Crimă şi pedeapsă

Vroiam să scriu despre modul supraomenesc în care românii au petrecut praznicul de ieri. Vroiam să scriu despre fericire şi iubire, despre înălţimea credinţei şi închinăciunea în masă adresată Divinităţii. Apoi am vrut să scriu despre profunzimea interioară pe care am trăit-o zilele acestea, despre filosofii de viaţă şi oameni de succesE (deocamdată, până se legalizează şi pluralul europarlamentar, mult mai melodios în ureche).
Nu a fost să fie aşa...m-a pălit o veste catastrofală în amploarea ei, care m-a doborât, m-a lăsat mai inert ca o fosilă răposată acum milioane de ani.

Şoc şi groază!
"Din noiembrie nu o să mai avem Facebook :( "
www.stirileprotv.ro


Pfuai de capul şi de zilele mele, ce oroare! Fix de ziua mea! Nici în cele mai negre coşmaruri nu-mi imaginam aşa ceva...deci e clar, vieţuirea pe planetă e compromisă! Păi la dracu' mai trăiesc, dacă nu am cont să scriu şi eu pe perete când mă trece toaleta şi când am chef de zbenguială! Ce viaţă mai e aia fără păsăricile furioase, sau ferma de pe net? Unde mai întreb şi eu gagici-bombe-sexy tunate şi apetisante cum mai pot să mănânce cu gura aia, după cât elogiu spiritual circulă prin ea? ("I Love U" and shit, pentru cei care au probleme cu descifrarea metaforei)

Ia, frate, bagă! Hai să vedem cum se declanşează Sfârşitul Lumii aşa cum o cunoaştem astăzi, Apocalipsa. Nu e chiar ca în biblie, dar...no! Acuma tu crezi că Dumnezeu ştia la ce nivel de dezvoltare o să ajungă omenirea?? Păi râdem la stele când plouă cu puciasă, că doar s-au inventat buncărele atomice! Ciume şi lepre?? Experţii ce păzesc?? Minteni scot antidotul, din pământ, din iarbă verde! Râuri roşii ca purpura?? Balta de pe izlaz e roşie de când mă ştiu, de la câte tone de ruginături îşi fac veacul la fundul ei - orgie în toată regula, să-mi bag! OOOOOOOOOOOO, kinky! Spank my ass, baby, ride me hard! Who's your daddy? Yeah, yeah..Say my name, say my name!

Da' fac digresiuni grave şi mă abat de la subiect.
Vreau să ştiu şi eu de ce mi se reneagă liberul acces la Dumnezeul Socializării. De ce nu pot să mai belesc ochii la expectoraţiile inteligeţilor înrudiţi (pe net suntem o mare familie, nu-i aşa? O imensă horă a unirii, care nu ţine cont de graniţele trasate de interesele geo-politice şi/sau strategice ale conducătorilor) ori de câte ori au senzaţie că trebuie să mă anunţe pe mine că le e foame, le e somn, s-au plictisit, vine bunica în vizită, râd, plâng, îi trece fiorul de iubire sau au fantasme alexandriene şi întreţin diverse activităţi care-l au în vizor pe Bucifal, vestitul armăsar. Sau când îi chinuie extazul înţelepciunii şi se simt datori să mă îndemne pe mine să trăiesc clipa, să pricep în ceapa mă-sii că ziua de ieri s-a dus şi astăzi încep o nouă viaţă, curat şi plăcut uscat - uite fix d-aia tribălimea noastră nu are nici o speranţă de a ieşi din rahat...păi dacă-s cohorte de imbecili care te roagă să-i prosteşti în ochi? - sau că dacă totul se dărâmă în jurul meu, am senzaţia că am pierdut tot şi rămân singur printre ruine, să nu disper, să fiu optimist: mi s-a extins viziunea; probabil am realizat că-s un ratat de performanţă...ceea ce e şi asta o bucurie, nu?? Performanţa e de bine, în orice domeniu s-ar afla ea!
Oricum mi se rupe! Nu am cont şi nici nu vreau să am vreodată în viaţa asta - deşi lumea mă roagă cu spume să-mi contruiesc şi eu aşa ceva...nu, mulţumesc. Am avut o tonă de prieteni imaginari când eram mic, nu-mi mai trebuie alţii acum, la bătrâneţe, ce Mama Ciorilor!
Şi totuşi, când toţi îşi bagă deştu-n cur, eu de ce frec menta la lună?? Cum aşa ceva? Unu', mi-a şi zis: "Tu copile, dacă nu ştii, te învăţ; dacă nu poţi, te ajut..pentru că dacă nu ţii aproape, nici nu ştii ce pierzi!"


Nu ai Facebook, nu existi! Aşa, şi?? Are cineva impresia că-s vreun ahtiat după existenţă?? Plus că...m-am pipăit, respir; când ies în soare, culmea! Fac umbră pământului. Degeaba, el nu şi nu! Dar dacă îţi spun că transform şi mâncarea în rahat, mă crezi? La o adică am şi dovezi solide, nu mi-e frică să fiu chemat în instanţă!

Nu exist, dar sunt solidar cu cei care o fac, sufăr o dată cu ei, sunt alături de ei dacă decid să se împrăştie pe pereţi...îi susţin, cel puţin cu privirea. Dacă mă chinui puţin, cred că am puterea să şi promit că nu mă voi face febră la burtă de atâta râs. Păi dacă nici asta nu mai e o dovadă de iubire, nu ştiu, zău, ce ar mai putea să fie!
În orice caz. Ia să văd eu de ce nu voi mai fi singur în dimensiunea inexistenţilor:

"Un grup de hackeri susţine că plănuieşte să distrugă reţeaua Facebook.
Motivul? În semn de protest pentru modul în care site-ul protejează intimitatea utilizatorilor, acesta o să fie distrus pe 5 noiembrie."

Ptiu, blestem! Tic-tac-tic tac. Orele sunt numărate.
Nu sunt direct vizat, dar sunt înfrăţit cu aproapele. De aceea, scriu următoarele:
"Tulai, Doamne, Domnicule-Doamne! Strică-le Tu, cu Atotputernicia Ta, planurile nemercilor, odioşilor, meschinilor, întunecaţilor, strâmţilor la simţire.
Nu lăsa să mi se atrofieze degeţele, din lipsă de activitate! Dacă nu mai butonez tastatura ca un drogat la fiecare 2 minute, pentru a lua pulsul vieţii pe planetă, eu ce mai fac cu ele? De la nefolosire, se usucă şi pică..Las să pice, că nu-mi mai trebuie...
Of, după 5 noiembrie, viaţa şi-a pierdut strălucirea! Ce rost mai are să mai fac orice, dacă nu ştie lumea? Cine mă mai admiră şi pe mine când mă pozez prin locaţii fistichii, ieşite din comun?? Îmi lipesc poza de fereastra camerei, ca să se vadă în stradă?? Nu e acelaşi lucru, nu mai am deschidere mondială!
Ce mă fac singur? Fără prieteni, sunt ca o p..mă simt părăsit în pustiu. Prietenii sunt scuzele Tale pentru o viaţă de căcat, eu cum voi mai suporta realitatea fără ei? De ce Îţi revizuieşti atitudinea, de ce mă reevaluezi?"

Schimbare dezlănţuită

Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc; nu mai rezist...GREŞIT!
Sufletul mă chinuie, sufletul mă răscole. Şi după cum se vede, (încă) rezist.

Sunt un suflet chinuit...conform feedback-ului recent; asta e nouă. Ştiam că mă scald în oceanul decrepitudinilor, că sunt un pesimist de marcă, antisocial din născare, intolerant prin vocaţie şi misogin prin transformare. Acum cred că a venit concluzia: îmi aduni toate calităţile rele, bagi sub radical, scoţi integrală de volum şi-ţi dă...2 rândunici: 2 mari şi 2 mici. Iar eu sunt un nefericit al sorţii, care-şi caută angoasele cu lanterna. Uf...sunt atât de ocupat cu nimicnicii, atât de plin de influenţe negative, că nici măcar nu mai observ paradisul prin care se întâmplă să fiinţez...băi, sunt un nenorocit, ce mai! Răule ce sunt de rău ce sunt! Îmi vine să mă mă bat cu rigla peste unghii, ca să-mi mai vină şi mie mintea la cap!!

Phoenix - Hăituit

Asculta mai multe audio diverse

Da, dom'le. Sunt am un spirit torturat. Îmi pare rău că aleg să casc ochii prin mediul înconjurător si să mă îngrozesc de atâta jeg şi imbecilitate. Regret că nu accept bătaia de joc şi flegmele altora, că urăsc să fiu călcat în picioare şi nu mă străbate naţionalismul când privesc haznaua asta de naţie, care nici nu s-ar fi apărut pe planetă dacă nu exista un Dumnezeu atât de cinic.
Nu ştiu cum fac sau ce predispoziţii mi-au fost fixate în codul genetic, că mereu dau în gropile existenţei! Cum o dau, cum o întorc, e imposibil să nu găsesc cel puţin un retardat pe oră, care să-mi strice ziua. De la o vreme chiar mă iau de gânduri...ori am vreun talent nedescoperit, ori...cin' s-aseamănă s-adună. Aşa ce mă-nervează, de-mi vine să o iau hăuling prin pustietate, ca un apucat de streche!

But i'll be a good boy, promit să mă schimb; intru la garderoba şi mă îmbrac cu noul eu: mai curat, mai proaspăt, mai uscat. Floricele pe câmpii, hai să le-adunăm copii, we all sing in a yellow submarine, yellow submarine, fruze-n buze, smoc de flori la subţiori.
Aşa e bine??

Uite...tocmai citeam o ştire despre o fată din Târgu Jiu, care s-a internat la spital cu o amigdalită banală. Înţeleg logica...uneori se-ntâmplă să te mai lovească boala. Sunt fierbinte, te fac să transpiri, gemi, intru-n tine...SUNT EU, BOALA! D-aia suntem organici, să ne mai defectăm! Rugineşte el, fierul, d-apoi noi, care suntem mai plăpânzi ca frunza...
Fata din poveste s-a înbolnăvit. Şi ce face mititica? Se duce la spital...crucea roşie, mededici performanţi, alea-alea. Numai că, săraca fată, după 2 zile de tratament trece în lumea drepţilor...poate i-o fi obosit coloana să tot stea numai în poziţii curbate, şi a zis să se relaxeze...definitiv.
Anyway, iar sunt rău.
În trecut m-aş fi inflamat. Aş fi făcut ca toate ielele, mă agitam ca un peşte pe uscat. Gâfâiam. Mi se umfla vena cavă de indignare. Păi cum să nu moară, dacă a fost proastă?? Dacă o ducea capul, presta şi ea prin reviste colorate sau în văzul lumii, apoi avea bani să se trateze la un spital de oameni, nu la o vasiliadă desprinsă din preistorie.
Da uite, acu'...libertinaj, tăticule! Noul Eu gândeşte pozitiv: se putea şi mai rău! Dacă mureau 2 tinere, poate chiar 3?? Ce mai făceam? Aşa...las' că mai are balta peşte..Chiar să ne agităm pentru o tânără de 17 ani care nu a avut credinţă c-o apără Dzeu de boli, nici nu are sens; ce, era singura de pe planetă, sau cum?? Şi chiar de-ar fi fost aşa...lumea moare. Din pământ venim, în pământ de ducem. Ashes to ashes, dust to dust. Ce atâta tragedie?? De ce să dau vina pe colţişorul nostru de Rai impotent, când a muri este firesc?? Sunt înconjurat de oameni minunaţi, trăiesc într-o ţară splendidă...nu e utopie, dar se poate şi mai rău. De exemplu ca în...shit, că nu-mi vine în minte nimic...dar se poate şi mai rău. La naiba, până şi Iadul are fundul lui, nu?? Să bem şi să ne veselim, încă nu sunem acolo. Da, se poate şi mai rău...că la dfracu! D-aia există viitor!

Noroc că suntem credincioşi. Stă credinţa pe noi ca râia pe capră, suntem monumente mondiale în domeniu. Best of the best of the best. Dacă planeta ar fi un căcat, noi am fi moţul lui de frişcă. Păi cum altfel?? Suntem credincioşi, tăticule, că cică fix pe locul acesta plivea Maica Domnului, acu 2000 de ani. Grădina carpatică era de fapt Grădina Sfântă...acu florile s-au cam dus, dar au rămas buruieniile. Hey, să gângdim pozitiv! Nu este tot grădină??
Uite d-aia suntem un neam evlavios prin tradiţie...o oază de adevăroşenie ortodoxă într-o mlaştină de diverse păgânării.
Nu mă credeţi, nu?? Normal, nici măcar eu nu credeam cât de buni suntem...până am primit dovada video - sper numa să nu fie vreo fabricaţie mogulărească, cu pixelu albastru:

"Doamne, pupa-ţi-aş tălpili tăle, ce-o fi asta?? Am venit să ne rugăm..."
Credinţă, frate! Dezlănţuială la sacralitate! Unde pe planetă mai vezi omor la moaşte?? BĂĂĂĂĂ!! Păi Domnu' Iisus a suferit pă Golgota-n cuie, ce înseamnă o mică cotonogeală între credincioşi?? Nu poţi respira?? Păi Domnu' Iisus pe cruce...ia ţine-ţi respiraţia! Nu poţi?? Păi vezi dacă te ispiteşte Diavolu'? De vei avea credinţă cât un bob de muştar, muţi munţii! Aşa scrie la Carte! Cum să nu-ţi poţi ţine respiraţia?? Aleşii sunt supuşi nevoinţelor, aşa să ştiţi!
"...la Domnul, să cereeeeemmmmmm"...Păi dacă a venit mortu', nu trebuie pupat şi frecat cu chiloţi, ca să ne meargă bine?

Aşa ar fi gândit în trecut.
Acum îmi pare i'm sorry, sunt mai luminat. Mai optimist. Face-ţi loc, că mă-ndes şi eu, intru ca supozitoru-n...mulţime!!! Vreau ajutor providenţial, vreau să fiu Omul lu' Dumnezeu, nu Omu lu' Satana! Vreau să scot dinţi, să rup ficaţi, să calc pă cap orice obstacol care mi se iveşte în cale, ca să pup morţi şi să-mi dovedesc puterea brandului de evlavioşenie! Vreau să mă frec de racle mai abitir ca de iubită, vreau să-mi las mucozităţile pe veştimentele preoţilor, să aibă şi Dumnezeu dovada că am trecut p-acolo - în caz că se uita la reclame şi nu a fost cu ochii pe mine! Vreau să mă-nfrupt şi eu din Vasul Ales al Pioşeniei! Vreau să mă curăţesc la suflet, să îl mai mai alb decât dacă l-aş spăla cu Tide.

PĂZEA, CA VINE IO!
Credinţa ne-a unit...sauve qui peut!

Ghid de bună practică sentimentală

(pentru fetiţe şi nu numai)

din nou m-am săturat să fiu făcut misogin şi insensibil, doar pentru că încerc (cu încăpăţânare, după unele surse) să demonstrez că dragostea este o simplă nevoie fiziologică, o convenienţă care te ajută să socializezi la sexu' opus.

Aşa că m-am învegheat şi încerc să schimb foaia: gata, frate! Iubirea palpită într-unii cu vânjoşenie, iar zânele şi-o doresc într-însele ca să-şi satisfacă foamea de sfere celeste. Cerere şi ofertă, legea de bază a civilizaţiei - vorba cântecului: "I wanna give it to u, as long u give it to me. JUST KEEP MY BODY POMPIN"
Păi dacă poporul cere pumpin, pumpim le dăm, în coama calului de poveste nemuritoare!

Însă, de cele mai multe ori, chiar şi cele mai alese flori fac greşeli...şi risipesc ambrozia pe muşte. Aici intervin eu: de curând mi-a fost adus la cunoştinţă un articol care le învaţă pe fătuci diverse chestii despre viaţă pur şi simplu - genul "eşti prea tembelă să ştii ce vrei, aşa că nuţi - care-i aia?? Nici o Nuţi, avem destule! - mai bate căpşorul ăla drăgălaş; îţi spunem noi ce-ţi trebuie!".
Eu...trişor de zile mari, normal! Citesc ponturile, le aprofundez pentru o mai mare înţelegere a psihologiei feminine şi pornesc la drum, îmbătat de cunoştinţe mai ceva ca o musculiţă ce face pluta în rachiu.
Numai că mi se umflă găloşenia-n aortă şi nu pot lăsa în negura neştiinţei armata de sex-simboale rănite în amor pe sistem continuu, aşa că redau mai jos luminiţa slobozită de experţii în materie (într-o repovestire cu cuvinte proprii, că cică nu e bine să copiezi):

Draga mea,
Ai probleme în a-ţi găsi alesul greu de găsit, cavalerul în armură cu sclipici, albinuţa polenizatoare cea de toate zilele?? Nimic mai simplu! Tot ce trebuie să faci, tută scumpă - divă de vocaţie, este să cunoşti cele 10 tipuri de bărbaţi pe care trebuie să îi ocoleşti dacă te mânâncă între suflet şi îţi doreşti o relaţie (one night standul nu cred că se pune) bazată pe completări de întreg şi iubiri scrise în Cartea Destinului:
1. Învătăcelul - învaţă mereu şi îţi neglijează nevoile (pur spirituale), ca să nu mai vorbim că reorientarea continuă pe plan intelectual denotă nehotărâre
2. Băiatul mamei - nu te va pune niciodată pe primul plan şi te va critica mereu că nu îi semeni dumnezeului care l-a crescut
3. Bărbatul obsedat de carieră - îţi va asigura partea materială a traiului, dar vei rămâne nesatisfăcută pe plan sensibil
4. Sufletul chinuit - este pesimist, curând te va atrage şi pe tine în nefericeala lui
5. Puşcăriaşul - durul care are permanent probleme cu legea. Însă nu te lăsa păcălită...fereşte-te de complicaţii.
6. Imaturul - chiar dacă are un simţ al umorului foarte dezvoltat, nu te poţi sprijini pe el la necaz
7. Bărbatul obsedat de control - va încerca să-ţi limiteze libertatea de exprimare. Vrei să te bagi singură în cuşcă?? (Da, da, fii rău! Spank my ass, u masculine bitch!)
8. Bărbatul căsătorit - matur, grijuliu, tentant. Nu e de încredere.
9. Fustangiul - ce te face să crezi că se va opri sub fusta ta??
10. Violentul - GLUMEŞTI!Ţi-e cald cu dinţii-n gură??

Recapitulare pentru Bărbatul ideal (adică ce să cauţi):
Un exemplar care să nu fie bătut în cap; dar nici prea deştept, ca să te eclipseze. Cineva care să nu fie obsedat de carieră, dar nici un şomer de succes. De preferinţă singur pe lume ca să nu intri în polemici cu rudele, vesel dar nu prea rău ca să te facă de râs, entuziast dar nu drogat, dur dar delicat, necăsătorit, matur dar uşor de influenţat, blând ca un mieluşel şi pantalonar prin excelenţă (îîîîuuuuu...sună nasol asta).

Rezumat pentru Bărbatul Ideal: Chel (părul prost părăseşte capul bun), cu burtă (ca să ai şi tu ce ciupi când îţi vine cheful de scărmănat) şi cu cardul gros (apetisanta cu cheltuială se ţine). Atu: să fie spre sfârşitul vieţii (doritorii care-şi aşteaptă rândul să rămână cu ochii-n soare?).