vineri, 12 martie 2010

Love is still in the air


Continui aventura mea iluministă şi scriu despre subiectul lunii: PRINCIPIUL VIEŢII ŞI AL MORŢII, ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL, ALFA ŞI OMEGA-UL Traiului PE PLANETĂ: SUAVA GAROFIŢĂ NUMITĂ "FEMEIA".
Poate mă veţi întreba: "Iar cu asta?? Nu mai ai şi tu alt subiect de bălăcăreală concentrată??". Nu, dragii moşului, nu mai pot, nu mai am cum să evadez din mrejele acestei străluciri diafane! Odată ce am văzut Flacăra Purităţii, sunt condamnat să pornesc pe anevoiosul drum al CUNOAŞTERII INTERZISE! Mă simt un profan dezagreabil, ştiu că sunt un biet vierme care se bălăceşte în noroiul primitivismului, dar vreau să mă înalţ...vreau cu tot dinadinsul să îmi eliberez toate instictele fiarei şi să mă purific...să purced în urmărirea singurului scop care merită avut în această existenţă. Prin fum, prin spăngi, prin mii de baionete, eu mă târăsc zdrobit şi plin de răni spre Dalbul Trandafir care mă cheamă cu glas duios!
Astăzi am să învăţ despre suflete pereche...despre modul tainic în care DRAGOSTEA ne păzeşte şi ne insuflă comanda acţiunilor celor mai delicate: acelea de a vedea ADEVĂRUL ABSOLUT în semenii noştri, de a SIMŢI JUMĂTATEA care ne strigă deznădăjduită din mulţimea actorilor de pe scena vieţii
.


Să îţi găseşti pechea este minunat, este senzaţional, aş putea zice. Atunci când 2 suflete despărţite în Cer de Zeii Cei Răi, se reunesc pe Pământ, întregesc perfecţiunea, reformează măreţia sfântă care străluceşte în inimile noastre, îngerii se bucură în Rai şi Afrodita joacă într-un picior de fericire (uneori pune şi de-un şotron divin)! Ambrozia curge în valuri peste Înfometaţii Sorţii, Cornul Abundenţei se slobozeşte din abundenţă (DESIGUR) şi o floare de lumină pură, neasemuit de frumoasă, îmboboceşte în Grădina Edenului!
Cu toţii avem o singură jumătate...un singur suflet pereche care ne pătrunde, ne întregeşte şi ne deschide spiritul spre Spiralele Universale. Toată natura se bucură atunci când Lumina se întregeşte, atunci când Curcubeul îşi regăseşte toate nuanţele! Chiar şi Scaraoţchi din fundul Iadului zâmbeşte strâmb şi lasă olecuţa mai cătinel valul de pucioasă fiebinte în care ard nesuferiţii acestei lumi!

E minunată. E uluitoare chestia asta cu Perechea! Nu îmi ajung cuvintele, nu îmi ajunge întreaga viaţă să o pot descrie! Şi când te gândeşti că NUMAI FEMEILE au acces în această lume....OF, SOARTĂ CRUDĂ! Le invidiez!

O divă nemăsurată, neîncăpătoare în splendoarea ei, ne mărturiseşte cu emfază într-o colorăciune oacheşă: "O să mă căsătoresc iar, cu sufletul pereche!"

Uau! DECI...UAU!!! Fără cuvinte! Ce mai poţi spune??! Îţi iei jucăriile şi pleci la scara ta! Te faci mic, micuţ, mititeluţ şi te duci acasă! Te pleci mut de admuireţie în faţa unei asemenea Hiporbolizări Drăgăstoase!
Nu mă interesează viaţa personală a duduii, dar prin folosirea acelui "iar", tragem concluzia că s-a mai consumat o căsătoreală cu un alt suflet-pereche! Ptiu, să vezi şi să nu crezi, frate! Beton-armat! Tanti asta este atât de superioară încât găseşte perechili suflitului când i se scoală năravul! A evoluat atât de mult, încât ea are jumătăţi puse în rastel! Pac-pac-bam-bam...Ce vă doreşte sufleţelul astăzi, dragă domnişoară??? (Pupa-ţi-aş mânuşiţile alea lungi şi parfumate, de frumuşeaţă!) Un alt sufleţel....no problem! Alte specificaţii de fabricaţie mai aveţi, sau vă mulţumiţi doar cu un model de serie??
Ce colecţie de blugi aranjaţi în ordinea alfabetică a producătorului?? Ce colecţie de chiloţi sortaţi după culori şi cantitatea de piele pe care o descoperă lasciv doar privirilor indiscrete ale paparazzilor?? Asta, tată, viitorul! Clasoarele cu perechi sentimentale! Ordonate alfabetic după rasă şi făloşenia iubirii!
Ce să-i faci?? Cine are, are!

Deci gata...eram şi eu bucuros că am făcut primii paşi în această Lume A Sălciilor într-ale senzaţiilor purificatoare şi când mi se descoperă câtamai drumul mai am de parcurs....offfffff!!!! Dragostea este ca un sunet perfect, aşezat pe portativul existenţei! Dar la starea mea de nemernicie hâdă, nu îmi ajung un catraliard de vieţi ca să ating această stare nirvanică!
Totuşi, nu mă dau bătut aşa de uşor! Mă sacrific bucuros pâna la ultima moleculă!! Îmbrăţişez Nimicnicia şi mă arunc în valurile înspumate ale Timpului! Totul e să nu renunţ şi să nu îmi uit scopul acestei călătorii iniţiatice...

joi, 11 martie 2010

Stinge lumina şi aprinde-mă




ATENŢIE: Textul următor poate conţine cuvinte şi expresii sexuale explicite sau ofensatorii.

Martie...luna în care sărbătorim cu drag făptura spirituală care ne luminează vieţile, celebrăm împlinirea scopului unei vieţi. Este vorba de acea unică prezenţă diafană, boarea abstractă care pluteşte printre aştrii nopţii, departe de mizeriile la care se dedau primitivele brute nespălate şi obsedate de împerechere: "BĂRBAŢII". Este vorba despre imaterial şi metafizic, Sfere Ancestrale şi Spaţii Sacre, unde pluteşte unica, mirobolanta, granţioasa, idilica creatură cu un nume atât de comun: "FEMEIA"
Un cuvânt, o da! O simplă înşiruire de litere, dar un poem care te mântuie, te umple de lumină şi înţelepciune, de dragoste pură şi de concepte absolute. Un cântec pentru care trebuie să te purifici întreaga viaţă, doar pentru a-l rosti cu patimă şi a fi pătruns până în străfunduri de devăra1tele lui sensuri încastrate în originile universului...


O anonimă se lamentează dureros de dulce: "fac sex în fiecare zi,dar numai cu prietenul meu,alţii nu mă atrag,cred că o iau razna,am crezut că după trei ani are să îmi treacă dar eu îl doresc mai mult în fiecare zi,acum încerc să mă abţin la 2 zile,ce ziceţi?"
http://www.yuppy.ro/comunitate/forum/view_topic/7240/ce-sa-fac-imi-vine-sa-fac-sex-tot-timpul.html

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO.......
N-am înţeles bine...sigur este o greşeală! Însăşi Esenţa Vieţii să se coboare atât de mult pe scara evoluţiei şi să se-nhăiteze cu cel mai diabolic lucru care hălăduieşte pe planetă?? Nu măi, n-are cum aşa ceva!! Sigur am încurcat eu ceva! Ruşine, ruşine, ruşine! Merit să mă iau de urechi şi să îmi trag o pereche de palme, doar pentru că AM ÎNDRĂZNIT să gândesc aşa oribilităţi!
Dar până una-alta, să mai cercetez...sunt un pic de Toma Necredinciosul şi vreau să mă conving că am greşit.

Oana_M mărturiseşte sfios: "Unele femei sunt de acord să facă sex oral şi chiar să înghită pentru că vor să îşi satisfacă partenerul şi ţinînd la el,trec peste propriile neplăceri cauzate de aceste forme de satisfacţie,gândindu-se la plăcerea lui.
Eu sunt una dintre cele care fac cu mare plăcere sex oral partenerului(şi doar lui!)şi îl îndemn să ejaculeze în gura mea pentru că ştiu că asta îl excită iar asta mă bucură.
Am incercat mai multe cu el şi nu numai pentru el dar şi din curiozitate.
Nu aveam şi în continuare nu am o părere foarte bună despre sexul anal dar am vrut să încerc să văd cum este şi ştiind că el îşi doreşte asta,i-am propus să facem.Nu am făcut decât de câteva ori pentru că ştiu că nu este sănătos şi că în timp poate afecta anusul sau poate cauza alte afecţiuni.
L-am lăsat să ejaculeze pe abdomen şi să facă sex între sâni şi să termine pe gât şi nu m-am simţit ciudat pentu că am facut-o nu din obligaţie sau forţată,ci din iubire.
Sunt foarte multumită când îl văd că este în extaz şi ştiu că toate astea chiar dacă nu sunt văzute bine de mulţi,sunt făcute doar cu partenerul meu,în care am incredere şi care mă respectă."
http://www.yuppy.ro/comunitate/forum/view_topic/7192/Viata-sexuala.html

Oaaaaaa...sărmana căprioară! E cu IUBIREA, frate, şi cu capacitatea de a trăi prin prisma semenilor! Păi de ce n-ai spus aşa de la început?? Ştiam eu că o păsărică inocentă şi castă nu se coboară pe Scara Evoluţiei, nu se afundă în chinurile Iadului fără un motiv întemeiat!
De-atâta duioşenie sufletul mi-e înnecat în lacrimi, glasul mi-a îngheţat în fundul gâtlejului...SUNT COPLEŞIT DE SOLEMNITATEA MOMENTULUI!!
Mă scuzaţi, dar simt nevoia unui scurt moment de reculegere.

(După 5 minute în care nu s-a auzit nici musca, iar eu, cu mintea mea limitată, am încercat să pătrund taina unui umil sacrificiu pentru IUBIRE)
Gata! Mi-am şters ochii, mi-am suflat nasul. Acum pot extrage învăţămintele corecte din acest adevărat tezaur al civilizaţiei: nu fac asta pentru mărire, sau celebritate, ci din simplu motiv că sunt vitale continuarii existenţei mele oripilante (Şi poate, cine ştie?? Evoluţiei spirituale??)

1. Zâna recunoaşte supremaţia bărbatului şi înapoierea lui mintală dar nu se dă în lături de la nici o jertfă pentru ca acesta să poată atinge norii şi ploia, pentru ca gibonul să poată ascede în Lumea Imaterială A Ideilor. Totul se înfăptuieşte prin DRAGOSTE...acel lucru minunat, forţa motrice care stă la baza Vieţii şi pe care călcăm ca nişte imbecili ordinari la fiecare pas, nefiind atât de sensibili să devăluşăm COROLA DE MINUNI A LUMII.
2. Când mănânci căcat este un lucru hidos; când mănânci căcat din iubire, este cel mai frumos lucru din acest plan existenţial. Ce poate fi mai minunat decât bucuria care îţi încălzeşte fibra sentimentală atunci când îţi fericeşti aproapele??
3. Fragilele garofiţe pierdute printre buruieni simt nevoia să sublinieze, să îngroaşe chiar, ideea că ele, suavele, presteaza aceste lucruri scârbavnice doar prietenului. Nu este vorba de curvenie sau preacurveniem ci ni se întăreşte ideea sufletelor pereche, a jumătăţilor care se întâlnesc doar printr-o ofrandă a iubăciunii maxime. În acele momente de glorie apocaliptică nu mai contează propria persoană, propriile sentimente...ci doar contopirea Yin-ului şi a Yang-ului, realizarea întregului si împlinirea apoteotică a armoniei universale.

CE FRUMOS! CÂT DE MINUNAT POATE FI SĂ ÎNCHINI IMNURI DE SLAVĂ ACESTOR PREZENŢE VAPOROASE, ACESTOR LUMÂNĂRI PARFUMATE CARE NE ÎNMIRESMEAZĂ EXISTENŢA ZADARNICĂ!

Cupidonel, scumpuţul şi drăguţul, mi-a tras o săgeată de amor fix între Boci*, aşa că mă duc să mă dăruiesc drept ofrandă, să ard în flăcările purificatoare ale Dragostei Nepieritoare! Soarele mi se joacă jucăuş în plete, vântul îmi susură ademenitor şi molatec în urechi. Păsărele cântă pierdute prin frunziş, cerul se zvârcoleşte lasciv peste dealurile care îl întrepătrund în orizonturi. Natura întreagă fierbe în chinurile ademenitoare şi inocente ale Flăcăricii Pasionale DE DRAGOSTE!
Sunt cufundat în PACE. SUNT ZEN.

P.S.: Mlădiile floricele "mai superioare" sunt chinuite de foame?? Sau centrul excitaţiei dintre urechi le acaparează întreaga fiinţă, le estompează orice pornire care ţine de starea animalică??
Oricum...cam cât de genial poţi fii, cam cât trebuie să gemi în chinurile sapienţei, ca să te destăinui în acest fel pe internet???

* pluralul de la Boc...pentru că fiecare geniu genial trebuie multiplicat pentru a scoate ţara din criya în care am intrat

NOTĂ: CITATELE SUNT PRELUATE FĂRĂ A FI MODIFICATE CU NIMIC, EXCEPŢIE FĂCÎND PREZENŢA DIACRITICELOR PE CARE LE-AM ADĂUGAT EU ÎNSUMI

miercuri, 10 martie 2010

The Hurt Locker In Bad Shape



Când l-au dat pe Pro Tv m-am mirat; când l-au ataşat de un ziar şi l-a scos la tarabă pe un preţ de căcat, am devenit îngrijorat. Cum dracu' mă, de când suntem atât de fenomenali?? Un film bun se dă la televizor după cel puţin un an de rulat prin cinematografe (că altfel, ce prost s-ar mai duce la cinema când poate vedea acelaşi lucru din fotoliul mulat pe cur, care se află taman în sufrageria propriei locuinţe?)...şi de obicei asta se întâmplă doar la HBO; de când papucii mă-sii suntem aşa tari, de cumpărămpentru televizor filme de Oscar chiar înainte de a fi premiate şi la juma' de an de premiera americană?? De când se dau pelicule mega- uimitoare şi super-premiate ca bonus la un papirus fotbalagistic de 2 bani???

"The Hurt Locker"...senzaţia cinematografică a anului 2009. Cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cool, cel mai aclamat. Ya, right! Vezi să nu! Doar o mizerie grandioasă, în opinia mea! Îmi pare rău că am pierdut 2 ore din viaţă pe aşa ceva...
Filmul rula cu spor în dvd-rom, pereţii se scorojeau, podeaua se retrăgea tăcută în sine însăşi, eu dormeam după vreo juma' de oră, cu limba pe umăr. Timp de 120 de minute, un încotoşmănat asudat nevoie mare deflora cu talent bombardelele plantate de odioşii tererişti...Nu înţeleg ce poate fi atât de admirabil la asta.

O fi luat premii peste premii, dar mie nu mi-a plăcut! Nu a avut acel "je ne sais quoi" care să mă vibreze la pipotă...aşa că nu mi-am dat seama care-i şpilul cu măreţia acestuia. Nu a avut substanţă, nu a avut fond, nu a fost cu miez de nici o culoare şi formă. Eu am văzut doar ceva plin de clişee (bravii U.S. Soldiers care se luptă eroic pentru binele societăţii şi pun datoria către civilizaţie mai presus de propria familie, soţia iubitoare care acceptă zâmbind martiriul, urâcioşii neni-terorişti care se excită la vederea unui proiectil şi vor să se explodeze împreună, binili care se luptă din greu cu diabolicul) şi plictisitor pân' la capătul universului.

Urăsc "Avatar" (nu l-am văzut, dar am tâmpit cu atâta propagandă exhaustivă), mă lasă rece porcăria asta cu iscusinţa americană, ticăloşii lui Tarantino nu m-au sensibilizat excesiv (doar genialul Christoph Waltz a dat toată savoarea filmului)....pe cuvânt că ar fi fost mai nimerit ca "District 9" al lui Peter Jackson să ia marele premiu! Are o tehnică de prezentare a poveştii cu totul nouă, are poveste emoţională foarte bună şi, cel mai important, prezintă omenirea fix aşa cum este ea: o turmă necivilizată de urangutani, nemiloasă şi primitivă.
Până una-alta, ipocrizia-i de bază! Dă-i înainte cu propaganda valorilor americane şi taci din gură! Super tare frate, n-am ce zice!


P.S.: Singura secvenţa care mi-a plăcut a fost la început: în slow motion nisipul (şi rugina, probabil) sărea de pe o maşină rablagită, ca urmare a şocului unei explozii nemaivăzut de puternice (oare ea să fi cauzat extinctia dinosaurienilor???).
Nu prea am înţeles de ce a murit competentul specialist (că doar avea costumul anti-bombardică pe dânsul), dar în fine! Trebuia ca totul să înceapă cu o dramă pentru a sublinia dăruirea restului echipei, nu??