Poveste de adormit copiii

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti.....
A fost odată, într-un colţişor uitat de planetă, o ţărişoară bogată şi frumoasă, cu munţi semeţi, dealuri veşnic înnverzite, câmpii mănoase şi ape cristaline....Păsăricile ciripeau vesele la bară cât era ziulica de lungă, soarele strălucea pe firmamentul albastru al cerului, iar Dumnezeu o privea cu mulţămire din Rai şi zâmbea şmechereşte în barbă....
Dar pentru că pe lume nu este numai frumuseţe, celelalte ţărişoare au strâns 100.000 de semnături, au întocmit o plângere şi sau prezentat cu ea la Divanul Împărătesc: “NU ESTE CORECT” spuneau ele “CA CINEVA ATÂT DE PRICĂJIT SĂ PRIMEASCĂ TOATE BUNĂTĂŢĂLE DE PE PĂMÂNT! PROTESTĂM! DE ASTĂZI, SUNTEM ÎN GREVA FOAMEI” (nu mă întrebaţi acum ce mănâncă o tărişoară, pentru că nu am nici o idee; eu sunt doar Povestitorul). Şi Doamne-Doamne a stat El şi a cugetat, şi a tot cugetat….(Ştia că “plângăreţii” aveau dreptate, dar nu mai putea desface ce a făcut; şi totuşi, trebuia să resolve situaţia)…Apoi I-a venit o idee: pentru a echilibra Balanţa, a dat ordin ca acele tărâmuri minunate să fie locuite….
Aşa au apărut oamenii. Dar pentru că era cam mulţi şi nu se putea cârmui singurei, ei şi-au ales (prin vot democratic şi liber) un conducător: Regele Pârţ Întâiul (cunoscut mai târziu drept "Pârţ Cel Mare", "Pârţ Cel Luminat", sau "Pârţ Cel Cuceritor"). Şi el a dat naştere unei dinastii bogate şi înţelepte, care a domnit pe acele meleaguri prin iubire şi nespionarea vecinilor săi.
Ne aflăm în Anul Domnului 9009 D.P. (după Părţ)…Noul monarh este neprihănit, un REGE printre oameni, DUMNEZEU printre muritori...adulat şi ascultat de către popor, pentru că a dus nivelul de trai pe culmi nebănuite încă de oamenii de rând. Laptele şi mierea au început să curgă pe albiile vechilor râuri, norii de furtună nu voiau să se mai abată deloc prin aceste locuri, câinii vagabonzi nu mai erau însemnaţi pentru castrare, lupul umbla la braţ cu mielul, cercetătorii au inventat teleportarea….(nu mai voiau să îşi morfolească încălţările “Leonardo” din piele de crocodil – pe care au dat o tonă de bănet – prin praful insalubru ce bântuia pe miile de autostrăzi argintii ce brăzdau acum în lung şi-n lat micuţul stătuleţ). Atât de mult îl iubeau oamenii pe conducător, încât îi spuneau "Gurul". În fiecare dimineaţă, când acesta avea câte o întrevedere privată cu Mama Natură, supuşii strigau: “Pişă-te pe noi Guruuuuuleeeeeee!!!!! Dă-i cu boltăăăăă.....ca să ajungă la toată luuumeaaaaaaaaaaa!!!!!!”
Şi totul mergea bine. Până într-o zi, când Latrina, Vrăjitoarea Cea Rea care a venit de la Răsărit, a aruncat un blestem de moarte asupra întregului ţinut (Ce să-i faci? Aşa sunt Vrajitoarele Rele; fac rău fără motiv…). Şi din acea zi, ceva ciudat s-a întâmplat în toată împărăţia: cu fiecare zi care trecea grosul populaţiei a început să sărăcească din ce în ce mai aprig; conducătorii se îmbogăţeau cu fiecare secundă şi deveneau din ce în ce mai hapsâni; unde mai pui că, de la o vreme, îi durea în …poponel de ce se întâmpla dincolo de zidurile înalte ale Cetăţii de Scaun. Apoi întâmplările ciudate au început să curgă ca un râu umflat de ploaie:
Pe un tânăr l-a apucat cheful să îşi mozolească “girlfrienda” în timp ce aceasta îşi gonea bolidul pe şosea (am uitat să vă spun că de la Marele Blestem, secretul teleportării se pierduse cu desăvârşire)…O bocitoare scheuna de zor la mortul greşit…Unei vidanje i-a venit chef să se golească drept într-un lac cristalin de munte (Blestemul a secat şi izvorul de lapte şi de miere)…Animalele din grădinile zoologice au început să moară de foame…Şoferii de tir au început să danseze la volan….Companiile de utilităţi au început să ceară plata facturilor înainte de emiterea acestora…La colţuri de stradă au început să se vândă (“pe sub mână”) veste şi căşti anti-poc (la ore de vârf, oraşele erau frecventate de ciudate proiectile metalice ovale; dacă aveai o “întâlnire de gradul III” cu ele, rămâneai cu o frumuseţe de găurică în corpuşor – asta dacă nu erai protejat)…unul ţinea morţiş să se fotografieze alături de mortul cu vată-n nas de pe catafalc…Una îşi tatua buzele…Comunicaţiile au început să fie urmărite…Centuristele au început să stea gata-dezbrăcate pe marginea străzii (în aşteptarea oamenilor legii)…
Nimeni nu ştia ce se întâmplă.
Au încercat cu descântece. Au fost la Tata Vierme şi chiar la Mama Lăcusta (cei mai faimoşţi vraci ai vremii), dar fără nici un rezultat. Pe zi ce trecea, oamenii erau mai proşti, mai răi, mai nesimţiţi, mai aroganţi, mai snobi, mai dilimaci.
Aşa că m-au rugat pe mine (Scribul Sătesc) să le public povestea…dacă o citiţi şi dumneavoastră, şi aveţi vreo idee care să ducă la înlăturarea “Magiei Diavoleşti”, vă rog din suflet să sunaţi la numărul de telefon: “0-800-800 Nătâng” şi să oferiţi soluţia corectă (este un obiect din bucătărie, are 101 litere şi începe cu “i”).
P.S.: Celui care va reuşi, i se va dărui prinţesa de soţie şi jumătate din împărăţie…

Înger şi/sau Demon

Care este diferenţa dintre “a fi bun” şi “a fi rău”? Cine hotărăşte de care parte a baricadei vom fi pe parcursul vieţii? Se spune că toţi ne naştem nevinovaţi şi cu sufletul pur…atunci ce se întâmplă la un moment dat în viaţă de ne obligă să luăm “HOTĂRÂREA”? Şi odată ce am decis, aşa rămânem pentru totdeauna? Suntem buni/răi şi nu ne mai putem schimba niciodată? Care este linia dintre BINE şi RĂU? Cine o trasează şi cât de groasă este? Unde se termnă Binele şi unde începe Răul?
Ce este un criminal în serie care mai are o scânteie bună în suflet? Mai poate fi el condamnat la moarte? Este o persoană bună şi totuşi este o persoană rea..
Cum se numeşte cineva care omoară un om nevinovat pentru a proteja 1000 de alţi nevinovaţi? Este bun sau rău? Merită acuzat de crimă, sau decorat pentru vitejie?
Se spune că într-o fiinţă umnă, cele 2 concepte pot coexista. Şi că ele te ţin în viaţă. Dar cum se numeşte cineva care nu este nici bun, nici rău? Înăuntrul lui totul este mort, totul este cenuşă. Nu are putere să mai iubească, dar nici nu poate să urască. El doar este. Atât. Fără vise, fără speranţe, fără credinţă…Un hău negru şi adânc de durere, învelit de carne…Carne care respiră, merge, vorbeşte, şi doar aşteaptă să fie uscată de soare sau să putrezească….O astfel de persoană mai poate fi numită Fiinţă Vie?
Ce înseamnă “a fi viu”? A ieşi cu prietenii vineri seara la discotecă, a te distra, a călători, sau a simţi totul prin prisma sentimentelor? A iubi, a dori, a spera….Veţi spune că asta depinde de persoană, pentru că fiecare înţelege altfel viaţa. Dar ce îi determină să ia aceasta decizie? Ce trebuie să se întâmple ca să putem hotărî? Şi cum se numeşte cineva care nu alege nici una dintre căi? Se mai poate numi Viu?
Cum se numeşte o persoană care a fost predominant bună, dar ceva de pe parcursul vieţii a determinat-o să îşi schimbe hotărârea? Acum este predominant rea; totuşi, ar vrea să redevină ce a fost, însă nu mai poate. Există ceva care să denumească genul acesta de om?

România printre rădăcini

Astenia de primăvară a adus cu ea (şi anul acesta) febra plantării. Cu toţii vrem să citim năutăţile despre piticul PORNO tolăniţi pe o pătură în carouri, la umbra unui stejar sau salcâm. Acum…soare-este; păturice-este; pitic porno-este; copac-este şi nu prea…Deci: cu mic cu mare, punem mânuţa pe o lopată şi sădim bebeluşi-copăcei! Uităm şi noi pentru câteva ore de Nikita, de brăileanca aia (auto-brand-uită “sexoasă”), de Floricel-Bond sau de furăciosul de raţe Grivei şi ieşim afară în soarele feciorelnic. Plantăm arbori, spre gloria eternă a acestei ţări!
Şi, ÎN 50 DE ANI avem şansa să ne mândrim cu uriaşa pădure pusă cu “mânuşiţili” noastre...Până în 2025 există şansă să avem mult visatele autostrăzi...În 2015 avem şansa să ne “cocoţăm” maşinile prin zecile de parcări suspendate... Prin 2020 avem şansa ca aeroporturile naţiunii să fie la standarde europene…“Cutărescu” care face trafic de droguri are şansa să primească 20 de ani de închisoare…
BĂI OAMENILOR! CAM CÂT DE PROŞTI NE CREDEŢI? Trăim într-o tărişoară plină de şanse, dar AVEM ŞANSA DE A BENEFICIA DE ELE ACUM? De ce totul este posibil să se întâmple peste mulţi mulţi ani? E o poveste dintr-aia cu “a fost odată ca niciodată”? Acum ce are? Scade slănina de pe burta vreunui bogat dacă se întâmplă ceva ÎN PREZENT? Se dărâmă Turnurile Gemene neconstruite încă? Se deşertifică tot continental african? Porcilor din coteţe le cresc aripi (de la Red-Bull) şi pleacă cu toţii “în ţările calde”, lăsîndu-ne fără porţia “tradiţională” de fleică la grătar de Crăciun? Nu cer palatele lui Becalli, nu vreau piţipoancele lui Poponetz sau fitzele lui Fitz….vreau doar SĂ SE MIŞTE CEVA ŞI ÎN ŢARA ASTA NENOROCITĂ! E chiar atât de greu? De ce “o să….”? Bineînţeles…veţi spune că se mişcă deja! Spiritul civic s-a trezit deodată în sufletul curat al românaşului nostru, care s-a şi pus pe plantat “sănătate verde”…Până şi duduile “de afaceri” şi-au pus “mânuşiţele” fine (model unicat!) creeate de Gucci, belerinii “în trend” şi fustiţele mini cu sclipici şi au ieşit să presteze în folosul comunităţii, în frunte (sau în altceva) cu politicienii balonaţi la creieraş, care sunt primii care dau “un exemplu pozitiv prostimii de rând”….Să nu îţi crească mândria în tine (ca un brad) când vezi atâta patos?
Este bine că se pun copaci….nu mă înţelegeţi greşit. Dar totul este prea “cântat”, prea spoit de falsitate…Punem pomişori în pământ, apoi ce? Nu avem instalaţii de irigat, nu avem fonduri pentru îngrăşăminte (se anunţă o vară caniculară şi foarte secetoasă). În solul deja nisipos, puieţii vor creşte doar pentru că o mână slinoasă şi asudată de bogat i-a plantat? Începem să sărim împrejurul păduricei în ritmul “dansului ploii” ca nişte maimuţe opărite? Sperăm că se va prăbuşi peste ea vreun avion ce transporta bălegar american? Chemăm toate "javrele bagaboante" ale patriei, le adăpăm bine şi le punem să "irige" câmpurile?
Şi presupunînd că vor creşte “într-un an cât alţii-n 3”. Cine ne garantează că peste vreo 1,2,5,6 ani nu se va trezi vreun “rege al afacerilor imobiliare” care să culce totul la pământ, pentru că locul este de fapt al lui, de pe vremea lui Burebista şi avuţia i-a fost confiscată de porcii de comunişti? El este MARELE STĂPÂN, vrea să facă un ansamblu rezidenţial, iar locaţia este perfectă! Aşa că…drujbele la treabă!
“Codru-i frate cu românul”. Poate acum vreo 200 de ani…pentru că dacă totul ar fi fost de actiualitate, “o ştire mondenă”, ¾ dintre români ar fi făcut pârnaie pentru fratricid. Se reintroducea pedeapsa cu moartea, doar ca să mai se elibereze puşcăriile arhi-pline…Păi ce pedeapsă ar merita cel care îşi feliază fratele cu drujba, apoi îi “trage” un strat de beton peste mormânt?
Dar, una peste alta, totul este bine pentru că avem şansa să…avem şansa săăăăăă….ups! am uitat. Oricum, important este avem o şansă. Nu contează care este…. O avem şi este doar a noastră!