"Aceste veşti întotdeauna îmi produc foarte multă
durere sufletească. Nu putem să fim nemuritori dar sunt actori care deşi
Dumnezeu îi cheamă dincolo ai impresia că nu ar fi trebuit. Jean e unul dintre
aceştia. Nu pot să uit serile după filmare, totdeauna cu o glumă"
[Tamara Buciuceanu Botez]
...Şi s-a stins.
Nu cu mult timp în urmă, cea mai bună prietenă a mea regreta
că nu a avut ocazia să aplaude la o reprezentaţie de-a Maestrului Dinică. Era
actorul ei preferat.
Acum a venit rândul meu să încerc sentimentul remuşcării şi
nu e deloc plăcut.
De un an şi câteva luni îmi exprim repulsia crâncenă faţă de
această ţară. Per ansamblu aşa este...doar că mai am câteva repere care îmi dau
puterea să înghit toate mizeriile căcaţilor din conducere. Repere care se duc
unul câte unul, încet şi sigur; din punctul meu de vedere, în lumea actorilor a
mai rămas doar unul. De ce? Sunt oameni care nu ar trebui să moară niciodată,
care supravieţuiesc realităţii hidoase şi o înfrumuseţează. Există şi oameni
care nu ar fi trebuit să se nască niciodată. Dar nimic nu este cum ar trebui să
fie....şi totuşi, într-un mod sadic, este. Valorile dispar, patria sărăceşte pe
toate fronturile iar neamul mioritic culege ce a semănat.
Patraulea a plecat să se întâlnească cu Gogu şi Trandafir.
Drum bun, Maestre! Odihneşte-te în pace....
