au prezentat mult-prea-scumpii ultraşi fotbalagişti unguri….N-ar fi venit trenul ăla plin cu unguri spânzuraţi! - vorba unui cântecel drăguţ, care mi se plimbă acum printre rotiţele ceasornicului.
Mă, mânca-v-aş ochii voştri de frunoşi, chiparoşi! N-aţi vrea să vă întoarceţi frumuşel, în paştele vostru acasă la Ungurica voastră, şi să vă destrăbălaţi până cădeţi laţi şi putreziţi pe asfalt? Eu, serios, că nu pricep de ce poliţiştii nu au ampretat toţi demenţii ăia, apoi să îi trimită cu tot cu tren, în cocina de unde au ieşit în lume! Şi să nu mai aibă vreodată dreptul să treacă nici cu un fir de păr în ţara asta!
Pot să înţeleg că sunteţi leşinaţi după smardoiala asta pe o minge, dar chiar atât de turbaţi??? La Pamplona, până şi taurii cei mai primejdioşi sunt eliberaţi pe străzi, printre oameni, dar când veniţi voi, trebuie evacuat totul din calea voastră? Doar la hoardele tătăreşti se mai întâmpla asta….
Nu am crezut că o fiinţă (pretinsă umană) poate involua atât de mult (deşi, avem şi noi nişte specimene…de Doamne-Ajută!!!!). Şi totuşi, nu visam că se poate cădea atât de jos pe Scara Evoluţiei…

P.S. după meci: numai aşa, de orgoliu, mă bucur că goriluţele au plecat cu buza umflată cu cu curuleţul tăbăcit (deşi, repet că nu am nici măcar o umbră firavă de microb-ist în mine). Totuşi, la cât au fost de descreieraţi, ultraşii maghiari meritau să-şi ia un croşeu exact acolo unde îi doare mai mare: la debileală. Ce-mi place!

P.S 2: Se pare că pe bolboroseală aia de echipă a durut-o fix în moalele cotului de urletele voastre sălbaţice, de pronosticurile optmiste şi de scaunele pe care le-aţi deschiolat în tribună; pentru că şi-a furat-o urât de tot, dragi ungurei! Hihihihihi

P.S. la P.S.-uri: dacă v-aţi aşeza voi cu poponelul în sus şi cu capul în jos, să lingeţi străzile ţiganilor până la graniţă? Şi ca bonus*, să vă luaţi un şut între obraji?
Plus că: dacă v-au bătut de v-au ascultat cu urechea nişte ţigani proşti, înseamnă că voi sunteţi şi mai ţigani, şi mai proşti, şi mai amărâţi!

*se acordă la destinaţie

Membrul de caniculă U.E.

De mâine până sâmbătă la “eighteen hundred hours”, codul galben de caniculă ne va bântui ţărişoara, precum corbii şi vulturii, la braţ cu ciuma neagră, bântuie pe un câmp unde tocmai s-au căsăpit nişte unii.
Şi bineînţeles că specialipştii ne sfătuiesc să stăm la umbră, să bem cel puţin 2 litri de lichid, în afară de alcool şi cafea (care, de altfel, sunt total contraindicate).

În primul rând, pe drăguţii ăştia de experţi nu i-a dus capul să explice ne-intelectualilor, cu subiect şi predicat (eventual şi un complement), ce e ăla un cod galben; care sunt limitele lui, inferioare şi superioare; pe baza cărui standard internaţional s-au hotărât limitele astea!
Toţi sunt cu codul în gură, DAR CE ÎNSEAMNĂ ASTA, MĂI OAMENILOR?

Apoi: e cod galben afară. Foarte frumos. Ne prăjim osânza după burtoacă, stînd cu ea la mare, la soare (feţiţele sunt…pline, pline, rău de mofturi şi silicoane/ Fomei adevărate, încearcă-le pe tooooaaaaate - tre' să îşi ia şi ele, micuţele, doza de lichide, nu?)
Dar, dacă tu ai ales să stai pitit în locuinţa personală, care se află, din pură întâmplare, taman la etajul 10 al unui bloc? Pur-şi-simplu, te coci în sânge propriu! Trebuie să ieşi la aer, că altfel mori şi te-mpuţeşti în casă, neştiut de nimeni, nimeni (mai ales dacă eşti o persoană în vârstă, cu probleme cardiace). Aşa că, ce faci? Singura alegere logică este parcul (ăla cât mai este; noroc că au avut grijă nişte balonaţi – luaţi nişte Activia, băăiiiii…că pleznesc hăinili pe voi!!!! -să îl betoneze pentru vreun ansamblu teraso-rezidenţial pentru snobi)…în care vei crăpa de sete, dacă nu ai 3-4 lei ca să îţi iei un P.E.T. de apă minerală; sau nu ai în dotare un termos, ca să vii cu apa de acasă! (cişmelele au fost de mulţi ani umplute de rugină, gunoaie şi murdărie, pentru că se pare că pentru nişte minţi străluminate, ele reprezentau doar un edificiu al comunismului nenorocit; plus că nici nu mai funcţionează din paleolitic, pentru că îi creează pierderi societăţii de apă).
Un şofer pe maxi-taxi, un neica-nimeni truditor pentru pâinea zilnică, era indignat pentru că era nevoit să îşi dea un sfert de salariu numai pe apă! (cişmele ioc, bineînţeles; achiziţiona apă minerală, doar ca aceasta să fiarbă în sticlă până ajungea la capăt de cursă…aşa că iar dădea fuguţa la chioşc să se rehidrateze. Desigur, putea allege foarte simplu, să se întoarcă cu banii întregi acasă, dar să încerce mumifierea pe viu)

Şi asta nu se întâmplă doar în orăşele mici, uitate de civilizaţie; asta este situaţia şi în “megalopolisurile” pline de jeg, ţigani şi gunoaie, cu fumuri de pretenţii occidentale!
Un sătean spunea că el trebuie să iasă la câmp, indiferent de soarele arzător de pe cer; pentru că dacă nu munceşte, nu mănâncă! Poate îl apără Dumnezeu şi nu se îmbolnăveşte….Ce Dioruri, ce chiu-şapteuri, ce ceasuri de zeci de mii de euro? Nu dai cu sapa, nu mănânci (şi nici nu bei, pentru că îţi taie apa dacă nu cotizezi întocmai şi la timp).

Cam asta e situaţia în drăguţa noastră ţărişoară, care cică e membră U.E.. Ya…right! Cred e fix MEMBRUL U.E.!

UPDATE: Deşi nu a fost nici un cod astăzi, arşiţa soarelui a provocat numeroase victime. Însă, unii norocoşi s-au simţit ex-ce-lent! Ei au dat fuguţa la munte, şi-au lepădat textila prin iarbă şi s-au răcorit...în faţa grătarului cu mici sfârâicioşi!
Deci, să reiau. Fugi de dogoarea soarelui la munte, unde este mai răcoare puţintel. ŞI ACOLO ÎNCINGI FOCUL??????? ACCEPŢI DE BUNĂVOIE ŞI NESILIT DE NIMENI SĂ TRANSPIRI CA UN PORC????????????? (UN PORC NĂDUŞIT TOT, ÎN VÂRF DE POIENIŢĂ)