marți, 14 decembrie 2010

Uite criza, nu e criza


Acum triliarde de ani, într-o frumoasă zi de martie, în ultimele zeci de secunde ale unei emisiuni de la la TVR1 Băsescu se dădea în bărci, plin de exaltare: CETĂŢENI, "se pare că am ieşit din criză"!
Bineînţeles că s-a părut fix pe invers. Bineînţeles că a fost doar praf aruncat cu graţie, în ochii cret...dulilor. Oricum, secvenţa face parte din clasicismul istoriei antice. A trecut.
Numai că Întâiul Chel al Patriei recidivează:

"Băsescu: „România a depăşit momentul critic“. Mulţumesc UDMR că, alături de PDL, a trecut ţara prin criză"
[ACELAŞI Traian Băsescu, 10.12.2010, http://www.antena3.ro/]

(După extincţia dinozaurilor, topirea gheţarilor şi dispariţia rinocerului lânos)

"Suntem încă în perioada de criză, dar cu perspectiva să ieşim din recesiune în al doilea semestru al anului viitor"
[Traian Băsescu, luni 13.12.2010, http://www.stirileprotv.ro/]

Iar? România intră o dată în criză, dar iese pe sistem continuu, ca nişte cârnaţi la maşina de tocat?
Ce să fie oare? Demenţă în ultimă fază? Să fi fost sub influenţa lui Jack (Daniels) sau Johnny (Walker)? Nu că n-ar fi prima dată... Nu ştiu, zic şi eu! În ziua de azi, când să există atâtea flăcărici îmbulinate şi Aleodori talentaţi, mai ştii, vrăjmaşul? Odată ce mi se-nfoaie de virilitate şi mi ţi-l încinge pe bietul mariner! Cum stă el la pervazul cârmei sale, visînd la stele, odată ce îl păleşte un bobârnac de energie diavolească drept în ceafă, de-i ia minţile cu totul!
Sau poate o fi făcut vreo reevaluare din aia faimoasă, de-a lui? Nu că n-ar fi prima dată...se cunosc cazuri când un căcat e un căcat împuţit când se culcă, iar când se trezeşte, după o atentă şi detaliată reevaluare, scrânjoiul mirositor se transformă într-o apetisantă plăcintă cu răvaş.

Omul ăsta chiar nu mai ştie ce sloboseşte pe gură, sau ne crede imbecili pe toţi, o mână de pupincurişti retardaţi care îi ling slăvitu-i nume?

luni, 13 decembrie 2010

Recunoaşteţi personajul??

Dabangg - Hud Hud Dabangg


...ceea ce în vorbili noastre ar veni cam aşa:

"NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL...
Are o inimă cutezătoare,
Tare ca o stâncă,
Totdeauna gata de luptă.
NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL...

Un luptător mereu gata de luptă,
Un adevărat conducător.
NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL...

El reuşeşte imposibilul,
Glasul lui se aude dincolo de slava cerului.
NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL...

Când este o chestiune de onoare,
El renaşte,
El este salvatorul.
NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL...

Este curajos.
Îşi ţine mereu promisiunea,
Îşi doboară întotdeauna inamicii.
NEÎNFRICATUL, NEÎNFRICATUL..."

duminică, 12 decembrie 2010

Fără titlu



Bravo bravissimo! Felicitări! Congrats (cum ar spune un meseriaş american)! Mă plec în faţa domniei voastre.
Faza cea mai tare e că a câştigat în Italia, nu la noi! La noi, în afară de faptul că nu avem concursuri serioase de profil, nici nu o băga nimeni în seamă, chiar dacă ar fi luat premiul I cu coroniţă.
Dacă are puţină minte, fata asta s-ar căra din ţărişoară în secunda 2. Românica este mult prea strâmtă pentru ea, pentru aspiraţiile ei. Spunea că şi-ar dori, i-ar plăcea să devină o cântăreaţă cunoscută. Va fi, dar nu la noi. Aici, piaţa muzicală este suprasaturată de tute care se zdrumică din toate organele, se crăcesc de 2 ori şi bagă apoi un semi-oftat afectat, lucrat pe un sintetizator. Aici nu s-ar integra, aici ar fi mâncată de vie, umilită în ultimul hal.

Nu are rost să-şi bată capul cu prostii. Nu are rost să spere, nu are rost să încerce. Emigrează şi lumea se deschide dinaintea-i.
România e doar o...dezamăgire zdrobitoare, ca să nu mai folosesc alte invective mai apropiate de adevăr, dar care zgândăre neplăcut cea mai adâncă fibră patriotardă a unora. România e doar o mare, mare dezamăgire, ambalată în hârtie de ziar şi legată frumos cu sfoară, spre a se servi caldă. Ca să rezişti aici, trebuie să îţi pui neuronii pe bigudiuri şi să faci ce face toată lumea. Ţara noastră este un mucegai într-o cutie Petri, izolat aseptic de restul planetei. România este o erezie, un ucigaş al spiritului şi al planurilor de viitor. Aici doar dai petreceri de adio, dacă ai noroc şi pleci pe tărâmuri mai primitoare. Dacă nu...rămâi prins în lupta pentru existenţă, te afunzi în ea, îţi creezi propriul microcosmos unde să fiinţeză. Renunţi la vise...în principiu renunţi la tot şi te transformi într-o rotiţă stricată, parte a unui sistem canceros.

Viaţa pe coclaurile naţionale este solicitantă. Atât de solicitantă, încât toată energia mea se canalizează într-o singură direcţie, cu ignorarea a tot ceea ce este de prisos. Din timp în timp, însă, mă surprind realizînd complexitatea vieţii, mulţimea uluitoare de factori care aici lipsesc cu desăvârşire, în orice domeniu. Construieşti un coteţ pentru câine sau porneşti o afacere, mergi la o şcoală sau ieşi la pensie, asfaltezi o stradă sau faci teme la lumina lumânării, ţara noastră se poate caracteriza printr-un singur cuvânt: deplorabil.
România este o dezamăgire afundată în tristeţe.
De aceea, nu mă feresc să o spun: cum aveţi ocazia, plecaţi, fraţilor, şi nu vă mai uitaţi în urmă. Fugiţi mai abitir ca Împieliţatul de tămâie. Oriunde, nu contează. Dacă vreţi o viaţă, adoptarea altei patrii este singura soluţie.
Luaţi la pachet, românii sunt...o dezamăgire (cum altfel?). Paradoxal, când sunt luaţi individual, apar o claie de valori. Acelea, trebuie să plece. Urgent, pentru că timpul nu aşteaptă pe nimeni, oricine ar fi el.

Sunt intoxicat de diverse ipoteze care spun că Udrea se vrea preşedinte, cu Băse ca premier. O fi aşa, n-o fi aşa. Chiar dacă suntem optimişti şi presupunem că după Întâiul Pârţâitor va veni un Mântuitor care să lucreze vârtos la scoaterea naţiei din mocirlă, în timpul vieţii noastre nu vor exista progresuri (mai ştii cine mă citeşte?) prea mari. Udrea preşedinte, Băsescu premier. Curaj gâină, că te tai! Real sau nu, vin vremuri căcăcioase, iar toată hârtia igienică din lume nu ne va ajuta la nimic. Plecarea este unica soluţie. Cu atât mai mult cu cât ai un dar...nu e păcat de el să îl iroseşti? Nu e păcat să dai mărgăritare în gura porcilor?