În timp ce Ţâşti-Bâşti Cel Mic se asumă în răspundere (din nou) pe câte vreun podeţ supra-înălţat, eu încă mă refac după revenirea din “excursia de studii facultative” – am mai dat şi eu o scurtă raită pe la facultate. Ocazie cu care mi-am descoperit pasiunea care mă mistuia de mic, fără măcar să ştiu: VREAU SĂ ÎMI JERTFESC ÎNTREAGA VIAŢĂ PE ALTARUL ÎNVĂŢĂTURII! Vreau să studiez, să ajut poporul cu cunoştinţele mele, să devin un eugeniu în fiecare domeniu care există pe lumea asta! Vreau să aplic la universităţile din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Baia Mare şi în principiu.…cam peste tot pe unde se profesoreşte vreun parlamentăros tobă de carte! Aşa, voi avea şansa să îi admir pe viu ţoalele de mii de euroi, să îmi clătesc urechile cu poveţele lui pline de înţelepciune, să mă scald în izvorul lui de tupeu scrofesc nemărginit şi să îl gratulez (face-to-face) cu toate complimentele care îmi bântuie prin cap, de la origini şi până în prezent! Pe cuvânt de cercetaş, că acesta şi numai acesta este visul meu!
Cam cât de mojic tupeist şi ma-cac mincinos poţi să fii, încât să fii văzut frichinindu-ţi obrăjorii puturoşi prin Maseratti, Ferrari, Porsche, Lamborghini, Bentley, Rolls sau alte maşini de lux, şi apoi să prosteşti lumea în ochi că nu era de fapt a ta, că ţi-a împrumutat-o o prietenă pentru o seară, că te sacrifici doar pentru că asta te-a obligat firma din dotare să conduci, că tu eşti doar un amărăştean posesor de Fiat vechi de 200 de ani, Meredes de acum 500 de ani sau Ford T, născut acum vreun secol? Chiar eşti ATÂT de dobitoc? BĂI, SUGĂTORI FURĂCIOŞI!!! Cam cât de proşţi ne credeţi? Cam câtă aroganţă vi s-a revărsat în osânză? Cam cât de curvi/e josnici/e şi scârnavi/e puteţi fi? Fără număr, fără număr, fără număr, precum manelarii îndobitociţi?? Fără frontiere, precum nemărginirea universului?
Vă daţi imaculaţi/e şi neprihăniţi/e ca nişte virgine, vă daţi demni/e şi morali/e, dar nu sunteţi decât nişte lingăi parazitari! Să vă crăpaţi de ruşine, ciorilor! (Deşi…cred că “Să vă trăznească!” ar fi infinit mai eficient…).
Duduia U(n)drea se agită ca să atragă turiştii; doar că nu-s şosele, nu-s căi ferate, nu-s transporturi aeriene…iar teleportarea nici măcar nu a avut bunul-simţ să se inventeze! Land of Choice…Pe dracu’! Te urci şi tu într-un trancalete jegos de tren, în speranţa că ai purces pe Drumul Cu Cărămizi Lucitoare ce duce spre Cunoaştere…doar ca să te prăjeşti ca o hamsie între fiarele pline de rugină ale vagonului, să te sufoci ca un peşte perpelit la tigaie şi să te uiţi neajutorat pe fereastră cu te depăşesc şi copacii! Băi hapciupaliticilor nesănătoşi la neuron!!!V-a lovit răceala porcului şi staţi prost cu mobila de mansardă? Voi aveţi boi înhămaţi la locomotivă? Şi dacă coboram şi o suflam în dos, mergea mai repede...V-ţi pus cumva în gând să vă întreceţi cu melcii? Pariam pe ei, şi câştigam fără probleme…Vreţi să introduceţi turismul cu trichiniciul ăla de drezină, şi vă temeţi de împotrivirea maselor populare? Păi spuneţi, tată, aşa…Acolo ai cel puţin aer! Transpiri puţin, dar faci condiţie fizică, îţi creşte pofta de mâncare (deci le faci vânzare şi la fanarioţii ăia puhavi, patroni peste restaurantele cu specific…de mâncare) şi eşti şi sub ventilaţie continuă! Păi se poate să se existe o aşa bătaie de joc? Suntem în epoca shinkansen-urilor şi a T.G.V.-urilor, iar noi încă ne transportăm în căruţe? S-au inventat roboţi care dansează, dirijează, urcă scări sau fac jogging, iar voi nu sunteţi în stare să construiţi o scară ferată cât-de-cât bună de călcat trenul pe ea? În condiţiile astea, mai vine Tata-Mare la braţ cu Moartea, să ne viziteze frumuseţile naturale, băi cretinilor! Vă defecaţi pe tot şi pe toate! Vă luaţi prosoape, pahare şi cur-papirus de sute de mii de euroi, dar o garnitură de ciu-ciu, cel puţin decentă, nu achiziţionaţi?! (Rahaturile alea de Săgeţi nici măcar nu se pun la socoteală; sunt strâmte, înghesuite, incomode şi îi creează călătorului un îmbătător efect de rumenire, datorită lentilelor imense cu care sunt echipate).
În Japonia, media de întârziere al unui super-expres este de 6 secunde! La noi…ţi se lungesc urechile aşteptînd! (bineînţeles în picioare, pentru că vitele care au renovat gara aia de capitală europenizată au uitat că mai trebuiesc pe alocuri şi ceva scaune pe care să îşi odihnească ciolanele proştii de studioşi ce nu au fost în stare să îşi cumpere un avionaş propriu…dacă îi ducea capul să falsifice ceva semnături pe acte de retrocedare, acum erau prin alte lenduri de ciois, aveau yaht la scară şi chiar o insuliţă proprie!). Şi între timp, cât te benoclezi pe şine, poate te ajută Cel De Sus să crăpi de sete; pentru că mizerabilele de cişmele, după ce că put a hoit, nici măcar nu sunt alimentate cu apă curentă!
Cu toate acestea, avem o ţară uluitoare! Păcat că este locuită…de câteva mii de urangutani băloşi şi păsărici tâmpe…Noroc că, din când în când, mai dai şi peste oameni minunaţi, care te ajută să treci cu bine prin toată haznaua asta!
“Nu ştiu dacă vă daţi seama cât de mult a însemnat pentru mine şi mă oftic că nu găsesc ceva care să va recompenseze cu adevarat; ceva în afaraă de nişte simple cuvinte…Totuşi: Mulţumesc din suflet! Sper să ne mai încrucişăm vreodată drumurile, cât mai curând posibil (de preferabil într-o Românică schimbată…măcar puţintel) ”
P.S.: pe parcursul acestei prea-minunate scrieri am făcut câteva referiri şi la peşte, pentru că am vrut să mulţumesc şi o persoană importantă (nu spun cine). “Se fac ei mari, şi îi mâncăm după aceea”…Îl chemăm pe nenea de la “Răzvan şi Dani” să îi gătească, că ştie! Serios!
