Stau câteodată şi mă întreb: De ce oare dau numai peste imbecili, orice aş face şi oriunde m-aş duce? Mai ales că în ultima vreme, mi-a scăzut dramatic rezistenţa la nesimţire, ipocrizie bolovănoasă şi prostie crâncenă - să fie aceasta cauza pentru care limbajul meu a devenit mai…contondent, în ultima vreme?
Sincer, eu m-am săturat! Nu ştiu dacă am devenit homofob, dar…să-mi trag pălmi dacă nu mă apucă urlatul şi criza de silă acută, când mă uit în jur şi văd numai şi numai idioţenii…
Am zis că tre’ să merg mai dau şi eu pe la Doamne-Doamne, că poate am căzut în haznaua cu păcate, şi de aceea dau numai peste aşa somităţi! Iar expunerea unei icoane făcătoare de minuni, a fost tocmai un moment bun…ca să asist la o demonstraţie de habotnicie tâmpă. În faţa bisericii era un cârd de credincioase înşirat fix ca pipiul de bou beat. De ce oare??????? Ca să se ferească de razele soarelui? Păi de ce şerpuirea de lume ocolea umbra cu încăpăţânare, ca un viitor şofer care îşi dă proba de poligon? Curtea era destul de largă, şi avea o formă dreptunghiulară! Deci…de ce stăteau alea aşa, pe onduleuri? Nu ştiu din ce cauză, dar mi-au venit în minte oile lui Flutur, înşirate pe un deal bucovinean, cu formare de litere. Serios. În fine…mă aşez şi eu cuminte la rând (aşa cum era - doar nu o să schimb eu lumea, nu-i aşa?), printre tineri pătrunşi de solemnitate (care cereau succesuri la Bac sau licenţă) şi băbuţe cu batic pe cap ce se închinau pios până la pământ, la fiecare “Amin”. “Ai văzut ce decoltată era aia? Până şi părintele a întors capul când s-a aplecat să pupe icoana…Nu se vine aşa la Măicuţa Domnului! Ruşine tinerilor de astăzi! Nu mai există respect”…”Dar ai văzut-o şi pe aia cu copilul în braţe? Ce o avea de orăcăie aşa, săracul? Nu vede şi mama aia a lui, că strică atmosfera asta sfântă?”....”Ia uită-te la ăla! Ce…Stai să mă închin (şi apleacă capul, îşi pironeşte ochii la cer, murmură un Doamne ajută şi trage o închinare pătrunsă de credinţă şi lentă)…colorături pe el?” Mi-au făcut capul calendar!!! Cât o baniţă! La un moment dat, mă luase şi ameţeala, iar capul îmi pulsa ca un inimă însângerată, suprasolicitată de efort (şi nu cred că era de la soare)…
Îmi arunc ochii pe programul tv, ca să văd ce mai merită urmărit. Şi din el îmi pică un poster (cred că se voia comemorativ) cu Michael…iar pe verso, o vacă celulitoasă în chiloţi şi sutien, care îşi pusese botul de divă şi îşi trecea mâna atrăgător prin păr (hăăăăă??? Cine o fi decretat că umpli de sânge gura târgului şi îi scoţi câţiva dinţi cu puterea ta de seducţie, dacă îţi înfigi ghearele în pleată?), în laterala ei scriind cu litere şchioape şi debordînd de înţelepciune: “Bărbaţii sunt ca plastilina, dacă ştii să îi domini!”(Asta cred că era vreo filosofie de-a ei, sau ceva).
“Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistenţă, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen” [Mircea Eliade - Nuntă în cer] Deci…tu, dragă fătucă! Eşti o ditamai târfa! Şi nu ai dreptul să comentezi, pentru că ipostaza în care te situezi nu te lasă să faci lucrul acesta! Te comporţi ca una care face trotuarul, deci aşa meriţi să fii tratată…ca o prostituată de ultimă speţă. Plus că…afirmaţia ta mă face să cred că eşti şi curvă, în afară de târfă!
Asta îmi aduce aminte de o dezbatere aprinsă, legată de tipurile de femei existente. Păi să vedem…din ce am observat eu, piţipoancele se pot încadra în 3 categorii: târfe, curve şi târfe-curve* (doi într-unu; probabil că au prins vreo super-promoţie de vară…). Şi ar mai fi o categorie microscopic-de-redusă-şi-uluitor-de-rară de femei adevărate, dar pe cuvânt că nu merită să fie băgate în rahatul actual.
Şi iar m-am luat cu mâinile de cap…
Deschid, în sfârşit televizorul…neni care se înjură şi luptă pentru tinerime (Si dă-i şi luptă, şi dă-i si luptă), ridze care te prostesc în ochi, boci care rânjesc mândri de realizările lor…Apoi reclame. Finally! Uffffff…o pauză.
“În lac??????!!!! (galop la duş, şi)…Îţi vine bine tricoul ăsta ud!”; “La prima întâlnire mâna pe picior; la a doua întâlnire, mâna pe picior, plus pupat; la a treia…mâna pe picior, plus pupat, plus…un pumn în gură fraiere!”; ”Băi! care mi-a distrus maşina? Ooooo…ce stil super-cool! Mi se potriveşte!…tunezi şi apartamente?”; ”Data viitoare prepar eu cina…ŢOC!!!”; "Inspirat de nu ştiu câte milioane de bărbaţi, creat pentru o singură faţă" (Aoleu! Şi care e faţa câştigătoare?)...Barbare Blade-uri care pică numai cu subţiorile în nasul trecătorilor, dilii care se dau cu bile de latex, idioţi decapitaţi, care îşi dirijează corpul spre punga de pufuleţi, chips-uri "too sexy for", oameni maturi care aleargă la teleguţe, în timp ce copiii îi privesc muţi..
CINE O FACE OARE CRETINITĂŢILE ASTEA DE RECLAME??? Astea ar trebui să mă facă pe mine, cumpărător, să dau năvală la raftul cu produsul respectiv? Nu sunteţi întregi la mansardă, măi oamenilor! Simt cum mi se netezeşte Gânditorul, nu alta!
Ascult radio…poate aici am noroc! Da de unde….”Tyyyyaleeee ale ale ale ale”, “Pu-pu-pu-pu” (pupăza din tei, cumva?), “Le ri raaaaa aaaaaaaaaaa”, “Move your punaniiiii”, “Ru-ma, ru-ma, ru-ma-dai”, “Li li li li li, listen…”. Zdringhi-zdringhi, binghi-linghi, ciuli-truli, nai-nai-na. Muzică de retardaţi, pe cuvânt de cercetaş! Cam cât de tâmpit să fii să asculţi asemenea rahaturi? Parcă şi eu orăcăiam mai frumos, când eram mic. Ua, ua, uaa, uuuaaa uaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!
Deci. Sunt homofob? Misogin? Bad to the bone (cum ar zice broadăru’ americanofon)? Prea mofturos? Prea idiot ca să înţeleg trendurile actuale, sau să fiu în rându’ lumii? (Doamne! Cât pot să urăsc expresia asta!!!!!)
Uneori mă gândesc să îmi mai iau o vacanţă de la scris, uneori chiar îmi trece prin cap să mă opresc cu totul; dar nu…nişte anumiţi golani imbecili şi manelişti puturoşi ar avea prea multe orgasme de fericire. Iar mie nici prin gând nu imi trece să îi fericesc. O să scriu, doar pentru că îmi face o plăcere nebună să îi calc în…litere şi să şterg cu ei pe coala de scris…Hi-hi-hi!!!
Totuşi, ar trebui să găsesc nişte teme mai…fericite (oare o merge dacă voi posta o perioadă, numai despre Tom şi Jerry? Sau Lolec şi Bolec? Sau lupul acela cu “nu zaiţ, nu pagadin”? Sau chiar despre Sandy Bell, Candy Candy, Pokemon, Digimon (plus restul de -monuri) şi copilul acela cu păr ţepos şi mov, ce se bătea în cărţi de joc?
Sunt zile când cred cu tărie că Ion Creangă a scris “Prostia Omenească”, doar după ce rostit nişte vrăji în latină şi a tras cu ochiul “la ce-ţi rezervă astrele…ăăăăăă…adică viitorul”.
* cei 2 termeni nu sunt sinonimi. Târfa acceptă să “servească un ecler” pentru că are nevoie de bani, pentru a trăi. Curva…face cam acelaşi lucru, dar din plăcere, din nevoia de adrenalină.
P.S.: Nu-i aşa că ar trebui să gonesc furios şi iute spre duş şi să mă fleşcăiesc cu Head & Shoulders? Poate se mai rozaleşte realitatea asta împuţită, poate mai bagă câteva rânduri de site cu diametru picometric, care să mai cearnă din prostie...
