Astrele ne vorbesc

Motto:
“La sfârşitul anului 2010, România va ieşi din criza economică”
[Radu Ştefănescu - astrolog]

Bu-huu-huuu…Cel mare mai mag care a cutreierat aceste tărâmuri în carne şi oase...cel care l-a prezis pe Decebal încă din peistorie, Colosalul care a prevăzut mistuirea Romei, Magnificul care a anunţat fornăitul ca de tunet al lui Bucifal încă înainte de a fi fătat de mă-sa, a prevestit căderea Constantinopolului şi ascensiunea Întâiului Băsesc al neamului, LOVEŞTE DIN NOU!! Plătit de pedelei, după cum mărturiseşte bâlbâit chiar domnia-sa, renumitul astrolog a citit în stele că Românica va ieşi din criză în anul 2010, dar abia pe la sfârşitul lui; deocamdată urmează o perioadă mai grea...în care trebuie să strângem din dinţi, cu speranţă în viitor. (Vă sună cunoscut conceptul?) Nuţi Cea Blondă este o femeie sexy şi competentă, care trebuie să muncească dublu pentru recunoaşterea a jumătate din merite, Cealaltă Nuţi atacă culmile extaziante ale succesurilor în cariera internaţională...În asamblu, toate zodiile ne vorbesc numai de bine; linişte, izbânzi, progres, consolidarea avutului actual.
Da, sigur! Să vezi ce ne rupe-n două norocul şi ce umblăm pe străzi ca nişte căpiaţi de binele care se va prăvăli în torente înspumate, pe capul nostru! Dacă era să mă iau după nu-ştiu-care cometă, până acum ar fi trebuit să am jumătate din populaţia feminină a planetei în harem, de la atâta succes în dragoste şi să aruc în scârbă câte un camion de bani peste Bill Gates; plezneam de sănătate chiar şi la venerabila vârstă de 5 eoane, străluceam mai ceva ca soarele datorită înţelepciunii, redescopeream apa caldă şi slobozeam excepţionalul dicton “Iarna nu-i ca vara”.

Dar dacă cititorul în stele îmi prevesteşte ani de glorie şi belşug, cine sunt eu să mă pun de-a curmezişul??? Că imediat mă pârleşte Flacăra Violet la unghii, ca avertisment şi pedeapsă a neîncrederii mele!

Pănă una-alta, credincioşii au scăpat de rigorile alimentare ale postului şi au dat iama în bucate, mai ceva ca vitele-n păpuşoi. Treaba e că animal mănâncă ce mănâncă, se satură şi pleacă la grajd; însă nu şi afânaţii noştri cei pofticioşi...care înfulecă la cele cuvenite până ţâşneşte din ei, sau până se milostiveşte vreun bun samarinean să cheme ambulanţa.
Cât de mult pot să iubesc poporul acesta! Cum puii mei să bagi în tine, să îţi îndeşi sarmala pe gât, chiar dacă simţi că plezneşti? Cum să mănânci ca disperatul din toate, de parcă nu ai mai văzut cârnaţ în viata ta?? Nu trebuie să fii vreun savant în alimentaţie ca să ştii că jumările se digeră extrem de greu, că măruntaiele de Ghiţă îţi solicită ficatul la maxim, că porcul are carnea extrem de grasă! Şi totuşi, în fiecare an aceiaşi poveste: vin sărbători cu masa plină de bucate tradiţionale, românul bagă în el până vomită!

Un alt obicei de iarnă este acela de a-ţi perfora creierii cu ţurţuri de gheaţă. Pesemne o fi vreun sport extrem, sau ceva ce te umple de adrenalină...că altfel nu îmi explic plăcerea de a alerga pe sub streaşini, cu mâinile deasupra capului.
Numai acum ceva zile un ieşean s-a împrăştiat pe caldarâm, doborât de o asemenea armă a viitorului. Şi locatarii blocului tot dădeau vina pe primărie, că nu a venit să le cureţe acoperişurile! Ei stau doar cu coatele pe geam, admiră panorama şi se întreabă retoric: “Păi ce, e treaba mea?”. Da dobitocule! E fix treaba ta! Văzi că nimeni nu reacţionează la schencănitul tău de ajutor? Te urci naibii în mansarda blocului şi spargi gheaţa cu un târnăcop sau o unealtă de animal superior! E periculos? Mai bine te frige soba încercînd să dai jos drobul de sare, decât să aştepţi ca o legumă să ţi se prăvălească în cap! Dacă tu nu ai grijă de tine şi nu ţii la viaţa ta, cine pana mea vrei să aibă?

Dar nu contează nimicurile astea. Va veni un an dinamic, plin de oportunităţi, dezvoltări, progres spiritual şi îndeplinire a dorinţelor.
Să ne bucurăm, deci!

Nedumerire: De ce credinţa în ceva este mirifică, doar pentru că vine de la vechii tuaregi sau de la şi mai vechii babuini? Îţi clădeşti întreaga carieră pe bazaconiile astea, lauzi adânca înţelepciune a trecutului apoi condamni prostia de atunci, când se credea că Soarele se roteşte în jurul Pământului...
Nu e minunat?

Once upon a time

Frânturi de solemnitate

Probabil ar trebui să mă prosternez şi eu, să laud noul guvern ales în funcţie...însă nu am putere. Nu pot pricepe cum ăştia ne conduc, alături de unguri! Băi! Americanii îi cheamă pe mexicani sau canadieni să îi ajute să-şi cârmuiască ţărişoara? Japonezii se duc cu jalba-n băţ la vecinii orezari, pe care nici că nu îi dispreţuiesc prea mult? Cum puii mei v-a venit genialitatea de idee să vă aliaţi cu maghiarii? Şi aţi mai pus ministru din acesta şi la cultură!
Parcă asta era o valoare naţională, nu o jucărie împrumutată pe furiş la colţ de bloc! Cum îl pui pe un nene de altă naţionalitate să îţi păzească ţie patrimoniul naţional? Voi sunteţi întregi la diblă? Ce o să facă ăla de o să fie atât de valoros? Nu e destul că astăzi, când li se cere să spună un cântecel de iarnă, toţi copii cântă Jingăl bel? (de parcă noi nu am avea o tonă de colinde şi de poezii) Acum va trebui să ne sucim limboaca-n gură şi cu obiceiurile ungureşti? Voi aveţi nuca plină de viermălăi, băi fraţilor! Pe cuvânt de cercetaş!
Mi-e scârbă de ăştia când îi văd cum se fălesc ei, micuţii, că şi-au intrat în funţie. (Udrea a intrat chiar în două; păi dacă e monument de competenţă şi abilitate???). Aşa că o las mai moale cu măriile lor...şi continui să mă râd de ipocrizia care domneşte pe la noi, cu ocazia acestor sărbători.

Întotdeauna m-am întrebat: de ce naiba se face Pomana Porcului?? Care e logica la toată desfăşurarea asta de forţe?? Ne conformăm la spiritul sacru al tradiţiei, care cere haleală de câte ori moare câte o persoană?? Mda…dar tot tradiţia spune că grohăitorul se taie până-n Crăciun…adică fix când se spune că tre’ să te fereşti de carne ca de Necuratul în persoană. Ce faci? Cum respecţi TOATE spusele înaintaşilor? Faci pomană cu un porc de post??
Plus că, din câte mai ştiu şi eu, specialiştii recomandă să nu se înfulece carnea imediat după sacrificare şi tranşare, ca să nu te năvălească pe nas tot acidul lactic din organismul stresat al săracului Ghiţă; ea trebuie depozitată la rece măcar câteva zile, pentru maturare. Da’ fârtaţii noştri grobieni, ce să priceapă? Au jupuit animalul, hai să halim! Nici analize nu mai merg să îi facă…”Ceeee dom'le, nu l-am crescut eu în curtea mea? Nu i-am dat eu cele mai alese resturi de mâncare?? Ăsta-i porc original, băi…nu d-ăla umflat cu E-uri de la crescătorie! Eu ştiu ce i-am dat să mănânce, eu l-am crescut cu dragoste şi atenţie, deci trichina nu a avut cum să se atingă de răposat, fie-i costiţa gustoasă! ”

Ce înseamnă damblageala cu vâscul? Aduce succes? Ştiu că Vasilică făcea asta pe la noi, dar abia după Rebeliune (“Puneţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!”). Acuma no…două succesuri (şi ceva vânzări anterioare) nu strică pe lângă casa omului. Aşa că, ia neamule vâscul, ca să ai an îmbelşugat! (cum poate o plantă parazită să îşi aducă bunăstare, nu pot pricepe; oricât mă zbat la creieri, tâlcul acesta nu îl pot desluşi)
Şi mai e bucuria sărutatului…cum o prinzi pe una sub vâsc, pac! Ai ştampilat-o pe buze…
A!A!A! Asta-i şansa lui Trăienel! Mai ieri spunea cu lacrimi în ochi, că încă îşi doreşte să guverneze alături de liberali. Cum este o vreme a iertăciunii, a…ăăăăă...reconcilierii (ptiu! Că nu mai ştiam vorbele Gloriosului), acum e cel mai potrivit moment să se jeluiască printr-o scrisoare la Moş. Apoi, cu ochişorii cruciş şi pumnişorii strânşi, se roagă să se îndeplinească dorinţa, vizualizează măreaţa scenă… Parcă îl vede aievea pe Boc Cel Mic în vârful unei mese (la 1 metru şi-o flegmă, mai trebuie să foloseşti şi instrumente ajutătoare, din când în când), sprijinind o cracă de vâsc, iar dedesubt, pe Luminăţia Sa şi pe Antonescu, prestînd din greu pentru înfăptuirea tradiţiei împrumutate din vecini.

Până una, alta, să îl aşteptăm cuminţi pe Santa... Că cică acesta este cel mai important moment al întregii sărbători. Acum este Crăciunul, Naşterea Domnului. În murmurul colindelor, să fim cu toţii mai buni, mai iertători, să avem încredere în dragii noştri conducători şi să dorim fericire, linişte şi pace în lume, tuturor semenilor noştri. (plus alte bla-blauri din astea). Şi nu în cele din urmă, să avem o masă plină cu de toate, din care să nu lipsească cele cuvenite.

P.S.: Mişto încheiere, nu? Plină de sensibilitate şi gânduri bune, specifice perioadei.