Copii mari şi fără minte

Nesiguranţa.
Doar ea face diferenţa între Rai şi Iad. Atât.

Lipsa de încredere este cea mai păcătoasă dintre toate bolile pământului...genul acela de ciumă care te roade în interior, îţi digeră încet şi cu răbdare fiecare celulă. Dacă ai ceva ce se vede, lumea ştie şi se comportă cu tine în consecinţă; ca la război: când vezi bombardeua că vine, te bagi dracului în beci să nu-ţi pice-n cap şi să ţi-l facă pulbere! Dar dacă aruncă duşmanul o sticlă cu antrax pe o stradă, ai luat-o-n mână! Unde te mai bagi? Cum te mai ascunzi? Guriţa mareeeeeeeeeeeee...

Aşa cu boala. Te vede în cărucior, nu te pune nimeni să dobori recordul lui Hussein Bold la suta de metri garduri.  Ai defect de vorbire şi te bâlbâi, nu se aşteaptă nimeni să câştigi Eurovisionul. Dar când arăţi normal şi eşti ca toţi ceilalţi, se aşteaptă totul de la tine. Şi nimeni nu vede că urlă hău-n tine ca Niagara în cădere liberă. Nimeni nu îţi vede zidurile ciuruite ale moleculelor, molozul însângerat şi dărâmăturile. Eşti Hiroshima plus Nagasaki după bombardamentul atomic, dar nu ştie nimeni asta. Nu are cum să ştie...orice semnalizare a dezastrului este o slăbiciune. 

Însă mereu se simte ecoul. Şi eşti nesigur. Necorespunzător.

mc hammer-cant touch this
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Chestia e că şi ecoul se poate falsifica...ca-n bancul cu Bulă: în vreme de războ, pişicherul se ascunde în fântână, pentru a nu fi găsit de inamici...şi ca să fie mai credibil, imită ecoul. 

"E cineva aici?" Şi Bulă de jos: "E cineva aici-aici-aici-aici?"

"Se pare că nu e nimeni..." Şi Bulă de jos: "Se pare că nu e nimeni-nimeni-nimeni..."

"Arunc o grenadă, să fiu sigur...sau mai bine plec" Şi Bulă de jos: "Mai bine pleacă-pleacă-pleacă...."

Da...ecoul se falsifică al dracu' de uşor, cel puţin o vreme. Şi-apoi..apoi...ce? Sexy Mărioara în club la Despuiata. Ups! Mărioara e de fapt Mărin! IEEEEEEEEEŞŞŞŞŞIIIIIIIIII!!!!!

O săptămână, două, trei, nouă. Boala avansează. Stai afară în ploaie, sau intri pe uşă şi ieşi pe geam în secunda 2. Ce faci? Nimeni nu mai crede în tine şi nici măcar tu.  Boala avansează. Timpul trece! Trecerea lui presupune experienţă. Nu informaţie, ci practică. Tic-tac-tic-tac...hai, mămăligă, că te prind alţii din urmă!! 

"Ai carte, ai parte"...căcat în ploaie! Ai carte, poţi să-ţi mai iei una şi apoi o bibliotecă. Atât. Cine crede asta e idiot. D-aia comunismul e o mizerie şi ne adaptăm aşa de greu la economia de piaţă. Atunci, ţi se dădea. Aveai 8 clase, lucrai îngrijitor; la 12 clase te mai băgai şi tu în seamă cu un maistru prin vreo uzină. La facultate...pfuai...King Julian, tăticule! "I like to move it, move it..she likes to move it, move it!

Inginer, cap de pluton. Casă, credit la o găleată de 1310 pe care o primeai după 1,2, uneori 5 ani, respect de la comunitate, mişto. Who the fuck doesn't want this?

Şi-apoi vne democraţia...fiecare îşi ia cât poate, de unde poate. Nu-ţi dă nimeni. Ai tupeu, bagi mâna şi e al tău. Atât. Învârţi chestiunea ca porcu bostanu', ai golănie-n tine, te-ai rezolvat! Cică te ştii, eşti şef de trib. Te cheamă şi când vede că eşti bleandă, te dă afară. Niţel colo, niţel colo...dacă te duce capul, în timp se face experienţa; tupeul rămâne...it's a win/win situation. Dacă băuni de idiot, rămâi cu golănia şi-o freci la colţ de stradă.

D-aia fetele "bune" vor "băieţi răi" (mamă ce-mi vine să vomit când dau de câte-o dezbatere d-asta pe net...mi-o ia capul pe câmpii!! Dacă mai aud dicuţie de gen, pe cuvânt de nu mă dau cu capu' de pereţi singur, de tre' să mă bage la camera capitonată!); inspiră putere. Iar când îşi dau seama că DOAR inspiră, speră că vor transforma bestia în prinţ. Uneori le iese pasenţa şi e ok...uneori şi-o iau pe cocoaşă şi acceptă în numele iubirii, îşi plâng în pumn că "ce porci sunt bărbaţii" şi ce alese trufandale-s ele, sau pleacă să lucre-n coafor. Şi-apoi distracţie...bang-bang, my baby shut me down!

Aşa-s băieţii de cartier. Dar dacă eşti crescut cu clişee şi "frica lu' Dumnezeu", care-ţi toarnă avuţii pentru că n-ai făcut nici un rău nimănui, eşti mâncat. Aştepţi momentul potrivit să te afirmi...nu-i aşa, Universul are ordinea lui. O copită de cal verde! Ce-i al tău, e pus deoparte. Jură-te pă mă-ta! Roagă-te la Ăl de Sus, că Soarta beculeşte-n bălegar ca nestemata-n neghină! Aham...şi ne căcăm cu aromă de lotus şi flori de jojoba! Tot aşteptînd aiurea, ţi-o iau înainte alţii ce nu aşteaptă. Punct.

Timpul trece. Aşteptarea nu aduce experienţă şi nesiguranţă. Boală. Respingere. 

Ai carte, n-ai nimic. Asta e lumea de azi. Citeşti, rămâi cu cartea. Trăieşti, poţi avea totul.

Viaţa e un căcat. Un jeg plin de puroi. Îţi dă şuturi în cur până curge sânge, iar dacă te opreşti sau te întorci...woooo...un şut la testicule, eu ştiu ce să zic??

Aşa că mergi înainte...de preferinţă, singur. Doar aşa înveţi. Munceşti de la 5 ani, ca la chinezi. Dar la 20 conduci lumea, dacă ţi-a crescut o circumvoluţiune şi înveţi să pui detalii cap la cap....conduci lumea, la dracu'! O manipulezi! Acu douăj' cinci de ani, ne plângeam în pumn că e uniformă obligatorie-n şcoli şi nu avem drept de liberă exprimare. Acum, şi-a luat Getuţa de la 3 geantă cu sclipici, vreau şi io! Are Gingirel din capu' la stradă BMW, vreau şi io! Mi-a plecat juma de oraş în Turcia la Nisipurile-n Ştrasuri, da io-s mai prost? Ce-am să nu merg?!  

Simplu, nu? Informaţia pură nu-i foloseşte nimănui. Cine munceşte trei sferturi de viaţă pentru o hârtie şi doar atât, e imbecil.  După 2, 3, 10 facultăţi, nu ţi se cere mănunchiul de diplome ci experienţă de lucru. Şi nimeni nu are nevoie de Wikipedia lângă el, ci de un om cu şcoala vieţii. 

..acolo unde totul se învaţă de mic, "în întuneric, în singurătate, cu puterile neajutate...". Când timpul trece, apar alte dorinţe, alte priorităţi. Mereu altele...
Odată, am spus că nu vreau copii - bine, acu' nu-i pericol :)). Faza e că şi de-ar fi, momentan nu îmi permit - că doar se trăieşte după posibilităţi, nu după dorinţe. Şi chiar de mi-aş permite, mi-e teamă să nu îl iubesc prea mult. Nu voi vrea să-i fie rău, iar dragostea întunecă orice urmă de luciditate. Îl voi sprijini, poate, mai mult decât trebuie. E copilul meu, nu îl pot lăsa singur, în întuneric şi fără ajutor... Şi dacă îi voi face rău, doar iubindu-l ca pe ochii din cap?  Ca să înveţi să fii cu cineva, trebuie să înveţi să fii singur...dar dacă nu îl voi putea lăsa singur şi va fi părăsit tocmai din cauza asta?? Peste ani, unde va fi rostul bunelor mele intenţii??

Apoi, mă mai întreb ceva: ce se întâmplă cu copiii mari? 

Cu acele persoane care au o sumă întreagă de nevoi, toate abramburite mai ceva ca stratul de electroni dintr-un atom. Ce ai putea face atunci când nu mai corespunzi nicăieri, când nu te încadrezi niciunde. Când lumea încă nu a aflat de războiul chimic. 

Ce faci? Ce eşti? Unde eşti? Contra curentului, la dracu'!!! Iar acum poziţia asta e atât de râvnită, încât mainstreamul e deja un contra-curent.     

Secunde îngheţate

Trecutul, prezentul şi viitorul sunt totuna.
Undeva, cândva, toate acestea se întâmplă aievea...

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

...pentru un săgetător.

Sensuri dezgolite

Zădărnicie.

La atât se reduce viaţa unui om.

Mă chinuie o emanaţie contemplativ meditativă, desprinsă dintr-un abstract inefabil. Aşa, şi? Ce schimb cu asta? 

Aş reflecta cu intensitate asupra unor problematici simple, le-aş descompune în atomi şi le-aş recrea în peisaje noi, uimitoare. Pentru ce? Aş putea să aprofundez Cântecul plin de armonie al Ainurilor sau Visul Creator al lui Ptah, pentru a extrage sensuri proaspete din nişte abstractizări prea trecute. De ce aş face asta? Doar dintr-o simplă zvâcnire a minţii aş putea recrea punctul primordial de perfecţiune, lotusul din care se va naşte Ra. Sau poate un şoim. Sau poate, doar un fluture.  ACEL fluture. Cu ce scop?

Tot ce fac, tot ce spun, tot ce doresc sau visez, este degeaba. 

Vorbesc...pentru cine? Doar risipesc  energie în eter; arunc sunete imperceptibile într-o atmosferă prea poluată fonic. 

Scriu...ca să ce? Nu schimb nimic. Discut cuvinte, analizez concepte, compar idei, aduc argumente şi-apoi ce??Apoi nimic! 

Privesc...unde? Orizontul este atât de departe! Şi numa' de-al dracu se deplasează rectiliniu şi uniform, odată cu mine...nu îl pot atinge.

Ascult...ce? Pretutindeni este hărmălaie, nu se mai poate înţelege om cu persoană! Şi în afară de asta, m-am săturat să fiu ca spitalul de urgenţă: deschis non-stop pentru oricine, dar mereu fără fonduri pentru a-mi renova interiorul.

Mi-e silă. Mă zbat ca un peşte pe un ţărm stâncos, aruncat mult prea departe de mare. O, şi îmi doresc atât de mult să îi închid adâncul în privire! Acolo, în străfundurile fluide a apărut viaţa...poate de-acolo voi renaşte. Când voi ieşi la lumină voi fi altcineva, poate mai complet...cu alte aspiraţii, alte gânduri, alte concepţii. Poate voi fi o idee mai matur, un croitoraş olecuţă mai viteaz...sau poate un simplu desfleurat. Un pierde-vară ce se va pierde într-o mulţime fără căpătâi, aşteptînd să fie salvat de un om cu suflet. Dacă aparenţele s-ar schimba, dacă nu voi mai fi eu, ar mai veni acel om? Ar mai avea vreo importanţă? 

Elvis - Return To Sender
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Mda...simple posibilităţi. 

M-am săturat! Aş vrea să comentez ceva, dar ce? Nu se întâmplă nimic care să-mi bage interesul în erecţie. Şi oricum - în cele din urmă, totul este inutil. Viaţa este o simplă iluzie cu coordomate precise. Să scriu despre asta? Ha ha ha! Cine dracului m-ar crede? Cică nu gândesc în afara cutiei; bine că eşti tu deştept! Şi chiar dacă ar face-o, cu ce m-ar încălzi pe mine? 

Cineva îmi spunea, odată: "Când nu ştii ce să spui, adu în discuţie femeia. Este un mister etern.". Mda...Mister pe dracu'! Femeia este ca viaţa: pare complicată. S-au scris zeci, poate sute de cărţi despre cum trebuie să te comporţi cu Emanaţia Supremă pentru a o impresiona. Fecioria din ea tresaltă ca o albinuţă-n floare doar în prezenţa unui Masculul Alfa. Vrei să îi intri în graţii? Fii răpitor, sigur pe tine, monument de cutezanţă istorică, fii sincer, fii tu însuţi. (Întrebare: cum dracu să fii tu însuţi când te agiţi din toate moleculele să impresionezi tuta? Dacă nu ai face aşa, îşi bagă picioarele din prima.) 

Băi oamenilor, sunteţi bine cu capul? Voi, când vă treziţi dimineaţa şi vă uitaţi în oglindă, nu vi se pare că e puţin mai într-o dungă? Ca şi bărbatul, femeia e un om -  nu o suflăciune filosofică dezlipită de concret! Dacă o dezbraci de toate ipocriziile ei pline de spiritualitate şi o reduci la esenţă, pendulează între 2 parametri elementari: banii şi plăcerea personală.

Pentru a-i inflama creierii, trebuie să-ţi scoţi parnosu' la înaintare. Dacă ai destul, eşti cine vrei şi când vrei. Modelezi orice sistem de valori după propria dorinţă. "Dacă ai bani şi sculă tare, muţi în cur pe orişicare", vorba unui vecin." De fapt nici nu mai trebui să umbli tu după bunăciune...vin ele în turmă, ca un copil după suzetă.

...sau, doar să îi placă de tine. Fizic. Atât. Aia cu "personalitatea e importantă, forma e perisabillă în timp" e doar bătaie de joc pentru trepanaţi. O crezi, eşti idiot. O creditezi ca fiind adevărată într-un moment de slăbiciune, eşti idiot.  Iar eu sunt şef de trib. :))

Realitatea este simplă: Dacă, atunci când te-a văzut îşi spune în gând: "Aoleu, mămică, mămică, ce mi-aş trage-o cu' ăsta", te-ai căpătuit. Ţi se trece cu vederea orice, pentru că, nu-i aşa, "dragostea iartă totul". Dacă nu şi-a spus asta şi nici nu ai cardu' gros, ai pus-o original! Poţi să ştii pe dinafară tehnici de Casanov, să o impresionezi cu cele mai sclipitoare emoţii umane şi cele mai neauzite cuvinte. Te scuipă-n ochi fără urmă de regret şi pleacă mai departe.."nu te plac, asta e, punct. Dragoste cu sila nu se poate. Poate altădată."

Deci cum era cretinitatea? "Femeia, eterna enigmă"? Da, da...un ceai cald şi la culcare! URA!

În cele din urmă, totul se rezumă la o aparenţă. Eşti un mascul care-şi ia refuzuri pe bandă rulantă? Pune dracu' mâna şi fă bani să-ţi bagi nişte operaţii estetice! Sau doar, fă o tonă de bani! Fără număr, fără număr, fără număr. Fii celebru. Totul se va schimba...nu mai alergi tu după câte-o mioară rătăcită, vine toată turma în curtea ta. Eşti femeie şi-ţi iei refuzuri gârlă? Fă bani şi tunează-te! Pune dracu' mâna pe o sală de sport şi te tonifiază la celulită, no mai lăsa să atârne ca celofanul pe căpiţă! Fii perfectă fizic! Trage-te prin inel şi e imposibil să nu te observe vreun gras cu dare de mână!

Asta e viaţa. Cine afirmă altceva, mănâncă căcat cu beţişoare chinezeşti şi se îmbată cu apă rece. Şi deja mi-e scârbă de câtă duhoare am înghiţit de la toţi închipuiţii! 

Aşa, şi ce? Cred că se propteşte învârteala planetei fix în lehamitea mea. 

Inutil, ce spuneam?

•