Pentru că nu mai pot cu "Hoţul strigă hoţii", copiuţele lu'...(neinteligibil)...şutite prin prof..sio..ul j.rnal...tilor...şi toţi...(neinteligibil)... cu f..ţa de că... de ul.ţă (semnal slab sau lipsă semnal). Pentru că nu vreau să par eu acel justiţiar şi să-i bag pe toţi în locurile natale. Pentru că mi se frânge din cotor de F-ârburile care le cumpără aleşii pentru ocrotirea patriei. Pentru că mi-e silă de ţărişoară, scriu şi eu despre...practic nimic. Un nimic care a răsărit în urma..ăăă..discuţiei? cu o prietenă, pe marginea noţiunii pretenţioase de ELEGANŢĂ.
Printr-o reducere la esenţă, eleganţa este armonie. Dar armonia este un concept care variază mult, în funcţie de factorii sociali şi educaţie:
În anumite triburi din Africa, spre exemplu, eşti elegant dacă îţi atârni pietroaie de urechi ca să ţi le lungeşti până îţi ating umerii. Dacă eleganţa ar fi o noţiune atât de singulară, de ce nu vedem şi pe la noi clăpăugi încrăvăţaţi, cum merg ei în şir indian spre birou?? Şi reciproca: De ce obiceiul ăsta este unul primitiv, doar pentru că nu a pornit din ombilicul civilizator european?? (deşi se crede că Leagănul Umanităţii ar fi Africa, iar după noile teorii, Asia)
Înţeleg (sau încerc să înţeleg) diversitatea. Totuşi...
În răutatea şi meschinăria lor, gurile rele spun că un bărbat fumăcios este un imbecil (nu că n-ar fi aşa, Doamne Fereşte!) care îşi arde banii, de bunăvoie şi nesilit de nimeni; însă, o fătucă ascunsă în ceaţă îmbâcsită...eeee, aici e altă treabă!....mititica este o mirifică!
De ce s-a branduit ca "răpitoare elegănţoasă" duduia cu o bastârcioacă între buzoace, când ceva mai hidos (în sensul de "minunat", vreau să zic) nu cred că s-a inventat vreodată?? Mda...cât de superb, să-mi crape antena de bulgari! Vezi o divenie cum suge apetisant din fumăcioacă; minteni şi pe neaşteptate te răscoleşte în tălpi valul de dorinţă şi îţi verşi stomacul în faţa ei de atâta încântare! Cât de senzaţional! Ce dracu' e atât de elegant în a vedea ce am mâncat acum câteva ore??
De ce trebuie ca această imagine să ne fie exemplu de grandoare, o măreţie spre care trebuie să tindem cu toţii?(mă rog...partea feminină, cel puţin)
În anumite triburi din Africa, spre exemplu, eşti elegant dacă îţi atârni pietroaie de urechi ca să ţi le lungeşti până îţi ating umerii. Dacă eleganţa ar fi o noţiune atât de singulară, de ce nu vedem şi pe la noi clăpăugi încrăvăţaţi, cum merg ei în şir indian spre birou?? Şi reciproca: De ce obiceiul ăsta este unul primitiv, doar pentru că nu a pornit din ombilicul civilizator european?? (deşi se crede că Leagănul Umanităţii ar fi Africa, iar după noile teorii, Asia)
Înţeleg (sau încerc să înţeleg) diversitatea. Totuşi...
În răutatea şi meschinăria lor, gurile rele spun că un bărbat fumăcios este un imbecil (nu că n-ar fi aşa, Doamne Fereşte!) care îşi arde banii, de bunăvoie şi nesilit de nimeni; însă, o fătucă ascunsă în ceaţă îmbâcsită...eeee, aici e altă treabă!....mititica este o mirifică!
De ce s-a branduit ca "răpitoare elegănţoasă" duduia cu o bastârcioacă între buzoace, când ceva mai hidos (în sensul de "minunat", vreau să zic) nu cred că s-a inventat vreodată?? Mda...cât de superb, să-mi crape antena de bulgari! Vezi o divenie cum suge apetisant din fumăcioacă; minteni şi pe neaşteptate te răscoleşte în tălpi valul de dorinţă şi îţi verşi stomacul în faţa ei de atâta încântare! Cât de senzaţional! Ce dracu' e atât de elegant în a vedea ce am mâncat acum câteva ore??
De ce trebuie ca această imagine să ne fie exemplu de grandoare, o măreţie spre care trebuie să tindem cu toţii?(mă rog...partea feminină, cel puţin)
De ce capeţi armonia formei dacă stai şi o sugi în societate?? De ce se spune că activitatea asta făcută în grup, este cel mai bun mod de a socializa?? (mie mi se cam pare doar o băgare a deştului în cel mai pur stil de turmă, dar în fine). Şi mai ales...unde Mama Ciorilor e eleganţa?? Unde e aspectul frumos şi bunul gust?? Unde e contopirea elementelor în Sferele Supremului?? Fugea un câine cu ea în gură??
Unde e dulcea plăcere care te gâdilă pe retină?? Că eu nu simt decât smogul care îmi înneacă ficaţii. Ştiu că necunoscutul este incitant şi cică fumul care te învăluie îţi sporeşte misticismul, dar nu ai vrea tu, draga mea păpuşă sexoasă, să fi enigmatică ŞI cu nişte haine aruncate pe tine??
Înţeleg (sau încerc să înteleg) diversitatea. Dar aşa cum văd eu lucrurile, aici nu mai e vorba despre pluricitate, ci doar despre....nebunie şi inconştienţă.
Ştiu că risc să devin enervant cu atâtea întrebări. Ştiu că (cel mai) probabil îmi voi lua bobârnace pentru că mireanul de mine nu apreciează Arta Cea Adevărată şi Simboalele Eternului Feminin. Dar nu caut decât să mai înţeleg şi eu lumea asta în care trăiesc. Atât şi nimic mai mult.
Sunt chiar atât de nesuferit??
