duminică, 15 august 2010

Căldură mare, moncher?

"Vineri a fost cea mai fierbinte zi din an şi nu e exclus ca un nou recors de tempratură să fie înregistrat zilele următoare. Atenţionarea cod gaben de caniculă este valabilă pînă luni. Termometrele din Bucureşti au arătat astăzi 38 de grade celsius. 23 de persoane au leşinat pe stradă din cauza caniculei."
http://www.antena3.ro/

Toată lumea îşi face disperată vânt cu evantaiul, aleargă după apă ca o turmă de oi cu bleandă pe ele, se vaită că se descompune de căldură, ca nişte balegi în mijlocul soarelui. Doar că eu nu prea înţeleg ce o tot scaldă ăştia în sus şi-n jos cu canicula. Personal m-am simţit foarte bine aşa cum a fost; nu am leşinat în mijlocul drumului, nu mi s-a făcut rău când am vrut să cumpăr zarzavat din piaţă, nu mi-au fiert creierii şi am început să mă comport ca un viereme turbat, nici măcar nu am transpirat prea mult. Din punctul meu de vedere a fost ok.
Am avut probleme cu căldura o singură dată pe anul ăsta: era pe la începutul lui iulie, când mă cazasem o vreme în Bucureşti (care apropo, nu mai merită de câteva decenii denumirea de "Micul Paris", fiind doar o cloacă mizerabilă plină de şobolani, betivi şi drogaţi). Nu ştiu cum au simţit alţii, dar pe mine aproape că mă frigea mucoasa nazală când trăgeam aer pe nas.

În rest, nu m-a deranjat deloc vremea de afară. Cald sau nu, caniculă sau temperaturi obişnuite pentru perioada asta, eu m-am simţit în elementul meu...ceea ce mă face să mă întreb: Am oare un metabolism saharian? Am fost născut doar pentru a pleca din sfincterul ăsta purulent de ţară spre zări mai calde şi mai normale cu capul??

joi, 12 august 2010

Ipocrizie maximă

"Tinerii români din afara graniţelor iubesc România.
Ei au vârste cuprinse între 14-21 de ani şi sunt din America, Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană şi din statele vecine ale României"
http://www.antena3.ro/

Hai măi, mă lăsaţi cu abureala sau începem sesiunea poveştilor de groază la un foc de tabără? Păi ăsta-i tot şpilul! Să fii DIN AFARA GRANIŢELOR!!
Iubiţi România?? Şi cine vă ţine, măi dragilor, să vă stabiliţi aici, cu căţel şi purcel?? Cine vă opreşte să nu vă îndepliniţi visul de a locui pe acest tărâm binecuvântat de băzei?? Cine se pune de-a curmezişul îm calea fericirii domniilor voastre? EUU??? Locuiţi bine-mersi într-o ţară cât de cât normală (şi cât mai departe de locurile de baştină), nu înghiţiţi zilnic dejecţiile vieţii de român trăitor pe aste meleaguri şi v-a pălit dragostea de Maica Patrie?? Of, of, of, micuţilor! Cu toată iubirea voastră, fac pariu că nu rezistaţi o lună în cloaca asta jegoasă, cu salariul minim al unui bugetar obişnuit.

Vă daţi fuduli că vă iubiţi ţara. Aşa, şi ce vreţi să demonstraţi cu asta?? Că nişte străini sunt îndrăgostiţi de ceva care mie nu îmi va plăcea (măcar) în veci? Mă lasă rece. Şi eu pot să-mi urlu patriotismul în gura mare, atâta vreme cât sunt apărat de cretinii neamului ce vieţuisc p-aci! Ce, mă doare gura?? Pot să ţin o tonă de conferinţe, pot să particip la miliarde de dezbateri pe tema iubirii de ţară, atâta vreme cât eu mă car dracu' de aici, cel puţin în landul de ciois american. Băi! Deci mă dau cel mai the best of the best patriot, sunt fruncea luptăcioşilor pentru prosperitatea naţiunii, atâta vreme cât dragostea asta are o limită bine determinată în timp. Mă prostesc niţel şi gata! Ura şi la gară! Carel poteca! Să te mai văd când mi-oi vedea ceafa! Kiss my fucking ass, în timp ce trag aer în piept şi mă îndepărtez încet!
Eu plec aiurea pe câmpii într-o ţărişoară cât de cât trăibilă, iar idioţii învaţă de la mine cât de mult preamăresc în cânturi duioase căcatul ăsta fleşcăit de popor împuţit.
Sexy, nu??

De fapt, dacă stau puţin să mă gândesc, discursul ăsta cu simţitul bine în ţara lui, atât de bine încât şi străinii işi doresc asta, mi se pare un piculeţ cunoscut. Dar nuuuuu...nu are cum! Ăşti-a sunt generaţia următoare, viitorul de mâine (cum spunea cineva), mlădiţeleîn formare care ne vor scoate din căcat! Nu are cum să fiecontaminaţi, nu se poate să fie băsiţi de gloriosul Sceptru Al Puterii, aşa de mici! În nici un caz, nu să există aşa ceva!

P.S.: Cred că sunt prea rău şi nu las nişte copii neprihăniţi să-şi aducă ofrandele pe altarul patriei. Iadul - sau nu. România o să mă mănânce cu fulgi cu tot, pentru eternitate.

marți, 10 august 2010

Porţia zilnică de imbecilitate



Nu ştiu ce să spun, dar când esti atât, dar ATÂT de imbecil, ţi-o cam iei în bot.
Ce dracu căuta asta să streacă strada fără să se uite nici măcar o secundă în stânga sau în dreapta?? Dacă ar fi fost semafor mai avea o scuză (deşi nici asta prea solidă), dar aşa.... Fiind pe trecere, o apăra dracu' de dezaxaţi teribilişti, doar pentru că ea e gospodină ŞI MAMĂ?? I-a luat cumva mă-sa şosea să se plimbe ea, bleanca-bleanca cu căruciorul?? Traversa ca o vacă în călduri, care abia ce îşi zărise taurul şi nu-l scăpa din ochi, de frică să nu o înşele.

Deci băi tăticule, eşti pe zebră, dar mai uită-te şi tu în mama mă-tii să nu vină un descreierat să te împrăştie pe asfalt, ce pana mea?? Asta se ducea ţeavă la punct fix, de parcă nimic nu mai exista pe lume.
Repet, aşa i-a trebuit, încă mai rău trebuia să păţească că poate o învă-a şi ea să belescă ochii când e în mijlocul carosabilului.

Bine că a scăpat teafără copila aia, că ea n-avea nici
o vină că e mă-sa dobitoacă.


P.S.: O ador pe mamuta aia handicapată care e mamă de profesie şi făcea căcatul praf, strângînd un gât pănă la bulbucarea felinarelor. Înverşunarea din vocea ei, felul cum îşi imagina ea că stânge din pumnişori a revoltă, mă amuză teribil!