Sunt exasperat. Deci nu mai pot. (A câta oară spun asta??)
Ştiu că starea asta mă cam freacă de ceva vreme, mă ia, mă lasă 5 minute şi iar mă prinde şi mă jughineşte dar...sunt cuprins de o lehamite continuă faţă de tot ce se întâmplă prin haznaua noastră de plai. În consecinţă MI SE RUPE!!!
Mi se zburduncăne de Cheliuţă Cel Aprig La Căutătură că vrea el să dicteze luminat (pesemne în acest scop stă sub vreun bec Luxten de-al fi-sii; sau poate umblă cu el în buzunar??); mi se fleşcăie de Mâna Măreţului Cârmaci, Splendoare Irefutabilă şi Academiciancă Doctoră Ingineră PLUS Găină Devotată, care vrea ea să scoale turismul din abstinenţă; mi se bârlăre de Ouşor În Fibrilaţii, care mânăreşte el microfoane; mi se flambează de toate bolile pariziene care se cred buricu' cârciumii cu un neuron în plus; sunt sătul de oligofrenii manelizaţi care bântuie cu drag şi spor prin coteţul naţional...
Sunt atutist complet. Nu mai aud nimic, nu mai văd nimic, mă droghez cu nepăsare în colţişorulul meu de fericire. Nu mai sunt uluit, nu mai sunt uimit; am obosit să mă indignez, mi-e scârbă să mi se ridice scârba în slava cerului, mi-e silă să-mi mai fie silă. Mă antrenez pentru pacea eternă şi fac pe mortu-n păpuşoi. Nu e negativism, nu e pesimism, nu e decrepitudine (e ciudat cum mă impresionează vorbele unor prieteni, dar rămân rece la acţiunile Mirificului) de nici o culoare, nu e dezamăgire, nu e furie, nu e moral subpământean. Pur şi simplu sunt sigilat în cămăruţa mea, sunt ferecat în lumea mea, sunt închistat în vâltoarea propriilor mele fantasme şi nu mă mai interesează nimic altceva. Sunt rupt de realitate, sunt separat de toate împuţiciunile care băltesc pe faţa minunatei noastre ţărişoare, sunt retras complet din latrina asta existenţială.
Şi e aşa de amuzant House...imi stric eu ochii, dar la ce dracu' îmi mai trebuie aşa ceva?? Ca să trăiesc bine, în stil băsist?? La ce dracu îmi mai trebuie asta??
Aşa ce mă calmează imaginile cu samurai...şi e aşa de amuzant House....
....şi aş putea continui aşa pân' la vară (când mă ia, mă ţime, nu se joacă), dar aţi prins ideea!
Ştiu că starea asta mă cam freacă de ceva vreme, mă ia, mă lasă 5 minute şi iar mă prinde şi mă jughineşte dar...sunt cuprins de o lehamite continuă faţă de tot ce se întâmplă prin haznaua noastră de plai. În consecinţă MI SE RUPE!!!
Mi se zburduncăne de Cheliuţă Cel Aprig La Căutătură că vrea el să dicteze luminat (pesemne în acest scop stă sub vreun bec Luxten de-al fi-sii; sau poate umblă cu el în buzunar??); mi se fleşcăie de Mâna Măreţului Cârmaci, Splendoare Irefutabilă şi Academiciancă Doctoră Ingineră PLUS Găină Devotată, care vrea ea să scoale turismul din abstinenţă; mi se bârlăre de Ouşor În Fibrilaţii, care mânăreşte el microfoane; mi se flambează de toate bolile pariziene care se cred buricu' cârciumii cu un neuron în plus; sunt sătul de oligofrenii manelizaţi care bântuie cu drag şi spor prin coteţul naţional...
Sunt atutist complet. Nu mai aud nimic, nu mai văd nimic, mă droghez cu nepăsare în colţişorulul meu de fericire. Nu mai sunt uluit, nu mai sunt uimit; am obosit să mă indignez, mi-e scârbă să mi se ridice scârba în slava cerului, mi-e silă să-mi mai fie silă. Mă antrenez pentru pacea eternă şi fac pe mortu-n păpuşoi. Nu e negativism, nu e pesimism, nu e decrepitudine (e ciudat cum mă impresionează vorbele unor prieteni, dar rămân rece la acţiunile Mirificului) de nici o culoare, nu e dezamăgire, nu e furie, nu e moral subpământean. Pur şi simplu sunt sigilat în cămăruţa mea, sunt ferecat în lumea mea, sunt închistat în vâltoarea propriilor mele fantasme şi nu mă mai interesează nimic altceva. Sunt rupt de realitate, sunt separat de toate împuţiciunile care băltesc pe faţa minunatei noastre ţărişoare, sunt retras complet din latrina asta existenţială.
Şi e aşa de amuzant House...imi stric eu ochii, dar la ce dracu' îmi mai trebuie aşa ceva?? Ca să trăiesc bine, în stil băsist?? La ce dracu îmi mai trebuie asta??
Aşa ce mă calmează imaginile cu samurai...şi e aşa de amuzant House....
....şi aş putea continui aşa pân' la vară (când mă ia, mă ţime, nu se joacă), dar aţi prins ideea!
