Dragoste fără număr

Deci când te gâdilă filingul pe aortă eşti cu totul alt om; te deschizi ca o floare către minunile universului, percepi lucruri care nu ştiai că sunt acolo. Vezi păsărici (WTF????) care se scaldă în lumina soarelui, îţi îmbeţi urechile cu trilulituri de lire angelice, înaltul cerului ţi se pare mai scund (capătă o alură BOCciană, ca să fac o legătură cu teluricul autohton), existenţa ia o nuanţă roz-bonbon în degrade, smogul atmosferic îţi mângâie obrajii cu o gingăşie de catifea (puţin tocită pe la colţuri, ce-i drept), rahatul prinde mirosul trandafirilor de firmă (D&G, Vuiton, apa lu' Gio...chestii de gen), întâmplările banale capătă brusc un sens încărcat de misticism atroce (se scapă o cioară pe reverul hăinii tale: "Uite măi, micuţa creatură, ce drăgălaşă e...a făcut căcuţa...să pupe tata ciocu' ei de îngeraş. E un semn divin! Precis se gândeşte la mine...OF, CE FRUMOS E SĂ IUBEŞTI!").

Într-un cuvânt spus: totul ţi se pare mirobolant, senzaţional, extraordinar, emoţionant, fantastic, fulminant, mirific, incredibil şi întâi de toate, magnific.

Ce, nu mă credeţi?? Fugiţi, băi, d-aci...n-aţi întâlnit voi ce trebuia! Beliţi ochii mai cu talent, că nu se ştie de unde vă stropeşte norocul!
Nu mă dau pe mine exemplu, că poate-mi ziceţi că exagerez sau ceva. Vă prezint mostre din experienţele altor fiinţe, mult mai predispuse la trăiri neexperimentate vreodată de vreo cuvântătoare (om sau animal, deopotrivă). Personal nu mă jenez şi comentez totul pe parcurs.

"Să-ţi spun ce este dragostea adevarată. (Hai fra, glăsuieşte să te-aud! BĂ!!! LINIŞTE-N SALA CU MESE! Nu mişcaţi, nu respiraţi...aşa, frumos, să lăsăm creatura asta să se fleşcăie în voie. BĂ, NU MIŞCAŢI, AM ZIS!! Cine mişcă, nu mai mişcă! Care mişcă, MIŞCĂ MORT! Hai, mânca-ţi-aş, bagă volum pe sistem!)
Dragostea adevărată...E credinţă oarbă (Dacă îi pui şi-o balanţă-n mâini, zici căi coana Justiţica, să-mi sară ochii de te mint!), umilinţă fără preget (Să-mi dai banii cu căruţa, nu ţ-aş arăăta nici...MĂI! Asta nu-i umilinţă, nu?), supunere desăvârşită ("Porunca mea e lege pentru tine"...cred că începe să-mi placă. Mai zi...nu tăcea sfioasă, ca Şeherezada la ivirea zorilor), încredere şi dăruire împotriva ta însuti (Aici nu pricep), împotriva lumii întregi (M-am prins! Gică Contra altoit cu Gheorghe Dracu??). Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul (Vrei cu doi, depravato??) întreg celui care ţi le va zdrobi. (Cu plăcere)
miri"*

Uite măi, suava făptură, cum ne educă pe noi, grobienii din caverne! Dar vrea cu 2 odată...cam nimfomană, fătuca.
Ia să mai auzim, că începem să ne iluminăm.

"Te iubesc pentru că ... îmi alungi singuratatea într-o lume plină şi aglomerată. (Ia-ţi un câine; face acelaşi lucru). Te iubesc pentru că, fără tine e greu şi nu mă pot regasi (Cumpără-ţi o busolă; e mai ergonomică)[..]Te iubesc pentru simplele banalităţi pe care le faci (Mă trece piş), te iubesc pentru că bei apă ( Şi vrei să beau NUMAI APĂ, pentru că aşa îţi place ţie?? Ei las', că diseară mă fac rangă! Gogâie în extaz, ce mai?!), pentru felul in care te încalţi (Adică vrei să zici că-mi put picioarele, ai?), pentru felul în care porţi diferite obiecte (portofelul, spre exemplu?). [..] Te iubesc pentru că îmi zâmbeşti (De fericire că pleci, fă de la făptură gingaşă), pentru că mă alinţi (Am rămas cu un tic nervos, de când mi-a murit pisica). [..]Te iubesc pentru că nopţile sunt minunate alături de tine (Este că sunt viril??), triste când lipsa ta umbreşte zâmbetul meu (Nesătulo, nu-ţi mai ajunge duzina de vibratoare!)... Te iubesc orbeşte! (DEMONSTREAZĂ, SĂ TE VĂD!)
Elena"

Of, ce frumos!! Numai o castă fecioară (2în 1...cam greu găseşti aşa ceva) putea găsi vorbili alea atât de...UAU! Simt cum mi se îngroaşă coarda sensibilă iar pipota tremură de nerăbdare, dorind mai mult, mai adânc...mai...AAAAHHHH!

"Închid ochii şi-mi imaginez că eşti lângă mine. (Mâna dreapt-o ţin în poală, poza ta în mâna stângă). Parcă îţi simt şi atingerile (Uuuuuuuuuuuuuuuuu), şi parfumul (Am consumat o cutie de spray pt tine, ursuleţ!). Mă cutremur (Frate, te susţin! Nici eu n-am ficaţi pentru aşa ceva!)! [...] Îţi simt prezenţa chiar şi când nu eşti lângă mine, fiindcă esti o parte din mine ( Şi eu din tine: Tincuţa, Tincuţa mea, nu mai da din fund aşa...nebunatică cum eşti, s-ar putea să mi-o suceşti...A! A! A! Apă de izvor, mai repede, că mooooooooorrrr - desigur!!!)
Adiţă B."

Băi Adiţă, tată, eşti strong, să-nnebunesc de te mint!! Bravo!! Cu abureli din astea, sigur înscrii şi tu, măcar o dată!! Ţine-o tot aşa! Păşeşte fără frică, fix ca Walker. Johnnie Walker. (pentru alte detalii apelează casa prezidenţială...nea' Traian se are în domeniu.)

Gata, time out! Need a break or something, că mi se topeşte mitocondria-n celulă!
Sunt şef la secţia de insensibili, ştiu. Dar nu mai pot în seara asta...poate mâine? Ce ziceţi??
Un singur lucru mai vreau să adaug: stiţi ce declaraţie de dragoste mi-ar plăcea mie să aud?? Ceva simplu şi eficient, ca pentru un profan nenorocit...ceva ce ştiu sigur că şi ea vrea. Vreau să aud doar două cuvinte...cele două cuvinte magice, singurele din lume care pot schimba viaţa unui om năcăjit: WASH ME!

* Ziceri sustrase de pe http://www.e-dragoste.ro/. Curat profesionişti, păi cum, altfel?

Science Fiction pă real

Aş mai fi avut de comentat nişte declaraţii iubăcioace maxim, să ne mai râdem şi noi niţel...doar că mi se sterpezesc dinţii de la atâta ofrandă pe altarul primordial. Pauză de cafea, deci.

În demersul meu plin de romantism am trecut cu vederea peste o ştire care m-a amuzat la culme:

"După ce anul trecut au avut parte de tăieri peste tăieri, bugetarii şi pensionarii pot să-şi mai descreţească frunţile. Luna aceasta, peste un milion şi jumătate de pensionari vor primi mai mulţi bani, a dat asigurări premierul Emil Boc."

http://www.antena3.ro/

WOW!!! Cresc pensiile şi salariile...sau mai precis, se micşorează tăierile pensiilor şi salariilor. Aşa ne-a asigurat Boc. BOC!!! Adevărul e că de câte ori a zis ceva, fix aşa a fost (nu mai încep înşiruirea de evenimente arhicunoscute, că devin obositor)! A avut dreptate omul, la milimetru. Ce e-al lui, e pus deoparte! Acum ne-a asigurat..putem să mergem liniştiţi, la schi. După părerea mea, e o activitate care ne va antrena pentru viitor.
No, păi ce mai e de spus?
Pensionar mereu să fiu,
Să trăiesc aşa cum ştiu,
Ca la 70 de ani,
Plin de boli şi fără...plin de bani...pac-pac-pac-pac-pac-pac.

Prostia mare ştiţi care este?
"Românii nu mai au încredere nici în guvernul Boc şi nici în preşedintele Băsescu."
Nu o spun eu, o spune un sondaj GSS 200, apărut astăzi.
No, şi NE ASIGURĂ BOC? Dacă ştiam că e concurs de bancuri, mă pregăteam şi eu cu ceva, nu vedeam aşa, cu mâna-n cur.

Dar, să vedem mai pe larg ce mai spun concetăţenii zilele acestea...

"Mai bine de două treimi dintre români consideră că statul acţionează ca un duşman al cetăţenilor. 67% dintre romani ar vota pentru suspendarea lui Traian Băsescu, dacă mâine ar avea loc un referendum pe aceasta tema. 77,4% dintre români cred că ţara noastră se îndreaptă într-o direcţie greşită. 77,1% dintre repondenţi califică activitatea Guvernului ca fiind foarte proastă."
http://www.antena3.ro/

Nu ştiu cum să spun, dar sondajele astea mi se par idioate. "Dacă mâine ar avea loc alegeri"...băi, fiţi serioşi! AU FOST ALEGERI, poporul a dat buluc la urne să-l ştampileze pe Băsesc. Dacă ne murea cârmuitorul de foame? Fie-sa nu se mai dădea în bărci pe la euro-parlamentari (le zice aşa că-s din Europa, presupun; dacă erau în America, le zicea dolari-parlamentari...iar în Botswana..nasol; îmi pare rău pentru ei); ailaltă fi-să poate nu mai avea bani de întreţinere şi o executa silit vreo bancă; Udrea nu mai făcea şpagat între ministere, noi nu-i mai vedeam frunza... Doamne fereşte! Deci era Apocalipsa pe aici, dacă nu se vota cum trebuie.
Şi-acu a dat bleanda-n toţi! "Dacă mâine ar fi alegeri...". Ei, uite, că NU SUNT!! Vă ofticaţi? Luaţi UE să v-ajungă, că d-aia avem reprezentanţi acolo-şa la Ăi DE Sus! Să se lupte pentru popor, pentru voi! Să vă dea..de toate, să fiţi fericiţi!

Dar, hai să nu fiu cârcotaş. Îmi place. Serios, fără 'şto. 67% ar vota pentru suspendarea marinarului...sincer, nu cred. Şi chiar de ne-ar lovi o molimă de inteligenţă (măcar o aromă...aşa, cam cât neuronii viermilor inelaţi), facem pariu că se găsesc alţi 68...chiar 80% de mioritici care să se pună contră? Buturuga mică răstoarnă carul mare, băi...minoritatea întotdeauna are ultimul cuvânt!
Şi să mai crezi în sondaje? Ce, ei nu trebuie să-ţi facă serviciul? S-au angajat sondori, statul nu îi plăteşte degeaba!

Tăierile se vor diminua. Ne asigură Boc. Românii nu au încredere în guvernul Boc. Boc nu este guvernul.

Between the lines

Pentru că nu m-am terminat de spus

Pe vremea tinereţii mele încă nu se născuse nebunia semeseurilor care mustesc de sentiment. La noi în ţară, abia erau zorii telefoniei mobile.
Pe atunci, şmenozeala maximă era să ai celular. În pauzele orelor de curs, colegii se adunau în jurul celor care aveau o astfel de sculă performantă şi se minunau în cor. Apoi începea sesiunea de laude: "Băi, stai să-mi auzi soneriile! Vreţi să vă cânte Mozart?? Am telefon polifonic, se aude beton!". "Mnea...asta nu-i nimic pe lângă ce am eu!! Deci telefonul meu este polifonic, dar are ŞI ECRAN ÎN CULORI! Mozart color, beiiiiiiiiiii... Deci sunt bun, sau cum?! Dacă vă mai spun că am şi credit pe el (chiar pauza trecută i-am trimis un mesaj femeii mele) pică chiloţii de pe voi!"
Da, dom'le. Erai miezul din fanta altoit cu gaura de la covrig dacă aveai mobil, însă ştirbeai gura târgului dacă exista şi ceva credit pe el. Câţiva cenţi sau doar 1$, aveai cu ce. Nu îţi trebuia să vorbeşti, nu aveai de ce...se născuse codul bipurilor. Când frecai menta şi ţi se scorojeau creierii de plictiseală, comunicai cu prietenii: BIP!! "Bună, ce mai faci??". Dacă MINUNE! primeai un mesaj, tu răspundeai codificat: 1 bip= DA, 2 bipuri= NU, 3 bipuri...aici era mai complicat. Atunci, în vremea mea, nu sunai la radio dacă vroiai să îi spui toantei c-o iubeşti, dar erai în pană de inspiraţie; nici măcar nu exista nu exista "baby, u're my paraschute", că să dedici clipocelii aortice Atunci, dădeai bip; 3 bipuri, o iubeşti. Cu cât îi dădeai mai multe bipuri, cu atât o iubeai mai mult. Clar. Vedeta clasei era un coleg care ajunse la 100 de bipăieli...record mondial neîntrecut nici până în ziua de azi. Deci îşi iubea gagica...era frânt, tochitură în sânge, zdrobit după ea. Era un Superman printre colegi, însă fătuca asta era kriptonita lui...i se înmuiau gladiolele când o vedea. Mamă, şi ce ar mai fi înmuiat şi el!! Se topeau colegele când intra în clasă, el avea ochi pentru una. Apoi a...a scos-o la film. A fost prima dată când o făceau, amândoi adică. Le-a plăcut, aşa că nu a trecut mult până l-a scos ea pe el; apoi s-au calmat. Iubirea a trecut. Ce are un început, are şi un sfârşit.

"De ce nu m-ai învăţat să respir fără tine?". Simplu. Pentru că va veni alta.

Nu cred în IUBIRE.
Adică...cred în iubire, dar nu în IUBIRE. (e o mică nuanţă, pe care cultura occidentală nu o subliniază...spre deosebire de cea niponă, de exemplu). Nu cred că există acea iubăciune mirobolantă şi diafană, veşnică şi nemuritoare, omniprezentă şi atotcuprinzătoare. La nivel ideatic, da. Menestrelii o cântă duios, poeţii îi închină ode emoţionante, pictorii o visează şi-o pictează...dar în realitate este doar o flatulare în vânt de seară. Iubirea aceea este o dorinţă, un efect Placebo pe invers, care există numai în mintea individului. Este ceva contra naturii, o ipohondrie dementă şi searbădă. O maladie închipuită, care cică stă la baza Universului. Universul e o debileală haotică.
IUBIREA ADEVĂRATĂ NU EXISTĂ...pentru că atunci, ar trebui să existe şi una falsă. Sentimentele cică-s pure...deci nu, nu se poate!

Eu cred în ceva mai uman...o pasiune mai fierbinte, o îndrăgosteală care vine şi trece, ca acceleratul prin gară. Este acea iubire care o îndeamnă pe completarea sufletului să îţi spoiască maşina cu inimoace de ruj; e o prosteală, o exagerare, un motiv pentru a obţine...diverse. Este o libidinoşenie cool, mereu în tendinţe, mereu la modă; este atât de rară, încât o experimentează toată lumea, pe unde apucă, cât mai repede, ca să o simtă la maxim. Este impulsul romanţat, care ascunde preacurvia. E o nebunie de moment. În timp, trece.
"L-am iubit pe fostul, dar acum mi-am găsit locul în Univers. Cu pisoiaşul meu simt că am un rost, lucrurile vin de la sine. El ESTE ALESUL"...până apare următorul. Hai, să mori tu! Cum adică "ai iubit", dar acum iubeşti iar? Cam de câte ori dai peste dragostea unică? Nu e puţină contradicţie logică? Plus că...Ce se întâmplă cu nenurirea acestui sentiment superior? Dacă spui "iubire", nu există timpul trecut. Parcă "etern" se referea la ceva continuu...dar poate s-a schimbat sensul cuvintelor, cât am fost eu plecat să ud buretele. Clar, aşa s-a întâmplat.

La tinereţe, când nu ştii ce-i cale pe vale, iubirea este nevalnică, înnebunitoare, obsesivă. E concurs de înscris iubiri, ca să nu rămâi de prost. În timp, totulse maturizează...ei căcat! Nu se maturizează nimic, doar că în ecuaţia afectivă invervin alţi factori, mulţi din ei cât se poate de egoişti.
Iubirea este necesară ca să astupe gura lumii; căsătoria, ca să intri în rândul lumii. Fără o nenorocire de hârtie de la primărie, eşti fără căpătâi. Partea cu Isaia dănţuieşte este doar o tradiţie necesară tot apartenenţei la turmă; dacă nu ar fi aşa, nu ar exista divorţ. Te uneşti cu aleasa în faţa lui Dumnezeu din dragoste, omul nu are voie să desfacă acea legătură...parcă aşa se spune pe acolo. Şi totuşi, iubirea trece, cercul se frânge.
Iubirea este necesară, pentru că uşurează viaţa individului. Nu mai stai cu grijă să îţi calci chiloţii şi să îi arzi. Nu mai mânânci cartofi prăjiţi în culcare şi-n sculare, pentru că fata/femeia de lângă tine, în principiu, îţi asigură nevoile de bază (gândire tribală, dar adevărată; nu mă feresc să o recunosc, pentru că nu am de ce să fac asta). Ca să nu mai zic că dacă îţi vine chef de jughineală, nu mai bagi lucru manual sau alergi prin cluburi, că poate ai noroc şi îţi surâde norocul...acasă, te aşteaptă ceva sigur. Plus că în doi, ratele la casă şi la maşină sunt mai uşor de suportat. În doi, îţi mai permiţi şi un restaurant din când în când.
Apoi..tinereţea se duce, nu mai poţi umbla din floare în floare (asta desigur, dacă nu eşti vreun virinel, o culme a potenţei...de obicei financiare). Apare rutina, apoi frica de singurătate, teama de o moarte în uitare. Apare neputinţa, nevoia unui ajutor.

Sunt grosolan? Mdea...Hai să căutăm motivaţii boeme care să poleiască rahatul...să ne stimuleze la coarda sensibilă, să menţină iluzia de fiinţă evoluată.



Băi, mă leşi cu IUBIREA? Nu cred în ea, nici în ruptul capului. Este o minciună strufantă, o culme de ipocrizie care apare din motive pur fizice sau sociale. Quasimodo niciodată nu a fost iubit de Esmeralda, pentru că nu avea de ce. Nu avea nimic. Mila nu e dragoste...poate o componentă a ei, dar nu un întreg.
În India nu se făceau căsătorii în afara castei. Era legea lor. Chiar dacă s-ar fi dat voie, aşa ceva nu era posibil. Odată ce creşti într-un mediu şi te obişnuieşti cu anumite standarde de viaţă, logic, vei căuta ceva asemănător, sau mai mult. Niciodată nu priveşti în jos. Evoluţia nu pe asta se bazează. Abordări gen "lasă, că dragostea completează totul" sunt pure idioţenii. Era un amărât, curgea jegul de pe el, umbla în zdrenţe...până când IUBIREA. Până când, plecat la cerşit la văzut o fiică de baron şi s-a îndrăgostit iremediabil de el...pă dracu! În trecut, cei din clasele sociale inferioare nici măcar nu erau consideraţi oameni. În prezent...Dragostea trece prin stomac. Nu suntem fiinţe eterice, să ne hrănim cu concepte. Chiar dacă apar situaţii când este ignorat, materialul distruge orice, în cele din urmă.

Indienii au fost practici. Au întocmit reguli uneori brutale, dar cel puţin, din societatea lor lipseşte făţărnicia care ne caracterizează nouă viaţa.

P.S.: Chiar dacă în micul meu expozeu m-am referit mai mult la partea masculină, situaţia este mai mult decât identică pentru ambele specii umane.
O persoană, de orice gen ar fi ea, este pălită de iubire doar când îi sunt îndeplinite o sumă de aşteptări. Când apare altcineva mai atractiv, iubirea se mută. Elementar, dragul meu Watson.