Sătănel has entered the building

Moţiunea s-a dus de suflet, s-au calmat apele.
Numai că acum sunt asaltat de o altă stare de spirit; nu e revoltă, nu e răsculare, nu se pune la cale vreo revoluţie sau lovitură de stat, ci este vorba despre speranţa într-un ajutor exterior (şi nu e vorba despre debarcarea americanilor sau aterizarea vreunor extratereştri fix pe Casa Poporului, care să ne ia cu ei pe planeta lor). Ştiu că am mai scris despre asta, dar este un subiect care, pe lângă faptul că este extraordinar de fascinant, îmi trezeşte cea mai adâncă stare de ironie şi amuzament, în fiecare clipuţă de viaţă când mă întersectez cu el: singura soluţie salvatoare - intervenţia Divină.
Faza cu cerşitul de la semenii mai chibziuţi e deja de domeniul antichităţii, pentru că acum se ţinteşte sus, milogeala are dimensiuni cosmice! Şi cine e Atotputernicul care te ridică şi te coboară la orice tresărire de geană??? Cine ridică sprânceana şi schimbă ordinea mondială?? Însăşi Primordiala Forţă Creatore, Începutul şi Sfârşitul oricărei existenţe, Cel Care doar prin Cuvânt aranjează materia universală după Voie!

Suntem în căcat?? Nu mai ţine cu Salvatorul care băseşte-n praf şi imediat se găsesc lingăi care să îi aprobe ideea. După model udrescian, tot poporul pleacă capul şi se roagă la Dumnezeu, naţiunea întreagă se întrece în efectuarea de acatiste care mai de care mai gâdilicioase la urechile Sfinte. Zici că se joacă ”Te-nchini şi câştigi” la nivel naţional, nu alta! Deci n-am mai văzut aşa ceva! Avem un neam scârbavnic unde ”să vadă lumea” e sport naţional, o adunătură care se întrece în belirea caprei vecinului (pe sistem ”dacă n-o poţi întrece, distruge-o”), dar cum se lasă seara, din pământ din iarbă verde răsar ditai catavisierile si credincioşii încep a-şi turna cenuşă-n cap cu o mână şi a smulge părul cu cealaltă, poate-poate s-o îndura Domnul de ei şi îi scoate din nevoi! Bă, da’ să-mi trag palme, de-ar pune măcar unu’ osul la ceva! Ultima dată când am făcut observaţia asta, mi s-a răspuns sec:
”Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n gură! Trebuie să te rogi cu credinţă neţărmuită ca să fii ascultat”
”Păi tocmai! Îţi dă Domnul – de exemplu o ţară, o gură de plai pe picior de Rai??, dar dai şi tu din coate să ieşi din mizerie!”
Şi-odată ce văd cum castă ochii la mine, i se umflă o venă la tâmplă, face trei cruci la repezeală şi se pune pe urlat: ”PTIU, PIEI SATANĂ!! Uite, uite Necuratul cum îşi bagă coada şi mi se împotriveşte rugăciunii fierbinţi!”
Deci sunt o prezenţă maladivă pentru patrie, o malefica întrupare a Iadului – Sătănel mai pe alintat, că văd că este trendy asta cu drăguţăleala ieftină. Băi, să-mi trag! Scuze, dom’le, nu ştiam că sunt înconjurat de sfinţi care obţin toate necesare traiului doar prin rugăciune! Stai atunci cu gura căscată şi aşteaptă să vină paserile ceriului să-ţi îndese mâncarea-n gură, dacă e de-aşa! Cioara îţi vâră grăunţe-n gâtlej iar ursul îţi mai trage din când în când câte labă cu miere, ca să ai destulă glucoză la gândire!

Deci nu mai e nimic de făcut, care să stea în puterea omenească. Oricum nu mai era nimic, dar acum chiar nu mai e. Situaţia asta dezolantă şi cam naşpa pe care o traversează regimul Gloriosului Luceafăr răsărit la Murflatar a venit ca o eroare cerească, acum doar Înduplecarea Divină ne mai poate salva! Băgaţi cu drag şi spor, credeţi şi veţi avea! Credinţa poate muta munţii! Dacă pleci capul destul de mult, strângi cu ardoare din pumnişori şi crezi cu adevărat că dorinţa ta se poate înfăptui, mai ştii cum te trezeşti într-o dimineaţă într-un loc unde curge laptele şi mierea din canalizarea Cotrocenilor, unde 15.000 de specialişti montează motoare superluminice în cala Economiei, unde un Cârmaci cu basca trasă pe-o ureche pune naţiunea pe pilot automat spre podiumul marilor puteri mondiale, apoi priveşte mândru la flotila de cuirasate care dă onorul cu câte-o lovitură de tun?? Drapelul flutură uşor în vânt, floricica creşte pe câmpii, flururaşii bagă maratoate între flori, albinuţele zumzăiesc vesele, Obama se roagă (eeeeeeeeeeeeeee...ce ziceam cu rugăciunea?) de Fătul Cu Timona-n Frunte să îi mai împrumute câteva sute de miliarde de dolari, că-l tăbăceşte poporul de la atâta sărăcie care bântuie la ţărişoara lui.

”Noi nu muncim, noi gândim!”, aşa era lozinca pe vremea când republica gemea de intelectuali. Updatată la zi, cred că propaganda ar deveni cam aşa: ”Noi nu muncim, nu gândim, ne rugăm”. Nimic nu se dă pe gratis, aşa că dacă vreţi să executaţi odihna câinelui fără nici o grijă, purcedeţi la îngenunchiat şi căscaţi guriţa mareeeeeeeeeeeeeeeee! Da’ să nu vă pună Necuratul (sau vreun slujitor de-al lui) să mişcaţi vreun pai, că stricaţi toată vrăjeala! Noi suntem simple marionete la mila lui Dumnezeu, el ne dă întotdeauna ce ştie el că avem nevoie, ne dă un scop în viaţă şi puterea de a-l atinge, ne bagă-n gură ca la puii de rândunică. Dacă nu vrea el...punem să ne punem şi-n cur şi-n cap, că nu reuşim absolut nimic şi ţara nu mai iese din derivă! Faza tare e că Dumnezeu e bun şi ne ascultă, dar numai dacă ne rugăm frumos cu mâinile la spate şi batistuţa curată în buzunar şi unghiuliţele cura...staţi că am deraiat pe altă linie. Deci: rugile ne sunt ascultate şi îndeplinite, dacă şi numai dacă îl rugăm frumos şi cu credinţă, dacă fumul ofrandei are mireasmă plăcută!

Criza te-a lăsat fără loc de muncă?? Nu-i nimic: dacă te rogi cu ardoare, Sus e o agenţie de recrutare mega-tare ce te va îndruma spre ceva care ţi se potriveşte! Ţi-a tăiat Marinarul din simbrie şi nu-ţi mai ajunge de întreţinere?? Cufundat în meditaaţia rugăciunii pioase, nu mai simţi caniculă, frig sau foame! Nu au tremurat chiloţii aleşilor la orăcăiala blegită a 3 tăuni înlănţuiţi în parc?? Nu că trebuie să le doreşti răul, da’ să dea Dreptul Judecător (normal) să-i frigă maţele de foame pe ei şi tot neamul lor (plus 3 generaţii de acum în colo) pe lumea ailalaltă, dacă chiar aşa îşi bat joc de proştii care i-au urcat în scaunele punerii şi le-au dat ciolanu-n mână!! Nu că zici nasoale, doar te rogi calm, plin de credinţă şi smerenie...
...şi-apoi ne-am luat la întrecere spre carusel

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă

"Geanina Varga este sobră la ştirile sportive de la Prima Tv, dar e sexy în pictoriale. La începutul carierei în tv a pozat pentru Playboy."
[Click Tv, 11.06.2010]

Mda...iar eu la începutul carierei preoţeşti, am dat o raită pe la curve! Ce dracu' o avea sula cu prefectura, nu ştiu...da' dacă asta aşa şi-a început cariera, ce să mai zici?? Sunt eu oare vreun Gică Contra, să nu îi recunosc sobrietatea talentului cu care a înzestrat-o Mama Natură (şi bisturiul chirurgului) şi să judec??
Oricum, pun pariu că şi-a demonstrat cu prisosinţă cunoştinţele de jurnalistă feroce! A dat probe orale de i-a uluit pe toţi cu virtuozitatea oratorică de care a dat dovadă! (Dăăă...logic, bei! Că doar nu degeaba au pus-o ăia să dea din gură, ce naibii!!)

Una peste alta...no comment! Ce pisici să mai zici la atâta căpiţă doldora de har?

Shine on

Nu sunt naţionalist. Ştiu că viitorul nu va aduce nimic bun, cel puţin nu în timpul vieţii mele (deşi...binele ăsta este un termen relativ şi personal, pentru că binele la nivel naţional nu cred că se va atinge nici într-o duzină de generaţii viitoare). Vreau să ne cârmuiască Băsel şi clica lui o infinitate de eternităţi. Vreau să se aleagă praful de tot şi de toate, vreau să se tăvălească toată lumea în chinuri, vreau epurare la nivel molecular. Vreau să se deşertifice totul, vreau ca locul unde se află acum ţărişoara să fie un un ţinut dezolant şi neprimitor, un tărâm al putreziciunii unde nu mai cresc nici măcar ciulini sau gândaci. O mare moartă şi atât. Vreau sânge şi moarte. Groaznică şi chinuitoare, fără nici o reînviere din cenuşă.

Şi totuşi, nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic.
De câteva săptămâni, de când Prea-Luminatul a anunţat reducerile bugetare, toată lumea a intrat în fibrilaţie şi propovăduieşte apocalipsa; medicamentele se vor scumpi de zeci de ori, cine nu va muri de foame până la iarnă va da ortul popii atunci, îngheţat în locuinţă. Gazele se scumpesc, benzina se scumpeşte, alimentele se scumpesc, serviciile scad în cantitate şi calitate. Medicina e în moarte clinică, educaţia are parastas de 6 luni, infrastructura...nu are ce să păţească, pentru că nu a existat niciodată. Merg pe stradă şi văd pâlcuri-pâlcuri de bătrânei, discutînd aprins: ”Nu se mai poate dom’le! O să iasă lumea-n stradă, o să căşune pe ei cu bătaia! Care cu furci, care cu topoare, vom ieşi în stradă şi (dansaţi pinguineşte??) îi obligăm să ne asculte! Poporul este suveran, noi i-am pus, noi îi dăm jos! Le dăm foc la Căsoaie şi îi privim cum ard ca şobolanii, dacă nu ne bagă-n seamă! Aşa ceva nu se mai poate!!”. Niţel mai încolo, grupuri de mămăiţe se lamentează cu pamimă: ”Maică, maică, a venit Apocalipsa! Uite-acu tre’ să apară Mântuitorul călare pe norii cerului, aşa cum scrie la Carte! Astea sunt vremurile de pe urmă! Ieşiţi morţilor din groapă, să intrăm noi! Aşa zice la Carte!”. Sociologii prevăd dezastre economice, economiştii avertizează că ne vom duce candelelor de suflet. Băse ne sperie cu grecizarea, alţii mai prăpăstioşi avertizează că vom ajunge ca Argentina, că ţăranii vor fugi cu animalele-n spate de teama fiscului. Mulţi (majoritatea) se dau viteji luptăcioşi pentru neamul ostoit de necazuri şi contestă măsurile “economice”, sunt total împotriva lor şi ameninţă cu moţiuni de cenzură.

Eu spun că nu se va întâmpla nimic. Tăierile veniturilor sunt asumate, se vor aplica. Guvernul Boc nu va cădea, Profesorul nu va fi suspendat. Nimeni nu va face nici o revoluţie, nimeni nu va face vreo schimbare. Nu vine nici un rău universal, pentru că ne conduce Băselul prin deşert. Sau ne afundă mai rău?? Eee...sunt cârcotaş.

De dragul discuţiei populiste, mulţi politologi se întreabă apocaliptic: “Cum se poate trăi cu o pensie de 350 de lei?”. Bătrânii sigur-sigur vor muri, va fi un genocide social dacă se merge în direcţia amputărilor. Şi totuşi, eu zic că nu va muri nimeni. Un om rezistă fără mâncare în jur de o lună, fără pic de apă aproape o săptămână. E adevărat că se va trăi ca-n Iad, că dejunul, prânzul şi cina se vor reuni într-o pâine şi o cană de apă, dar nu se va muri. Vom avea copii subnutriţi şi bolnavi, persoane scheletice dar cu burţi care l-ar face invidios şi pe Patriciu (A, da! RUŞINE, DINU PATRICIU!), dar nu va fi nici un dezastru mondial. Cel mai probabil vom ajunge ca India, unde marile oraşe sunt opulente, de milioane de ori mai frumoase şi mai îngrijite ca ale noastre, dar ţărănimea se zbate în cea mai cruntă mizerie, într-o sărăcie inimaginabilă. O să avem Ferarri-uri care gonesc pe pajişti pline de bălegar, încrăvăţaţi smacoliţi într-o lume de brute zdrenţăroase. Nothing more, nothing less. Plus că, după toate exemplele negative, Argentina încă este pe hartă; nu a alunecat în nici un abis, nu s-a năruit sub greutatea datoriilor, nu dispărut în neant..

Cunosc familii de 3 membri, care trăiesc cu 1000 de lei pe lună, la fel cu ştiu şi bătrâni care se descurcau cu o pensie de 300 de lei. Cunosc persoane care astă iarnă aveau în casă o temperatură de maxim de 7ºC, care trăiesc cu cartofi, mazăre, urzici şi lobodă, la fel cum ştiu bătrâni bolnavi, care se încălzeau la un godin vechi şi mâncat de rugină, într-o odaie cu ciment pe jos şi ziare îndesate în tocurile geamurilor.
Nu s-a murit. A fost un supliciu, dar atât. Nimeni nu a avut norocul să dea ochii peste cap.

La o emisiune, Vosganian se lamenta opărit cum Întâiul Fiu Al Neamului distruge speranţele tineretului. Nu e adevărat, nu se distruge nimic. Cine va putea, va pleca de aici indiferent ce zice oricine, cine nu, nu. Este o chestie simplă. Învăţăcel sau maestru în toată puterea cuvântului, întotdeauna totul s-a rezumat la o singură regulă: cel puternic învinge. Darwinism. Peştele mare întotdeauna va mânca peştele mic, cel slab întotdeauna va fi călcat în picioare. Nu ţine de speranţă, nu ţine de credinţa în Dumnezeu, nu are nici o treabă cu dărnicia sau milostenia Sa. Pentru că asta nu e de ieri de azi, ci aşa a fost dintotdeauna. Întotdeauna a fost greu, Apocalipsa vine de câteva sute e ani şi va continua să mai vină încă alte milenii. Nu ştiu (şi de cele mai multe ori nu mă interesează) cum or sta lucrurile în Afterlife, dar aici Darwinismul este la baza supravieţuirii. Ca la spartani, tată! Acolo barem era mişto că nu te mai lăsa nimeni să te chinui; nu corespundeai standardelor, la ce dracu să mai consumi resurse?? Zboară puiule, zboară! Astăzi, selecţia se face mai târziu, nisipul se alege din neghină mai cu încetinitorul: Tinerii care au spate îşi îndeplinesc visele, ceilalţi îmbătrânesc într-o lume a speranţelor. În final, cu toţii îngrăşăm pământul şi contribuim la dezvoltarea vieţii pe planetă.
Ce poate fi mai frumos de atât??