Urlet în beznă

Ştiu că traversăm un sezon vrăjit, un timp al miracolelor şi bucuriei, când oamenii cu lumină în suflet şi zăpadă pe rinichi sunt mai buni, mai creduli, mai cuminţi, mai frumoşi, mai înalţi, mai curaţi, mai apretaţi, mai parfumaţi, mai culţi în cap şi fac gesturi minunate faţă de cei dragi, doar că eu nu simt nici o străbatere, de nici un fel. Nu tu fior, nu tu vibraţie, nu tu mâncărimi în talpă sau scremete de sensibilitate, nu tu horă a unirii cu natura, nu tu pisiceală, nu tu beculeală frenetică, nu tu nimic.

Eu...NU mai pot cu imbecilii, retardaţii, proştii, maneliştii, idioţii, meltenii, mitocanii, bădăranii, cretinii şi alienaţii care înoată cu voioşie în zoaiele naţionale! Deci NU MAI POT! Vreau o scutire, în puii mei, că tot cică e anotimpul cadoaielor! Vreau o excursie în sălbăticie, unde să îmi urle creierii de atâta linişte, vreau să nu mai văd, să nu mai aud, să fiu propria mea companie. Vreau să mă încui într-o peşteră şi să înghit cheia, ca să mai ies doar când mi-o trece constipaţia! Vreau şi eu măcar o oră din jegul ăsta de existenţă, în care să nu mă împiedic de cretini! Chiar nu se poate???
Mă tot întreabă diferite persoane de ce urăsc cu atâta pasiune putregaiul ăsta de neam preistoric, primar, necivilizat, habotnic, incult, manelist, dezaxat, incompetent, inapt, impotent, indobitocit, debil şi tâmpit. Păi uite...fix de aia! Pentru că nu mi se dau motive să simt altfel! Nici unul!! Cum scot capul pe uşă, e musai să întâlnesc vreun vierme inelat, vreo râmă purulentă, vreun găinaţ infect sau vreun limbric cu ceafă lată, care să se dea în spectacol! E imposibil să se întâmple altfel! Ca să funcţionez cât de cât normal, ca să nu o iau urlînd pe câmpii ca un descreierat, tot eu trebuie să mă mobilizez să închid ochii, să mă fac că nu văd, să ignor. Şi nu mai am resurse pentru asta! Gata! Caput! S-a terminat! Nu ştiu când mai primesc o nouă doză de vaccin anti-cretini, aşa că, momentan, am nervii în pioneze şi abonatul connex nu poate fi contactat.
Nu mai rezist! Îmi ocup creierii cu fel de fel de tâmpenii, dar nu reuşesc să opresc şuvoiul de revoltă, mânie şi greaţă care se revarsă necontenit!



Ce să fac? Să mă lupt cu lumea? CU TOATĂ LUMEA??? Trebuie să fiu dement să cred că am vreo şansă să reuşesc! Nu, nu, nu...trebuie SĂ PĂRĂSESC LUMEA, să merg în vârf de munte şi să pustnicesc pe acolo până m-oi sătura de singuratate. Sau mă rog, trebuie doar să părăsesc căcatul ăsta de popor ales...ceea ce nu pot face momentan.
Acum ceva vreme scriam despre motivele care stau la baza acţiunilor mele. Nu că aş avea nevoie de vreo justificare, dar speram...habar nu am ce speram. A fost o prostie din partea mea. Totuşi am fost întrebat: "Păi şi ce soluţii aveţi?" La mă-sa praznic cu soluţiile, soluţia este una singură, doar că eu nu dispun de ea.
Bine, ar mai fi o soluţie: să-mi iau un săbioc (mai solid) de pe piaţa neagră şi să pornesc la vânătoare de jegoşi. Prostia e că nici de rezolvarea asta nu dispun, deci e de-am pixu' situaţia!

Uffffffff...M-AM SĂTURAT!

P.S.: Deci dacă mă întrebi acum ce vreau să mă fac când voi fi mare, aş răspunde fără să clipesc: CRIMINAL ÎN SERIE! Jack The Ripper spinteca prostituate, eu aşa am o poftă să căsăpesc măcar câteva capete rase cu slăninoaca doldora pe ei....AOLEU! Îţi lasă gura apă, nu alta! Băi! Să îi iau de cefălău şi să îi dau cu căpăţâna de asfalt până oboseşte mă-sa privindu-mă, sau până rămân eu fără obiectul muncii!

Brănduire cu răşini

"Nu am făcut niciodată sex. Aceasta este declaraţia făcută de Bianca Drăguşanu, în cadrul unui interviu acordat revistei Playboy. Blonda" (parcă se făcuse şatenă) "a făcut o serie de dezvăluiri incitante despre viaţa sa intimă şi a ţinut să menţioneze că ea face dragoste, nu sex.
Poate că răspunsul meu îi va mira pe cei care mă cred o femeie uşoară: nu am făcut niciodată sex. Asta pentru că fiecare bărbat care a ajuns în patul meu (sau în al cărui pat am ajuns) a fost în momentul respectiv iubitul meu, mi-a plăcut şi m-am îndrăgostit de el, a declarat Bianca"
http://antena3.ro/

Hai, să-mi trag palme! Când am văzut titlul, eram gata-gata să mă minunez: "Doar nu cumva asta o fi vreo vestală, vreo virgină, vreo fecioară castă şi pură! Uite, dom'le, că mai există şi aşa ceva pe lume! Deci AŞA DA! Armata chineză caută cu înfrigurare luminiţa de la capătul tunelului, dar ea rămâne cu onoarea nepătată"
Ia uite unde era finuţa şi sensibila! Te pomeneşti că asta se cacă şi parfumat, de atâta splendoare ce e pe capul ei! Parcă o şi aud, cu buzişoarele alea incitante şi delicioase (ca două frăguţe date-n pârg) cum glăsuieşte afectat: "Pe mine nu mă interesează dorinţele carnale, eu sunt preocupată de o lume abstractă, unde nimic nu este ceea ce parea fi! Băi, deci mă auziţi?? Spun la ziar că îmi place să stau capră şi cânt la microfon de câte ori am ocazia, dar...vă rog! Puţin respect, ce naiba! Deci eu sunt ca o idee genială printre goriloi, sunt o adiere, o mireasmă dulce care nu are preocupări animalice demne de oamenii cavernelor! Eu sunt aparte! Mă vedeţi că-mi arunc toate hainele de pe mine când văd un colţ de blitz, dar o fac pentru artă! Mă sacrific, băi, pentru artă! Ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place (se ştie), iar eu sunt o superbă (se ştie, de asemenea) şi mă sacrific pentru nişte primitivi, ca să vă mai clătiţi şi voi ochii, să nu ziceţi că trăiţi degeaba! Eu nu îmi satisfac trupul, ca voi (dobitoace nevolnice care sunteţi voi dobitoace!), eu urmăresc o împlinire spirituală, care să transceadă spaţiul şi timpul"

Deci nu se mai pune că a umblat după ăl' cu...contul mai gros. Dacă e cu iubirea, scuze. Eu sunt mai barbar de fel şi nu înţeleg sentimentele astea care ţin de sferele dumnezeieşti.
Rog tânăra domniţă să-mi ierte gândurile necurate şi aplecate spre desfrâu.
Totuşi, am o singură întrebare (iertată fie-mi îndrăzneala): zânula asta, aruncată cu brutalitate într-o lume profană şi aplecată spre păcătuială, se îndrăgostea şi îi plăcea ÎNAINTE, sau DUPĂ ce ajungea la aşternut? Nu de alta...dar capii biserii spun că problema societăţii româneşti este dependenţa de SEX (O, da, da, da! JUSTIFY SEX) şi...ăăă...mă gândeam... se poate ca domnişoara Bianca să predea un curs de iubire pentru începători? Că dacă ne scoate din că..criză, poate o punem în băţ (s-o admire tot norodul) şi i ne închinăm spre mulţămire, ori o facem erou naţional sau ceva.

P.S.: Mai am o mică curiozitate: "Cam de câte ori pe zi te apuca drăgosteala, măi duduie?". Că prea rar se numeşte "abstinenţă", prea des se transformă în "nimfomanie"...

RomâniaDA, sau BA? (concluzie)

Motto:
"Stă Tatoiu-n pat şi-şi face-un plan:
Vreau să fiu băsist peste ocean!"

D.A., fără nici o apăsare.
România dă un semn de viaţă. Doar cu Băsescu. Doar pentru Băsescu. Doar sub Băsescu!
Este cazul ca soarele Partidului Democrat-Liberal să răsară din nou de la Bucureşti şi să nu mai apună niciodată!
În România sunt 22.000.000 de Românii mai mici. De ziua naţională, haideţi să unim toate aceste bucăţele minuscule, să facem o ROMÂNIE mare şi frumoasă! Pic cu pic se umple oceanul băsist al sufletelor noastre, avid după apa vie şi portocalie. Haideţi să dăm mână cu mână şi să ne prindem în jocul veseliei! Haideţi să uităm tot ce este rău şi să cântăm voioşi, cu inima uşoară! Haideţi să pornim la construirea unei naţiuni! Haideţi să ne înveşmântăm cu dragoste şi deferenţă (atenţie cum citiţi) în tricolorul portocaliu! Haideţi să haidem!
Băsescu pentru România. România pentru Băsescu.
Doar ocrotită de umbra colosului băsescian, România poate privi cu încredere spre viitor! Doar sub oblăduirea Prea-Frumosului Vas Ales Al Modernităţii, vom trăi adevăratele reformele. Doar sub protecţia Ilustrului Cârmaci vom mai cunoaşte Dreptatea şi Adevărul! Doar în îmbrăţişarea-i caldă vom renega pensiile şi salariile minuscule, pentru că oricum vom trăi ca-n sânul lui Avraam. Doar sub atenta-i supraveghere ne vor fi oblojite rănile cunoaşterii şi vom privi triumfători spre posteritate. Doar cu el, românii au şansa de a se îmbulzi ca nişte vite furibunde, pentru a primi o găleată, un cârnaţ, o ciorbă de fasole sau o sarma. Doar sub binecuvântata-i domnie, avem şansa de a aplauda frenetic la inaugurarea glorioasă a unui centimetru din viitoarea autostradă care va brăzda ţara în lung, şi-n lat (Ce, nu vedeţi?? Ia puneţi-vă-ţi lupa, să vedeţi ce mare şi larga vi se va desfăşura înaintea ochilor!) Doar sub lumina neostoitelor sale raze de înţelepciune, vom descoperi adevăratele taine ale universului.
"Noi suntem români, noi suntem romani, noi suntem urmaşi de-ai lui Traian Băsescu"...cel mai drăgăstos părinte care să există pe planetă, care ne apără şi ne veghează cu ochi de vultur şi cur de fier (ca să nu se tocească neuronii de atâta habitat în scaunul împărătesc) înveşmântat în catifea (să fie mai plăcut pupabil).
Dacă nu ştim, ne învaţă; dacă nu putem, ne ajută; dacă nu vrem...ne obligă? (Adică, eu te dau la masă, tu te duci sub masă?? Mi se pare şi normal - ca nişte copii ce suntem, noi nu avem Statura-i Momentală care să ne permită să vedem dincolo de vălul amăgirilor zilnice)
Haideţi, cu curaj, nu vă fie frică! Trei culori cunosc pe lume...portocaliu, galben-roşiatic şi oranj.
EU iubesc B. NOI iubim B. TOŢI iubim B.
EU trăiesc prin B., B. trăieşte prin mine.

Cateroric, România D.A.. Clar, EuBA.(aparent, ştiu că seamănă cu EBA; esenţa este diferită, credeţi-mă)
Aici nu sunt dorit. Aici sunt în plus. Am obosit să încerc în van. Am obosit să mă milogesc. Am obosit să cerşesc. Nu (mai) vreau să cerşesc. Nimic, de la nimeni! Eu cu mine, şi atât! Două persoane sunt prea de ajuns!
Am obosit să fiu umilit. Am obosit să fiu plimbat de colo-colo, ca o minge :D într-o căldare! Am obosit să mă simt vinovat că m-am născut în cloaca asta primitivă, care cică-i ţară civilizată. Am obosit să mi se spună că nu gândesc doar pentru că vreau ceva diferit. Am obosit cu atâtea laude deşarte. De laude mi-e podul plin şi nu mă ajută la nimic.
Am obosit. Sunt un român obosit. Dar de ce să fiu aşa, când aş putea să fiu un chinez, un filipinez, sau un congolez - poate chiar beduin - fresh şi fericit? De ce să oblig să fiu băgat în seamă, când pot să mă pun în slujba a ceva care merită cu adevărat? De ce?? Nu sunt prizonier. Nu cred că am făcut aşa de multe crime în viaţa asta, ca să ispăşesc vreo sentinţă capitală.

Clar, EuBa! Nici nu mă gândesc la altceva! Nu există altă variantă.
Am obosit cu Maleya (chelito muya iei, se ştie).
Pur şi simplu, am obosit.