luni, 12 aprilie 2010

Circus potentatus

"Personaje de poveste - Jack Sparow şi Piraţii din Caraibe vă invită să urmăriţi spectacole de circ, de exceptie, timp de opt zile, în zona Gării de Vest din Ploieşti."
http://www.adevarul.ro/

Când eram mic, nu se inventase NFS-urile, Fifele şi mai ştiu eu ce jocuri de-a împuşcatea. Copiii se alergau printre copaci cu un băţ îndoint în mână păcănind şi turuind de zor, băgau câte-o "miuţă" oriunde se găsea vreun gard mai rezistent, se alergau ca disperaţii, urlau "LAPTEEE GROS!!!" pe oriunde era niţeluş teren viran ca să îţi poţi lua avânt. Şi da, era o şmenozeală să mergi la circ.
Acum, nu ştiu ce să mai zic...poate la copilaşii de 4-5 ani mai ţine figura ("Uite tati, ursul! Zice el mor-mor-mor-mor, dar fi pe pace, că nu moare aşa uşor!"), deşi văzînd copii de grădi cu cont pe mess şi ţepi gelaţi în freză, sincer mă cam îndoi. Nu mai e cum era odată. În tinereţile mele se umbla cu cheia de gât, purtată cu un soi de mândrie şi protectivitate...de parcă era cine ştie ce medalion egiptean. Acum este epoca telefoane şmechere şi a Guţilor care triluliesc suav din fundul buzunăraşului, a bambuiştilor şi a divelor de şanţ. Vremurile se schimbă....aşa de bătrân sunt??

Eu...sincer, nu aş mai merge la circ. Sunt sătul până-n gât de circăraia jegoasă în care se scaldă zilnic porcăria asta de neam ales.
Dar mi-a plăcut mult de tot afişul spectacolului (nu am mai râs aşa de o bucată bună de vreme); mergeam pe stradă şi rădeam ca nebunu, de erau săracii oameni să cheme ajutor specializat!) cu litere de-o şchiopă, suntem înştiinţaţi că "Jack Sparrow şi Piraţii din Caraibe vă prezintă un show cu reptile: crocodili, şerpi de lungime mare, şerpi anaconda, scorpioni, păianjăni tarantula, lei, tigri, lame, bizoni americani, bivoli, ponei, elefanţi, hipopotami...."*. Hooooo...stai puţin! Ăşti-a de-au făcut afişul sunt români?? Ştiu ce înseamnă cuvântul "reptilă"?? La început o nimeriseră, dar apoi...au cam luat-o pe arătură! Ăştia au făcut zoologie cu profa de educaţie fizică, sau erau la o băută când s-a predat lecţia respectivă?? Sau poate sunt mai antic decât cred şi s-a schimbat materia...cu atâtea reforme, cine dracu' mai ştie ce se învaţă şi ce nu?? Lumea evoluează...dar leii & co. nu prea erau reptile pe vremea mea; poate şi-or fi făcut între timp vreo operaţie de schimbare de sex prin străinătăţuri, că medicina a evoluat mult de când eram eu mic!!!
Deci frate, uneori îmi propun să nu mai zăbovesc pe planetă prea mult, că mâine-poimâine aud de râme ouătoare şi gândaci de bucătărie care fac curăţenie la locul de muncă. (cum unde, ÎN BUCĂTĂRIE!)

Puţin mai jos, un paragraf înfricoşător avertiza cu litere sângerii (tot de-o şchioapă): "TREAPTA GROAZEI! TARANTULE PREZENTATE CU MÂINILI GOALE!!". Adică cum?? Tarantule în sutien?? Păi ăsta-i show sexy, sau ce puii mei ne jucăm aici???? Întâi o mână, apoi o pulpşoară, o bucuşoară, poate chiar o ţăţişoară?? Şi oricum, CU MÂINILE GOALE?? Creaturile astea au braţe aşa urâte de o să rămân traumatizat pe viaţă?? Păi nu le mai arătaţi, beiiiiii, decât să băgaţi lumea-n boală (sau boala-n lume!). Sau, dacă tot vreţi să vă daţi mari şi oceane, scoateţi-le în lume cu un palton pe ele! Ia nu mai aveaţi voi fantasme de peştoci cu harem şi acoperiţi-le în pana mea cu ceva!
Aşa... în fine! Să zicem că-s mai rezistent şi nu îmi ud bricinarii, oripilat de prima apariţie seducătoare. Poate specimenele astea sunt doar în tricou...se vede că-s bărbat şi neuronii mei se excită cum aud cuvântul "gol"! Deci, tantiile astea sunt în tricou! O fi barem de firmă, că altfel chiar nu mă mai joc! Adică un Kenvelo, un Puta De Madre, ceva bun! Că m-am săturat de toate cârpeturile sclipicioase cu pretenţii de haine pentru dive!
Totuşi... iar mă îndoi! De ce ar fi ceva de valoare, dacă e de groază??

Mai bine că stau acasă şi sunt ferit de acest show (exploziv, presupun)!

*citat aproximativ, din memorie

duminică, 11 aprilie 2010

Dezamăgire

"Tragedie în Polonia. Preşedintele Lech Kaczynski a murit sâmbătă dimineaţă, după ce avionul prezidenţial s-a prăbuşit la Smolensk, în Rusia. La bord se aflau membrii delegaţiei oficiale, printre care soţia preşedintelui, liderii a două partide poloneze, şeful Statului Major, ministrul adjunct al Afacerilor Externe, dar şi şeful Băncii Centrale a Poloniei. A fost decretată o săptămână de doliu în Polonia şi o zi de doliu în Rusia. Corpul preşedintelui polonez a fost găsit deja la locul incindentului."
http://www.antena3.ro/

Tragic.
La auzul veştii, maică-mea a întrebat cu speranţă-n glas: "Sigur nu este vorba de Băsescu?? Poate e vreo încurcătură, ceva..."
Şi mai tragic. Că a putut gândi aşa ceva oribil, desigur. Foarte necreştin să doreşti răul celui Frumos La Nume, Strălucitor la Chip, Departe Văzător şi A Toate Cuprinzător.


UPDATE: La emisiunea lui Mircea Badea de la radio, cineva sună şi întreabă: "Când îi trimitem la o plimbare cu un Tupolev şi pe dragii noştri guvernăcioşi?"
Ptiu, piei Satană! Ca să vezi...gând la gând cu bucurie! Şi vă asigur că nu era vreun admirator de-al mamei.

vineri, 9 aprilie 2010

Întâlnire de gradul III


A long time ago in a galaxy far, far away...

Era o aglomeraţie dementă...şi totuşi am văzut-o în mulţime fără să îmi încordez privirea sau altceva anume. Nu ştiu de ce, dar avea un je ne sais pas aparte...poate mersul de salcie plutitoare al unei geisha?? Poate eleganţa şi graţia mişcărilor învăluite în negrul rochiei?? Poate ochii mari, uşor migdalaţi şi faţa ovală ca a unei zeiţe hinduse?? Poate întunericul lor de smoală, misterul şoptit ce îşi deschidea porţile din spatele acelor oglinzi abisale?? Sau noaptea din părul ei, care vibra în strălucire?? (Hooooo...Gata cu poezeaua că mi se zahariseşte corasonul!) Nu ştiu sigur. Cert este că am remarcat-o la fel de uşor cum ai observa o grămadă de bălegar într-un pumn de pirită strălucitoare.
(Nu mă consider un afemeiat
* ...ăăă...iubitor de frumos, nu stau cu ochii beliţi după fuste scurte, decolteuri, picioare, funduri, cârpătoare, unghii, membre, bicepşi, tricepşi, pectorali, amigdale şi mama mă-sii ce bucată organică se mai spune că atrage prima dată dată privirea unui bărbat)

Domnişoara aceea avea un tot aparte, ceva care m-a mişcat undeva în străfunduri. Aşa că am hotărât să scot farmecele de casanov olog din ligheanul cu naftalină şi să fac ceva pentru omagierea acelui sentiment...Să ne-nţelegem, ocheadele, şmecheria debordantă, macionăria, cerutul numerelor de telefon, mi se par total inutile şi prosteşti; nu cred în replici deştepte de agăţat, aburiri tâmpe şi alte porcării din astea de vrăjit sexul...frumos?, plus că nu mă interesa ca finalul să ducă neapărat în direcţia asta; în schimb, cred că prima dovadă a respectului pentru cineva sau ceva este salutul. Ceva simplu, care care arată că nu te pierzi în furnicarul de lume care cutreieră pe planetă, nebăgată în seamă de nimeni. O voi saluta...ce dacă e o necunoscută?? Îmi răspunde, bine; nu, asta e! Eu mi-am încheiat misiunea.
Băi, şi uşor, uşor ne apropiem unul de celălalt. Pe la vreo juma de metru simt un iz acru de scrumieră râncedă....care mă pune în gardă; o fi fost vreo părere sau nu, nu strică niciodată să fiu precaut (chiar şi "bună-ul" meu îmi îngheţase pe coarda vocală, just in case). Băi frate, deci nu se poate aşa ceva! Mă apropii mai mult şi când mi te păleşte o putoare de bastârceală stătută, era să pic din picioare, băi omule! NA! Ia-o p-asta frate, şi bucură-te cu toată familia! Duhnea fetiţa aia a "demnitate elegănţoasă" (no offense; nu e cu apropo, dragă
Condeera ;) ) de-ţi jucau maţele biliard cu ficaţii şi stomacul le încuraja de pe margine. N-am mai văzut aşa ceva, pe cuvânt de cercetaş! Ce dracu', zâna s-a pus pe lins toate chiştoacele putrezite de pe planetă?? Un val, apoi altul şi altul...ăsta-i tsunami în toată regula! Sauve qui peut, SAUVE QUI PEUT, strigă poporul deznădăjduit. Chiar şi Hiroshima ar fi zis "Toată stima!", serios! Deci se ofilea flora gastrică, se defrişau pădurile patriei de atâta plăcere oarbă! Nu ştiu ce era în mintea exemplarei...i s-o fi spus că e coolă, o fi fost speriată de dileala sexoasă care a acaparat planeta şi, pentru a-şi apăra inocenţa şi puritatea dăruită de Sus a zis să-şi tragă o centură de castitate modernă?? Ce fier forjat, ce lacăt Everlast, ce cod binar cu 12 cifre?? Dacă printr-o minune ţi se făcea poftă să ieşi cu puşca la poligon, se fleşcăia ţeava de când te aflai în incinta lui, băi tăticule! Mamă., MAMĂĂĂĂ!!!.. Timpul se retrăgea în spaţiu, spaţiul şchiopăta cu încetineală de melc olog unde-o vedea cu ochii, pământul băgase NOS şi se învârtea ca apucatu' de streche!! Am simţit fiecare miime de secundă, în toate splendoarea ei! Simţurile mele îmi alergau pe câmpii, mai ceva ca atunci când ar fi fost fugărite de o herghelie a iadului!! Ba mai era să îi şi vomit pe pantofii duduii (ai ei, ai ăluia din spatele ei, din dreapta, din stânga...pana mea ştie şi oricum nu mai conta în învălmăşeala aia!) când m-a biciuit o şuviţă din părul divei fix peste obraz!

Băi! Adică aia?? Aia cu ochi de căprioară rănită, spendoarea mută în iarbă proaspăt cosită??? Asamblata exotică ce plutea ca un fulg de găină pe aripile vânturilor??? Oaaaaaaaaaaaaa...să mă bat cu cureaua de la ceas dacă mai fac eu sporturi din astea extreme! Gata, neicusorule-puicusorule! A zburat puiul cu aţa....Nu mai dau respectul la nimeni câte zile oi avea, fără o cerere scrisă în prealabil şi adresată special pentru mine!

Să-mi fie învăţătură de minte, dacă mă avânt ca boul în izlaz şi îmi formez părerea după prima aparenţă!

*câteva secvenţe luate la întâmplare din viaţa mea pot dovedi uşor această observaţie