Perseverenţă cu tâlc

Mi-am cam luat muştruluială pentru postarea trecută...am dovedit că am scris din inima fundului, fără pic de compasiune pentru săracele exemplare feminine care ar avea nevoie să-şi ascundă cele câteva??? kg în plus, dobândite din cauze extrem de respectabile (defecte metabolice, naşteri, nunţi, botezuri, cumetrii şi alte bairamuri). Faza cea mai tare e că mie mi se rupea dacă vreo pitzi se simte sexy coz there is a good pussy under her belly, sau nu. Eu doar eram cu întrebarea de final...ce să-i faci? Unde dai şi unde crapă!

Oricum, am dovedit (din nou) că sunt un ingrat sentimental, un grosolan (uuuuuuuuuuu), un insensibil de cea mai înaltă speţă (dacă ziceam "cea mai joasă speţă" mă apropiam de limita emotivităţii, ceea ce la mine nu era cazul; deci da, tind şi eu spre nivelurile superioare măcar într-un domeniu). Sunt un om rău, nemilos, cu un suflet frigid, incapabil de orice simţire. Am o anatomie singulară, contrar oricărei norme sociale (cum îmi spunea o prietenă). Nu mă dau în vânt (aici nu bat nici un apropo la vreo emanaţie prezidenţială) după fineţuri şi găloşenii (dacă nu există cuvântul, tocmai l-am inventat), pentru că mi se par libidinoase, în majoritatea cazurilor.

Iar acum, ca să arăt că regret ce am făcut, îmi voi întări afirmaţiile precedente: nu cred în miturile contemporane.

Nu cred în mitul graţioasei care e penetrată ea, mititica, de toate vibraţiunile sferelor celeste, pentru a pune id-ul în "cupidon". Adică bine...cred asta cu pătrunsul, doar că dimensiunea superioară n-are nimic de-a face cu fenomenul. E ceva pur şi simplu banal, profan până-n sâmburi.
Numai că avem o reputaţie de fiinţe intelectuale de apărat, la dracu! Chiar aşa, ca animalele? Hunga-punga, napii stau prin gard? No...no, sir! No fucking way, cu accent pe fucking în direct, înregistrat şi în reluare, ca diaconescul neamului.
La ele e cu dragostea, cu completarea inimoacei, organul nepereche.
Mda...Hai, să mori tu! Numa' ieri ce citeam mărturisirile unei splendori de profesie: e singură şi nu are cu cine se iubi (băi fată, d-aia s-au inventat dildăurile!!!!). În fine... diva e în căutare de jumătate; una cu portofel siliconat, ca să îi satisfacă şi cele mai mici pofte consumiste.
Ştiam că iubirea era oarbă...dar no! Între timp tehnica a mai avansat şi poate şi-o fi făcut transplant de cornee sau ceva..că prea e mofturoasă.

Când eram în clasa a patra (prin paleozoic, adică), am fost întrebat dacă aş fi de acord ca femeile să intre în politică (Eteteeee...Ţâs Călină, întrebare!). Am răspuns "nu", pentru că femeile sunt flexibile în principii şi manipulatoare de geniu (bine...asta am învăţat-o mai târziu, pentru că atunci am folosit mai puerilul "generoase"). Dacă îşi joacă cărţile cum trebuie, o femeie poate obţine ce vrea de la un bărbat, chit că e de rău sau de bine. De ce? Simplu: femeia este înconjurată de atenţie cam de pe la 14 ani, alege ce vrea, când vrea, de unde vrea; bărbatul atinge vârsta total dezirabilă spre 50 de ani (în caz că nu are profesie de fiu de şmecher natural), când/dacă se face de succes, putred de bani şi faimă. Dar cum există viaţă şi înainte de asta (oameni suntem, ce naiba!), când o femeie aleargă după un bărbat (sau dă impresia asta, cel puţin), masculul fuge în reluare, apoi brusc îl apucă cârceii şi febra musculară. Au, au, au, gata, dragă! M-ai prins, pedepseşte-mă!! I've been a bad boy!

Nu cred în mitul gibonului masculin, care se-nfige ca nesătulu' şi răpeşte ditai monumentul de virtute.


Parcă şi văd cum stă neprihănita pe marginea trotuarului, cugetînd adânc destinul universului, când ce să vezi? După colţ apare grobianul asudat şi îngălat, care-o siluieşte la un recital, să vadă ce talente are. Acuma fata, na! Ce să facă? E nepoliticos să refuzi omul aşa în faţă...deci prestează cu avânt. În afară de asta...colivie, colivie! Dar păsărica moare de foame, dacă nu o hrăneşte nimeni.
"Ridică-mă la ceeeeeeeerrrrr, ridică-măăăăăăă". Cel mai comun lucru cu putinţă. Spune asta şi ai rămas cu buza umflată. Introdu iubirea în sistem şi te arzi, garantat! De ce? Necioplitul se transformă brusc în Făt-Frumos, dacă ştie să-şi poleiască rahatul, să bage placa cu iubirea transmisibilă din gură-n gură, ca folclorul. Trebuie să ştie să creeze cadrul de ipocrizii care alimentează prejudecăţile sociale. Şi cam punct.

Nu cred în mitul iubirii, mai ales în veşnicia ei. Totul e mult, mult mai simplu: cerere şi ofertă. Satisfacerea nevoilor primordiale.
Iubim cu patos. Suntem o tonă de fiinţe superioare pe milimetru pătrat, iar societatea noastră promovează curvăsăraia ca izvor al celui mai sentiment nobil care ne acoperă universul ca o mâzgă. O aplaudăm, o fredonăm ca pe un cântec de leagăn, bâţâim frenetic din fizic pe acordurile ei, doar-doar ne-o lovi amoru-ntre obraji. "Move your punani*, go make yourself some money" sau şi mai directul "Shake it girl, shake that money maker" sunt simple ode moderne închinate femeii. Îndemnuri spre iubire, cum altfel??
Ce frumos, ce real! Lucrurile cele mai serioase se spun mereu în glumă. Ştim adevărul dar menţinem fariseismul băloşit al văpăii de sentimente, ca să ne autosatisfacă ego-ul civilizator.
Sexul vinde...toată lumea o ştie.


Toată lumea o aprobă, nu e nimic în neregulă cu asta. Dar odată ce apar fiţele de suavitate sclifosită, odată cu transformarea curvelor în vestale de prim rang, ne acoperim cu himenul făţărniciei. Uuuuuu...ce urât am zis! Scuze! Nu sunt deloc rafinat în exprimare.

Hai că mă duc să mă limpezesc la creeri; merg la un concert, cică vine Jamiroquai (nu îl ştiu, dar numele lui are o rezonanţă vârtoasă la urechi). Tăticule, da'cum îl cheamă p-ăsta...iar modul cum pronunţă dj-ii la radio e Dumnezeu! Deci cum aşa ceva? S-a brănduit fix ca o variantă masculină a lu' Sexy-Brăileanca... Jamiro o mai exista pe planetă, dar numai ăsta are şi quai, să nu-l ratăm, cumva. Bărbat adevărat, nu glumă! Cum îi auzi denumirea, ştii la ce să te aştepţi: La mare, la soare, fetiţele sunt goale...şi apare Jamiroquai, ca măgarul din ceaţă şi soarele răsare. Jamiro ca Jamiro, da' Quaiul...WOOOOOOO
Pariez că va ieşi o distracţie pe cinste, special pentru tinerii doritori de distracţie. Intuiesc deja cum oamenii legii vor aplica amenzi usturătoare pentru deranjarea liniştii publice şi private.

Gata. Am ratat vreun clişeu?? Nu de alta, dar uneori mă chinuie (pe sistem "cum te prinde, cum te freacă; te mai lasă 5 minute, iar te prinde, iar te freacă") fantasmele de jurnalist şi trebuie să intru în pielea personajului.
Uffffffffff...mă duc să mă răcoresc. S-a încins bobina şi mi se denaturează percepţiile.

A! A! Apă de izvor, mai repede, că mor! Mai repede, că mor!!!
Noapte bună.

* într-o abordare mai elegantă s-ar traduce prin "corp", însă termenul se referă, cu stricteţe, la acea parte a corpului

Ciocu' mic, publicitate!

Pentru că misterele civilizaţiei de zi cu zi mă fascinează cu splendoarea lor şi nu le pot pătrunde nici chip, pun întrebări. Probabil am intrat în anu' morţii, că prea sunt curios...însă pe cuvânt de mă pot abţine!
Până una-alta, intru în pielea nedumeritului de serviciu şi prestez, că tot sunt aci, pe treabă.

Mda...foarte frumos. Bagi elefanta gestantă în corset şi o scoţi gazelă mignonă.

În sfârşit, halitoarele de untură pă pâine, slănină cu usturoi şi bere la 3 litri pot arăta mai ca nişte încercări de femei. Şi asta fără efort, fără diete obositoate şi fără să te doară capul. PERFECT, FRATE! Moamă, moamă, o să trăim într-o lume populată numa' de bunoace trase prin inel!
Băi, deci dormi fără grijă: Slim N...ăla lucrează pentru tine, draga mea divă în devenire. Cum eşti mai revarsată şi mai fleşcăită la organism, cum îţi apare şiragul de burţi pe trup, cum îmbraci minunea şi redevii Afrodita cu măr în gură...beton!

Am înţeles-o p-asta cu dorinţa fiecăruia de a arăta mai bine. Doar că nu sunt adeptul trucurilor ieftine...adică, dacă tot te bagi într-un rahat, bagă-te cu totul! Ce rost are să te amăgeşti? Vrei să ai siluetă? Sport la greu, tată, diete, program fix...cum se face. De ce să te promovezi ca pe un produs fals? Intră Mozartu' Matematicii în extaz când te vede, vine şi el ca omu' să introducă întregul în fracţie şi-apoi i se ofileşte năravul şi nu mai nimereşte uşa când te termini de degolit? Nasol moment, te lasă nerezolvată. Sau poate poate îţi păstrezi hainele pe tine, ca să nu te tragă curentul când eşti deschisă la...hmmm...sugestii şi eşti fericită. You never know.

Însă am o întrebare mică: presupunînd că mergi la toaleată. Ce poate fi mai mai banal decât asta? Cu toţii folosim, cu toţii suntem oameni. Numai că tu, o floare de colţ printre flori de ţigancă, porţi invenţia asta pe sub rochie. Da, 'oi fi Mona Lizza (prietenii ştiu de ce) reformată, dai pe spate toată macionăraia care se perindă prin proximitate, bagi în boală toţi goriloii înfierbântaţi. Foarte tare, nimic de zis.
Aşa...deci toate bune şi frumoase. DAR cum naiba faci dacă te taie urgenţa şi alergi după budă? Minunea vestimentară îmi pare a fi un maiou cusut de bugigăi, sau ceva, nu are nici o deschizătură cu arici prin zonele esenţiale, nici măcar un prohab (nu că asta ţi-ar folosi). Când vine fluxul, ce faci? You can leave your hat on? Nu, că îţi ia o tonă de timp pân' te dezbraci şi te scapi pe tine. Sfâşii mirobolanta textilă cu dinţii? Nu, că te doare sufletul când te gândeşti câtă pâine cu gem ai mâncat, ca să ţi-o poţi permite. Îi dai drumul prin ea, pentru că materialul e uşor ca un fulg şi diafan ca o pană de colibri, încât aburul trece prin el fără probleme? Nu, că apoi trebuie să te reîntorci în societate şi nu dă bine să puţi ca o canalizare.
Deci, ce faci? Concret! Nu-s vreun Bote al lenjeriei de damă, dar vreau şi eu mecanismul, vreau să cânt voios şi dulce "Cu creonul pe cârtie o explicaţie am desenat". Cine ştie când îmi va folosi chestia asta?

Constatari întrebacioase

Până-n revoluţie, o Dacie se repara pe genunchi, pentru că toată lumea se pricea la asta. Te-aşezai frumos pe scăunel, scuipai în palme şi băgai meştereală de maidan, că nu se cere licenţă de Cambridge pentru asta. Toţi eram mecanici, toţi ştiam să ne proptim culasa peste cilindrii blocului motor sau să înlocuim cureaua de transmisie cu un ciorap de damă. Eram inventivi şi descurcăreţi. Bravo nouă, dom'le! Popor ales, nu glumă!
20 de ani de democraţie nu ne-am schimbat; am rămas aceiaşi mieji din dodoaşcă, aceiaşi inovatori paranormali şi matriţe de cârpaci. Suntem o grădină carpatică care musteşte de adaptibilitate...prin urmare, peticim un tren cu o cracă de pe marginea drumului, liţă şi o banală rolă de scoch. (Tiiii, să-mi trag palme...acu' mă lovi cunoaşterea - mintea cea de pe urmă, clar! Păi voi vă daţi seama că noi - adică io, tu, ală din spatele tău şi restul, dacă se întâmplă să ne pice vreun satelit în grădină, îl reparăm imediat cu nişte gumă de mestecat şi-un patent? Aaaaaa, gata, nene! Mă angajez la NASA în direct, înregistrat şi în reluare! Who's the man, dude, who's the man???)
Suntem buni, sau suntem buni? Exemplu de supravieţuire, frate! Bear Grylls e boţ cu ochi pe lângă oricare din noi.



Dar nu mă mai preocup cu evidenţele...imaginile fac cât 1000 de cuvinte iar eu nu mai am ce comenta. Mi se rupe chiar şi de Cârmaci, care vrea el să coafeze căcatul să să ni-l prezinte ca pe ceva cu totul nou, un exponent valoros al reformei care ne călăreşte pe oriunde ne prinde. (o fi în călduri??)
România schimbă judeţele pe 8 regiuni. Aşa, şi? Aceiaşi Mărie, cu altă pălărie. BĂĂĂĂĂĂĂ, Măria e curvă proastă, pălăria nu are nimic, dă-o-n mă-sa de treabă!!! Ţara asta e defectă la fibra gânditoare, mi se rupe de denumirea plaiului pe unde locuiesc!
Dar ce să te faci, dacă capu' la ţară atâta emană în atmosferă? Oamenii îţi dau foc de disperare şi sărăcie, p-ăsta îl ff..freacă grija de toponomia pana...ptiu! PANORAMEI din împrejurimi! Yeah, right! Nu-s mare politolog (şi nici măcar vreunul de sămânţă), însă impresia mea e că nea' Băse se comportă fix ca o caracatiţă: ne fleoşcăie cu mizerie în ochi ca să ne deruteze. Nu se poate altfel...orice modificare adusă împărţirii teritoriale se va materializa în schimbarea tutulor actelor care există în ţara asta; adică miliardela puterea "n", ţinînd cont că suntem campioni la hârţogărie. Dacă se întâmplă rocada, trebuie să-ţi schimbi totul..orice fiţuică în care apare îţi apare adresa. Apoi urmează modificările în actele publice, iar cum noi avem un sintem centralizator de cea mai viitoare generaţie, sunt convis că n-o să ne ia decât...hmmm...în jur de 1000 de ani (cu indulgenţă).
Deci nu. Hai să ne râdem, dar mai bine nu. Oricâtă esenţă de prostie se desprinde din această informaţie, ea nu mă amuză...doar mă enervează.

În schimb, mi se pare foarte haioasă maniera puerilă şi grosieră în care sunt tratate lucrurile care se mai petrec pe la curticica naţională. Şi asta nu se întâmplă la tanti Leana de pe colţ, ci la ditai jurnaliştii cu pretenţii de inteligeţi în erecţie.

La televizor se anunţă sacadat şi uşor impacientat:
"Facebook a devenit pepinierea pedofililor! Un bărbat din Caraş-Severin este acuzat că şi-a transformat prietenele minore de pe pagina de socializare în sclave sexuale. Victimele sale le-au mărturisit poliţiştilor cum bărbatul le-a agăţat pe internet şi le ademenea până în locuinţa lui. [..] Bărbatul le-ar fi convins pe minore să întreţină relaţii sexuale cu el. Pe majoritatea le-a amăgit cu bani. Însă fetele habar nu aveau că urmau să fie filmate. Cu ajutorul imaginilor, bărbatul le şantaja."
www.antena3.ro

Prima dată când am auzit ştirea am bufnit în râs.Apoi am început să decojesc informaţia spre esenţă şi am observat că s-a făcut vâlvă (atenţie la citire) în jurul a două noţiuni: minoră (neinovată) şi pedofil (odios).
Ori, nu este chiar aşa...pentru că iar sunt întrebăcios şi am câteva nedumeriri fără răspuns şi nu pot digera întâmplarea fără să le dau de cap.
(ATENŢIE!! Doar pun nişte întrebări care mi se par de bun simţ, nu dau cu parul, nu ţin cu Lupul, nu ponegresc Scufiţa; nu lansez verdicte, nu iau partea nimănui)
Deci:
Cum dracu' poţi să agăţi pe internet?

Am înţeles, dai click pe păginile cu dive. Găseşti bunoaca, băleşti din gros la fotografiile ei şi vrei să o scoţi la un film în mod repetat, chiar şi de mai multe ori pe zi. Îi trimiţi mesaje fierbinţi, apoi...apoi ce? Cum convingi zânula să te bage în seamă? Să zicem că e vrăjită de poza de Brad Pitt cu pătrăţele care îţi tronează la profil...însă cum papucii mă-sii o mai şi ademeneşti în propria ta locuinţă? Cu firimituri de pâine, ca pe câinii comunitari? O legi fedeleş şi-o iei pe sus? (Nu de alta, da poate îi place să fie bruscată) Mai scapi din când în când câte o bancnotă, şi ea se ţine după tine sperînd să-ţi pice portofelul cu totul? Concret, cum se face asta?
Serios măi, I need a little help! Vreau să fiu şi eu Casanov, la naiba! Vreau să momesc şi eu ceva palpabil, nu numai cohorte de muşte!!
Aşa....dar mai am nedumeriri, nu vă grăbiţi!!. Să zicem că minora, în profunzimea castităţii ei mentale s-a lăsat totuşi prostită şi s-a dus acasă la pedofil (care părea de-o seamă cu Gerula, nu avea alură vreo de Făt-Frumos în dizgraţie), apoi s-a lăsat convinsă să...în principiu s-a lăsat convinsă. Cum? Ca în bancul ăla..."2 prietene MINORE întânlesc un pedofil. Acesta întreabă pe una din ele: Dacă îţi dau o acadea, dai jos bluziţa? Dacă îţi dau o ciocolată, dai jos sutienul? Dacă îţi mai dau o prăjitură, dai jos şi fustiţa? La care cealaltă îşi pierde răbdarea şi oftează cu obidă: Hai dragă, să mergem, că până se hotărăşte ăsta să orice, facem diabet!"
Nenea din povestea noastră a luat-o mai pe de-a dreptul şi a promis şi el ce ştia că ţine la vremurile contemporane. NUMAI CĂ...Fiind o copiliţă virtuasă, o vestală plăpândă, o întrupare a gingăşiei ancestrale (A!Aaa!Aaaaaa! Fă-mă sclava ta - dar în intimitate, dragă, că mă inhib, la naiba!!), de ce te-ai dezbrăca pentru bani? Vrei să acumulezi experienţă pentru viitor, sau cum? Ţi-a citit în palmă careva că ajungi divă porno, şi vrei să experimentezi senzaţia mai din timp?

Aş dori şi eu, dacă se poate, o părere minoră. Sau majoră, că tot îi fac faţă.