Florin Minune - Pumnii mei minte nu are
Asculta mai multe audio Muzica
_____________________________
Nu sunt eu născocitorul unei dedicaţii atât de geniale, însă v-o împărtăşesc cu mare plăcere. (nefiind în ton cu manelăria, nici nu bănuiam vreodată în viaţa asta că pe planetă există o aşa jelanie mucos-zdrângănită)
luni, 30 noiembrie 2009
No Comment, cu dezacordurile de rigoare
duminică, 29 noiembrie 2009
Visătoarea de succesuri în izbânde
“Sunt romantică şi visătoare, dar întotdeauna îmi ating scopul”.
Aşa ni se confesează (pe un ton zâmbăreţ în litere) o săracă fătucă de-o pagină, printr-una din multele reviste spoite de vedetisme ce ne populează patriuca.
Întâi de toate, se cuvine să analizăm mai atent tâlcul care se ascunde sfios, în spatele vorbelor minunatei creaturi. Cică e romantică...adică? Stă noaptea sub clar de lună (bec, când este înnorat), cu ursuleţul de pluş în brăţic şi cu ochii beliţi la cioburile sclipicioase de mărgăritare aruncate neglijent între faldurile cerului obosit? Mănâncă la lumina lumânărilor, în fiecare seară?? Foloseşte excesiv de des cuvinţele alintătoase ("pufoşel", "puiuţ", "iubiţel", "scumpic", "somnic", "mâncărică" - păpuţa - etc) şi în general adoră să folosească lucruşoarele micuţele (mă rog...cu câteva excepţii, care doar întăresc regula)?? Stă cu bujorei împletiţi în minunatelei cosiţe, păşeşte pe petale de trandafiraş (roşu, ca o inimă mistuită de iubire) şi vorbeşte afectat, aproape în silă?? Cam cum e ea romantică aşa de incurabilă?
Apoi...spune că e visătoare; sau cu capu-n nori?? Că nu fac diferenţa aici...E o aiurită din aia care calcă-n străchini de la atâta inteligenţă?? Cam ce înseamnă concret, să fii visător? Să nu mai distingi între realităţi?? Îşi trage ea, gingaşa făptură, ceşcuţa cu cafeluţă mai aproape de guriţă (pentru a nu face scurtă ma mână, tot întinzîndu-se după recipientul cu licoare maronie), şi visează că i-a tras-o vreun Făt-Frumos desprins din poveşti??? Stă ea, mitica, şi visează în fiecare clipuţă la cai verzi pe pereţi? Mulţi cai...herghelii întregi de mustangi sălbatici şi virili...
Plus că...99% din turma de dudui se consideră melancolice şi romantice; să fie asta o boală, o pandemie porcească?? Să fie doar ceva trendy, care se transmite de la o individă la alta mai ceva ca sida (nu e vorba de logodnicul europarlamentăcioasei băseşti) în diferite medii lichide??
Dar hai să spunem că ai dreptate, şi eşti aşa cum spui: romantică, visătoare, cel mai probabil sensibilă la pipotă, frumoasă, deşteaptă, independentă, plus alte milioane de epitete din sfera aceasta idioto-cretinoidă…dar esti şi o ditamai curva! Sau…machiavelică, ca să scriu în termini mai academici. De ce?? Simplu:
Din câte am observat şi eu pe la alte lumi, viaţa nu te recompensează niciodată după merite. Fie că eşti Angajatul Lunii sau Jack The Ripper, trebuie să ai şi momente când ţi-o furi urât de tot…când ţi-o iei în ultimul hal, măcar pentru o scurtă perioadă de timp dacă nu pentru toată viaţa. Se spune că şi înfrângerile au rolul lor în economia vieţii…poate doar din dorinţa de a găsi un sens, o logică care să guverneze lucrurile. Doar că aici nu ne jucăm de-a grădiniţa, când primeşti bulină roşie dacă stai pe scăunel cu mâinile la spate, şi bulină albastră dacă te apucă pandaliile. În cadrul misticei noastre existenţe pe planetă, poţi să omori un om iar a doua zi să câştigi la loto…sau poţi să fii terciuit pe asfalt de către un şofer beat, la câteva minute după teribila faptă; poţi să fii savant eminent şi să mori de o banală apendicită, sau la fel de bine, poţi să prinzi centenarul. În opinia mea, e cea mai mare măgărie să îl educi pe un copil în spiritual meritocraţiei…dar deviez.
Nu voiam să zic decât că visărorismul şi romantismul nu te ajută cu absolut nimic în atingerea scopului…pentru că este extrem de foarte posibil ca prin aceste rare calităţi să realizezi fix p..raful de pe tobă. DAR STAI! TU întotdeauna îţi atingi scopul…eşti mereu călare pe situaţie şi până la urmă, cu inteligenţă, muncă asidua şi mari consumuri energetice, reuşeşti să dai tot ce ai mai bun în tine, să o storci de vlagă pe problemuţa care ţi s-a pus de-a curmezişul şi…să ajungi unde ţi-ai propus. Bravo! Ştiam eu că poţi!
Să-mi trag pălmi!…E mişto să te baţi cu pumnii în piept cât esti de…descurcăreaţă şi miraculoasă….pentru că poate te observă cineva capabil, care să te pună taman pe ceea ce te face să te simţi bine (adică vreun podium de modă sau vreuo scenă de mega-artistă…desigur)
Tot înainte cu tupeu, măi dragelor fotomodele închipuite! Şi la mai mare!
Aşa ni se confesează (pe un ton zâmbăreţ în litere) o săracă fătucă de-o pagină, printr-una din multele reviste spoite de vedetisme ce ne populează patriuca.
Întâi de toate, se cuvine să analizăm mai atent tâlcul care se ascunde sfios, în spatele vorbelor minunatei creaturi. Cică e romantică...adică? Stă noaptea sub clar de lună (bec, când este înnorat), cu ursuleţul de pluş în brăţic şi cu ochii beliţi la cioburile sclipicioase de mărgăritare aruncate neglijent între faldurile cerului obosit? Mănâncă la lumina lumânărilor, în fiecare seară?? Foloseşte excesiv de des cuvinţele alintătoase ("pufoşel", "puiuţ", "iubiţel", "scumpic", "somnic", "mâncărică" - păpuţa - etc) şi în general adoră să folosească lucruşoarele micuţele (mă rog...cu câteva excepţii, care doar întăresc regula)?? Stă cu bujorei împletiţi în minunatelei cosiţe, păşeşte pe petale de trandafiraş (roşu, ca o inimă mistuită de iubire) şi vorbeşte afectat, aproape în silă?? Cam cum e ea romantică aşa de incurabilă?
Apoi...spune că e visătoare; sau cu capu-n nori?? Că nu fac diferenţa aici...E o aiurită din aia care calcă-n străchini de la atâta inteligenţă?? Cam ce înseamnă concret, să fii visător? Să nu mai distingi între realităţi?? Îşi trage ea, gingaşa făptură, ceşcuţa cu cafeluţă mai aproape de guriţă (pentru a nu face scurtă ma mână, tot întinzîndu-se după recipientul cu licoare maronie), şi visează că i-a tras-o vreun Făt-Frumos desprins din poveşti??? Stă ea, mitica, şi visează în fiecare clipuţă la cai verzi pe pereţi? Mulţi cai...herghelii întregi de mustangi sălbatici şi virili...
Plus că...99% din turma de dudui se consideră melancolice şi romantice; să fie asta o boală, o pandemie porcească?? Să fie doar ceva trendy, care se transmite de la o individă la alta mai ceva ca sida (nu e vorba de logodnicul europarlamentăcioasei băseşti) în diferite medii lichide??
Dar hai să spunem că ai dreptate, şi eşti aşa cum spui: romantică, visătoare, cel mai probabil sensibilă la pipotă, frumoasă, deşteaptă, independentă, plus alte milioane de epitete din sfera aceasta idioto-cretinoidă…dar esti şi o ditamai curva! Sau…machiavelică, ca să scriu în termini mai academici. De ce?? Simplu:
Din câte am observat şi eu pe la alte lumi, viaţa nu te recompensează niciodată după merite. Fie că eşti Angajatul Lunii sau Jack The Ripper, trebuie să ai şi momente când ţi-o furi urât de tot…când ţi-o iei în ultimul hal, măcar pentru o scurtă perioadă de timp dacă nu pentru toată viaţa. Se spune că şi înfrângerile au rolul lor în economia vieţii…poate doar din dorinţa de a găsi un sens, o logică care să guverneze lucrurile. Doar că aici nu ne jucăm de-a grădiniţa, când primeşti bulină roşie dacă stai pe scăunel cu mâinile la spate, şi bulină albastră dacă te apucă pandaliile. În cadrul misticei noastre existenţe pe planetă, poţi să omori un om iar a doua zi să câştigi la loto…sau poţi să fii terciuit pe asfalt de către un şofer beat, la câteva minute după teribila faptă; poţi să fii savant eminent şi să mori de o banală apendicită, sau la fel de bine, poţi să prinzi centenarul. În opinia mea, e cea mai mare măgărie să îl educi pe un copil în spiritual meritocraţiei…dar deviez.
Nu voiam să zic decât că visărorismul şi romantismul nu te ajută cu absolut nimic în atingerea scopului…pentru că este extrem de foarte posibil ca prin aceste rare calităţi să realizezi fix p..raful de pe tobă. DAR STAI! TU întotdeauna îţi atingi scopul…eşti mereu călare pe situaţie şi până la urmă, cu inteligenţă, muncă asidua şi mari consumuri energetice, reuşeşti să dai tot ce ai mai bun în tine, să o storci de vlagă pe problemuţa care ţi s-a pus de-a curmezişul şi…să ajungi unde ţi-ai propus. Bravo! Ştiam eu că poţi!
Să-mi trag pălmi!…E mişto să te baţi cu pumnii în piept cât esti de…descurcăreaţă şi miraculoasă….pentru că poate te observă cineva capabil, care să te pună taman pe ceea ce te face să te simţi bine (adică vreun podium de modă sau vreuo scenă de mega-artistă…desigur)
Tot înainte cu tupeu, măi dragelor fotomodele închipuite! Şi la mai mare!
vineri, 27 noiembrie 2009
Bătaia e ruptă din Rai şi patriotismul e doar rupt
Băse a altoit la dinţi un copil.
Este un golan...iar pentru justificarea patetică care a fâsâit-o din dosu' mâinii (inculpata pocnitoare, adică), este un mizerabil. Se ştie lucrul acesta. Simplu. Nu mai stau să analizez fiecare grimasă, fiecare rid, fiecare privire a conducătorului mult-iubit, pentru că aş risipi o grămadă de energie pentru a ajunge la aceiaşi concluzie. (Ce să îi faci? Nu se reduc toate cheltuielile pe timp de criză? De ce aş irosi eu resurse, ca boul?? Ce, îs cumva Videanu, Udrea, sau vreo rudă mugitoare ale exemplarelor înaripate si nu am aflat???).
Din păcate, genele de Cănuţă Om Sucit trebuie să se bage şi ele în seamă...aşa că mă tot întreb eu, ca unu’ care are mintea prea odihnită: De ce întreaga poveste a apărut tocmai acum în presă? Hai să zic că nu se găsea filmuleţul...dar feciorul vieţuia cu drag şi spor pe întinsele noastre plaiuri, iar martorul hălăduia şi el tot prin această zonă crepusculară. Maturul ăsta plin de sentiment şi milă, nu putea să dea din gură mai cu talent...cu vreo 5 ani mai repejor? (Că poate nu mai eram infectaţi cu prezenţa Hăhăitorulu Şef, în nici o funcţie de conducere - d-apoi în aia mai vârtoşă şi mai răzbelită!) Sau în vremurile acelea nu era mamă plină de filosofii împăciuitoare şi nu avea timp de idioţenii puerile??
Am auzit că Trăienel (mamăă, da ce mai rimează asta cu ”codiţă de purcel”! Numai că se spune că sunt ditai găliganul şi ar trebui să dau dovadă de maturitate...aşa că nu voi zice nimic; consideraţi că am tăiat totul cu o linie mediană pe mijlocul literelor..) este un mârlan pentru că a lovit hoţeşte pe cineva mai slab (un copil, în cazul de faţă). Şi pudibonzii se lamentau din toţi ficaţii de ce este aşa de violent...de ce nu îşi revarsă furia asupra unuia pe măsura sa.
Păi măi mânca-v-aş ochii voştri! Din câte am observat eu, scopul în a fi bătăios este fix acela de a călca în picioare pe unul mai slab ca tine! Că doar nu eşti prost să îţi verşi năduful pe un campion de box sau vreun practicant de karate...pentru că sunt extrem de multe şanse să ţi-o cam iei la nănău într-un mod urât de tot, dacă nu te-ai născut vreun pui de ninja! Prin violenţă, babuinul interior tre’ să arate cine este stăpânul şi cine este menit să îl satisfacă! Că de aia husbănzii alcoolici îţi încing femeile, care îşi varsă nervii pe tânărul vlăstar din dotarea familiei fericite, care schingiuieşte apoi pisica! Fiecare violentează pe cineva mai slab. Nu ai să vezi niciodată că umflatul în călduri de masculinitate o să dea de-a fuga în pădure să se ia la trântă cu ursul! Nu e mai simplu să îi care pumni în cap la piţipoanca ce îi călăreşte burtoaca??
Ce e aşa de greu de priceput? Omul este un animal, iar puterea este singura forţă motrice care guvernează planeta. Financiară, economică, fizică, psihică...nu contează genotipul ei, ci doar să o obţii. Şi odată ajuns acolo, vrei să zdrobeşti tot ce poţi, tocmai pentru a demonstra că tu ai ceva ce altul nu are. Şi se mai freacă aştia atât la bibilică cu forţe civilizatoare şi morale, credinţe şi drepturi...Căăăăcat! Tot ce trăim este doar o spoială ieftină pentru singura vânătoare care ne animă...aceea de satisfacere a instinctelor primare: hrană, sex, poziţie în turmă, reproducere.
În tot acest creuzet de agresiune înnoată cu patos şi draga de Românica...(vedea-u-aş surcele!). Neamul nostru a ridicat toate calitaţile rele la rang de artă, aşa că nici agresiunea nu a putut scăpa; că doar nu eschimoşii au inventat expresiile “Bătaia e ruptă din Rai”, “Eu te-am făcut, eu te omor”, sau “Unde dai, creşte!” Şi cum frustările nu se puteau revărsa asupra puhavilor din capu’ la naţiune, totul s-a îndreptat spre fiinţele mai slabe…adică asupra copiilor. De aici până la intrarea în tradiţie a acestor vorbe de duh, nu a mai fost decât un pas…
Iar Băse dovedeşte doar că este un pui de românaş sadea. “Păi ce puii mei? O fi făcut copilu’ ceva, că degeaba nu l-a bătut Maiestatea Mea…Ave eu! O merita…şi unde dai, creşte! Ce vă mai cufuriţi atâta pe voi? Plus că, dacă mă gândescmai bine, voi aţi trucat totul, nesimţiţilor!”
Probabil o fi vrut să îi umfle botul la săracul kinder, cum a văzut că se poartă la a mică? (care, fie vorba între noi, este în curent cu toate behăirile modei...) Sau poate a avut el un motiv întemeiat...i-o fi belit geaca portocalie, sau ceva...sau poate că a yis ceva ce nu trebuia? A fost nepoliticos?
Îmi pare rău, dar mintea mea omenească nu se poate compara cu cea bă-zeiască, deci nu poate întrevedea adevarata cauză
A, da! Uitasem…am văzut cum se scandalizau toţi deontologii că “cum dom’leee este posibil ca într-o ţară parte făcătoare din U.E., care cică mai trăieşte şi în mileniul 3, să mai existe concepţia de a lovi un copil?”. Băi! Ia mai chiorâţi-vă-ţi niţeluş, să vedeţi cât de obişnuit e lucrul acesta! La orice colţ de stradă, indiferent de nivelul intelectual, genul acesta de brutalitate face ravagii printre specimenele neamului. Numai acum ceva zile am văzut o mamă care îşi cotonogea (cu blândeţe) lumina ochilor ei de scump, pentru că acesta orăcăia cam tare şi se uita lume urât la ea, făcînd-o de râs în buricul publicului de târgoveţi.
Aşa că scutiţi-mă cu inocenţele voastre de fecioare virgine şi căscaţi ochii la mentalitatea bolnavă care bântuie prin tradiţiile noastre!
Nu mai pot. Serios, îmi stă în gât şi nu pot să–l scuip afară. M-am îngreţoşat destul patrihoţismul ăsta dement…M-am săturat de discuţii interminabile despre alianţa lui Geoană, lupta populară (de dreapta) a lui Băsescu şi…şi nimic. Mi-e peste poate de silă şi nu îi mai pot suporta. Băs Cel Mic îi cântă în drâmbă lui Băs Cel Mare; nimic uluitor. Gionelu’ o bagă pe aia cu ce de lapte şi miere vom căca de pe 6 decembrrie încolo, dacă îl votăm pe el pentru fotelul prezidenţial; mă lasă rece. Coana Nuţa biciclista (nu a căzut şi nu şi-a rupt nimic – din păcate? Sau din fericire?) face licitaţii de mii de euroi. Mă indignez, dar nimănui nu îi pasă.
Vomit şi plâng. Vomit. (a se citi: ”Ia mai duceţi-vă-n stampila de votare apoi în urna mobilă... că eu serios că o să vă votez!”)
Aşa că mă fac că nu s-a inventat politichia pe planetă şi vorbesc despre altceva…ca de exemplu, IPOCRIZIA.
Am văzut la o emisiune cum prezentatorii ofereau dvd-uri cu filme drept premiu la nu ştiu ce concurs, pentru că ei duc o campanie de combatere a piratărilor şi militează pentru respectarea celor care au muncit pentru a ne oferi nouă, connsumatorilor, acel produs. Acum…nu spun că este greşit ceea ce fac…ci doar o porcărie de imagine menită să îi salte încă o treaptă pe scara valorilor.
Să ne imaginăm o familie, celulă de bază a societăţii: mama munceşte 12h/zi la o firmă de confecţii (croitorie, mai pe româneşte) şi câştigă cam 700 lei brut pe lună; tatăl, prototipul bibliotecarului (păr lins, cu cărare pe mijloc; ochi băgaţi în vitrină cu dioptrii; vestă în carouri) este un vajnic şomer cu indemizaţia de şomaj expirată. Cei doi capi de celul au şi un plod…care din păcate este adolescent. Chiria şi întreţinerea însumează cam 600 de lei…iar de mâncare mai rămân 100 de lei.
Cum să îşi mai trăiască copilul ăla rahatul de iluzii vesele ale tinereţii?? Ar invita prietenii la un suc…doar că nu are bani. Ar citi o carte…doar că nu se dă pe râs. Ar merge la un concert…măcar la ăla din decenii-n paşte, doar că intrarea nu se face pe ochi frumoşi. Ar merge la un film…doar că jegul ăla de cinema e tocmai în oraşul vecin, iar biletul îl costă cât hrana pe juma’ de lună! Orice ar vrea să facă, are nevoie de bani, pe care nu îi are. Aşa că stă cu dinţii beliţi la lună…şi gândeşte mândru la binefacerile vârstei!
Dar să revin la filme. Nu aţi vrea voi, măi drăguţilor, să creaţi întâi contextul pentru a putea viziona un film în condiţii optime? Să avem şi noi nişte rahaturi de cinematografe…dar pentru oameni normali, nu din alea de trebuie să rabzi de foame o săptămână, ca să îţi poţi permite să dai o raită pe la I-Max la maxim (floricelele ţi le iei în buzunar, pentru că-s marca ”Home Made”; doar n-ai căpiat să mai dai banii şi pe ele...) Sau să faceţi un hocus-pocus, ca să ne trezim tot poporul cu un Home Cinema în sufragerie??
C-apoi puteţi să vă spargeţi în campanii de imagine, şi să militaţi pentru drepturi, până v-or sări ochii din cap!!!
Sau măcar…recunoaşteţi în puii mei că este un căcat de ţară, barem să nne dezobişnuim să mai dorim ceva (nu că am face-o…dar măcar să fie oficial)
P.S.: Mircea Geoană, preşedintele tuturor românilor! Învingem împreună…la Paştele Ornitorincilor Încălţaţi În Gentoace Prada!
APLAUZE!!!
Este un golan...iar pentru justificarea patetică care a fâsâit-o din dosu' mâinii (inculpata pocnitoare, adică), este un mizerabil. Se ştie lucrul acesta. Simplu. Nu mai stau să analizez fiecare grimasă, fiecare rid, fiecare privire a conducătorului mult-iubit, pentru că aş risipi o grămadă de energie pentru a ajunge la aceiaşi concluzie. (Ce să îi faci? Nu se reduc toate cheltuielile pe timp de criză? De ce aş irosi eu resurse, ca boul?? Ce, îs cumva Videanu, Udrea, sau vreo rudă mugitoare ale exemplarelor înaripate si nu am aflat???).
Din păcate, genele de Cănuţă Om Sucit trebuie să se bage şi ele în seamă...aşa că mă tot întreb eu, ca unu’ care are mintea prea odihnită: De ce întreaga poveste a apărut tocmai acum în presă? Hai să zic că nu se găsea filmuleţul...dar feciorul vieţuia cu drag şi spor pe întinsele noastre plaiuri, iar martorul hălăduia şi el tot prin această zonă crepusculară. Maturul ăsta plin de sentiment şi milă, nu putea să dea din gură mai cu talent...cu vreo 5 ani mai repejor? (Că poate nu mai eram infectaţi cu prezenţa Hăhăitorulu Şef, în nici o funcţie de conducere - d-apoi în aia mai vârtoşă şi mai răzbelită!) Sau în vremurile acelea nu era mamă plină de filosofii împăciuitoare şi nu avea timp de idioţenii puerile??
Am auzit că Trăienel (mamăă, da ce mai rimează asta cu ”codiţă de purcel”! Numai că se spune că sunt ditai găliganul şi ar trebui să dau dovadă de maturitate...aşa că nu voi zice nimic; consideraţi că am tăiat totul cu o linie mediană pe mijlocul literelor..) este un mârlan pentru că a lovit hoţeşte pe cineva mai slab (un copil, în cazul de faţă). Şi pudibonzii se lamentau din toţi ficaţii de ce este aşa de violent...de ce nu îşi revarsă furia asupra unuia pe măsura sa.
Păi măi mânca-v-aş ochii voştri! Din câte am observat eu, scopul în a fi bătăios este fix acela de a călca în picioare pe unul mai slab ca tine! Că doar nu eşti prost să îţi verşi năduful pe un campion de box sau vreun practicant de karate...pentru că sunt extrem de multe şanse să ţi-o cam iei la nănău într-un mod urât de tot, dacă nu te-ai născut vreun pui de ninja! Prin violenţă, babuinul interior tre’ să arate cine este stăpânul şi cine este menit să îl satisfacă! Că de aia husbănzii alcoolici îţi încing femeile, care îşi varsă nervii pe tânărul vlăstar din dotarea familiei fericite, care schingiuieşte apoi pisica! Fiecare violentează pe cineva mai slab. Nu ai să vezi niciodată că umflatul în călduri de masculinitate o să dea de-a fuga în pădure să se ia la trântă cu ursul! Nu e mai simplu să îi care pumni în cap la piţipoanca ce îi călăreşte burtoaca??
Ce e aşa de greu de priceput? Omul este un animal, iar puterea este singura forţă motrice care guvernează planeta. Financiară, economică, fizică, psihică...nu contează genotipul ei, ci doar să o obţii. Şi odată ajuns acolo, vrei să zdrobeşti tot ce poţi, tocmai pentru a demonstra că tu ai ceva ce altul nu are. Şi se mai freacă aştia atât la bibilică cu forţe civilizatoare şi morale, credinţe şi drepturi...Căăăăcat! Tot ce trăim este doar o spoială ieftină pentru singura vânătoare care ne animă...aceea de satisfacere a instinctelor primare: hrană, sex, poziţie în turmă, reproducere.
În tot acest creuzet de agresiune înnoată cu patos şi draga de Românica...(vedea-u-aş surcele!). Neamul nostru a ridicat toate calitaţile rele la rang de artă, aşa că nici agresiunea nu a putut scăpa; că doar nu eschimoşii au inventat expresiile “Bătaia e ruptă din Rai”, “Eu te-am făcut, eu te omor”, sau “Unde dai, creşte!” Şi cum frustările nu se puteau revărsa asupra puhavilor din capu’ la naţiune, totul s-a îndreptat spre fiinţele mai slabe…adică asupra copiilor. De aici până la intrarea în tradiţie a acestor vorbe de duh, nu a mai fost decât un pas…
Iar Băse dovedeşte doar că este un pui de românaş sadea. “Păi ce puii mei? O fi făcut copilu’ ceva, că degeaba nu l-a bătut Maiestatea Mea…Ave eu! O merita…şi unde dai, creşte! Ce vă mai cufuriţi atâta pe voi? Plus că, dacă mă gândescmai bine, voi aţi trucat totul, nesimţiţilor!”
Probabil o fi vrut să îi umfle botul la săracul kinder, cum a văzut că se poartă la a mică? (care, fie vorba între noi, este în curent cu toate behăirile modei...) Sau poate a avut el un motiv întemeiat...i-o fi belit geaca portocalie, sau ceva...sau poate că a yis ceva ce nu trebuia? A fost nepoliticos?
Îmi pare rău, dar mintea mea omenească nu se poate compara cu cea bă-zeiască, deci nu poate întrevedea adevarata cauză
A, da! Uitasem…am văzut cum se scandalizau toţi deontologii că “cum dom’leee este posibil ca într-o ţară parte făcătoare din U.E., care cică mai trăieşte şi în mileniul 3, să mai existe concepţia de a lovi un copil?”. Băi! Ia mai chiorâţi-vă-ţi niţeluş, să vedeţi cât de obişnuit e lucrul acesta! La orice colţ de stradă, indiferent de nivelul intelectual, genul acesta de brutalitate face ravagii printre specimenele neamului. Numai acum ceva zile am văzut o mamă care îşi cotonogea (cu blândeţe) lumina ochilor ei de scump, pentru că acesta orăcăia cam tare şi se uita lume urât la ea, făcînd-o de râs în buricul publicului de târgoveţi.
Aşa că scutiţi-mă cu inocenţele voastre de fecioare virgine şi căscaţi ochii la mentalitatea bolnavă care bântuie prin tradiţiile noastre!
Nu mai pot. Serios, îmi stă în gât şi nu pot să–l scuip afară. M-am îngreţoşat destul patrihoţismul ăsta dement…M-am săturat de discuţii interminabile despre alianţa lui Geoană, lupta populară (de dreapta) a lui Băsescu şi…şi nimic. Mi-e peste poate de silă şi nu îi mai pot suporta. Băs Cel Mic îi cântă în drâmbă lui Băs Cel Mare; nimic uluitor. Gionelu’ o bagă pe aia cu ce de lapte şi miere vom căca de pe 6 decembrrie încolo, dacă îl votăm pe el pentru fotelul prezidenţial; mă lasă rece. Coana Nuţa biciclista (nu a căzut şi nu şi-a rupt nimic – din păcate? Sau din fericire?) face licitaţii de mii de euroi. Mă indignez, dar nimănui nu îi pasă.
Vomit şi plâng. Vomit. (a se citi: ”Ia mai duceţi-vă-n stampila de votare apoi în urna mobilă... că eu serios că o să vă votez!”)
Aşa că mă fac că nu s-a inventat politichia pe planetă şi vorbesc despre altceva…ca de exemplu, IPOCRIZIA.
Am văzut la o emisiune cum prezentatorii ofereau dvd-uri cu filme drept premiu la nu ştiu ce concurs, pentru că ei duc o campanie de combatere a piratărilor şi militează pentru respectarea celor care au muncit pentru a ne oferi nouă, connsumatorilor, acel produs. Acum…nu spun că este greşit ceea ce fac…ci doar o porcărie de imagine menită să îi salte încă o treaptă pe scara valorilor.
Să ne imaginăm o familie, celulă de bază a societăţii: mama munceşte 12h/zi la o firmă de confecţii (croitorie, mai pe româneşte) şi câştigă cam 700 lei brut pe lună; tatăl, prototipul bibliotecarului (păr lins, cu cărare pe mijloc; ochi băgaţi în vitrină cu dioptrii; vestă în carouri) este un vajnic şomer cu indemizaţia de şomaj expirată. Cei doi capi de celul au şi un plod…care din păcate este adolescent. Chiria şi întreţinerea însumează cam 600 de lei…iar de mâncare mai rămân 100 de lei.
Cum să îşi mai trăiască copilul ăla rahatul de iluzii vesele ale tinereţii?? Ar invita prietenii la un suc…doar că nu are bani. Ar citi o carte…doar că nu se dă pe râs. Ar merge la un concert…măcar la ăla din decenii-n paşte, doar că intrarea nu se face pe ochi frumoşi. Ar merge la un film…doar că jegul ăla de cinema e tocmai în oraşul vecin, iar biletul îl costă cât hrana pe juma’ de lună! Orice ar vrea să facă, are nevoie de bani, pe care nu îi are. Aşa că stă cu dinţii beliţi la lună…şi gândeşte mândru la binefacerile vârstei!
Dar să revin la filme. Nu aţi vrea voi, măi drăguţilor, să creaţi întâi contextul pentru a putea viziona un film în condiţii optime? Să avem şi noi nişte rahaturi de cinematografe…dar pentru oameni normali, nu din alea de trebuie să rabzi de foame o săptămână, ca să îţi poţi permite să dai o raită pe la I-Max la maxim (floricelele ţi le iei în buzunar, pentru că-s marca ”Home Made”; doar n-ai căpiat să mai dai banii şi pe ele...) Sau să faceţi un hocus-pocus, ca să ne trezim tot poporul cu un Home Cinema în sufragerie??
C-apoi puteţi să vă spargeţi în campanii de imagine, şi să militaţi pentru drepturi, până v-or sări ochii din cap!!!
Sau măcar…recunoaşteţi în puii mei că este un căcat de ţară, barem să nne dezobişnuim să mai dorim ceva (nu că am face-o…dar măcar să fie oficial)
P.S.: Mircea Geoană, preşedintele tuturor românilor! Învingem împreună…la Paştele Ornitorincilor Încălţaţi În Gentoace Prada!
APLAUZE!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)