Eyes of the Tiger

“You know I couldn't have done nothing without you...

Yo, Adrian, we did it...”

[Rocky Balboa]

Îndrăgostit..Soţ...Tată...Campion...Ucenic....Mentor....LUPTĂTOR!
A fost lovit de Viaţă, însă mereu a găsit puterea să se ridice; chiar şi atunci când lumea nu mai credea în el. A fost doborât de adversari, dar nu a renunţat niciodată. A sfidat orice logică, pentru că a crezut în el şi în cea care l-a iubit. A luptat, până la ultima bătaie a gongului...pentru că ştia că trebuie să ducă îşi ducă bătălia până la capăt; pentru că voia să îşi demonstreze că nu este doar un alt “bolovan” de cartier
A lovit atât de tare, încât a simţit cum se rupe ceva în el, şi se prăbuşesc aripile de înger…dar a învins.

Este povestea de dragoste a unui om care şi-a încredinţat sufletul altcuiva, în schimbul încrederii acelei persoane. O istorisire în imagini care pune accentul pe cauzele unor probleme care apar în familie...un film despre sport. O poveste despre muncă încrâncenată şi despre ambiţie, despre încercarea unui idol de a-şi (re)descoperi ochii de tigru. O epopee a unui SUPRAVIEŢUITOR, care te învaţă să continui să încerci, chiar dacă ştii că nu ai nici o şansă...să crezi în flacăra care arde în tine, şi să continui. Să lupţi, indiferent de ce spun şi ce cred “ceilalţi”.
Este viaţa unui SIMBOL...care a creat alte simboluri.

Aşa că...cine îşi închipuie că “The Saga of Rocky” este “un imn închinat violenţei”, este doar “cretin de geniu şi minunat de prost”. Un idiot cu creierul agăţat în pioneze în bătaia soarelui, care nu înţelege nimic din lucrurile care se petrec în jurul lui….şi îl compătimesc.

După ce ai urmărit “Rocky” nu poţi să fii decât emoţionat… şi să te întrebi “cât de multe poţi încasa, şi totuşi, să continui”, să mergi înainte. Să lupţi, până la sfârşitul meciului...

“Sânulum Gigantisium” sp. "Siliconatis din Grosus"

“Stau câteodată şi-mi aduc aminte” de nonşalanţa cu care poceam hiturile copilăriei: “E-o lume mi-nu-na-tă, în care vei găsi. NUUUUUUMAIIIIII PROOOSSTIII…”. Dacă ştiam eu câtă dreptate aveam pe vremea aia…cred-sigur că făceam cerere (aprobată şi parafata DE SUS) să nu mă mai nasc. Serios.
Ieri, cred că a fost ziua străluminărilor…După ce că eram eu amărăt şi scârbit până peste poate cu bazaconia aia de campanie “o să-ică”, am mai citit şi o ştire (într-un ziar de chiloţăreală, mai exact), de am rămas prost! M-a lovit drept la operaţie şi m-au apucat convulsiile…“Băi! Nu mai văd eu bine? Stai să dăm re-play…” Dar degeaba, pentru că aşa scria; mare, “închenărat”, negru pe alb. Cică una din S.U.A vrea să intre în “Guiness Book” ca şi posesoarea celor mai mari sâni artificiali din lume! “Her boobs” ar trebui să aibă 1.71 m în diametru!!!!
Drăguţ…dar totuşi: DE CE AR VREA O FEMEIE SĂ CARE DUPĂ EA MAGAOAIELE ALEA DE ŢÂŢOACE??????????? Ştiu că sunt goriloi feroci şi cuceritori, care sunt înnebuniţi de partea asta anatomică (de fapt, cam acesta este şi motivul pentru care majoritatea fătucilor se “tunează”; speră că vor avea norocul să fumeze vreun “trabuc” crescut pe vreo vedetă fotbalistică, “creatură de modă” de mega-succes, sau, de ce nu? Poate chiar de la un “prezident micuţ şi inocent”…). Dar aia…vrea cumva să aibă sala de fitness la purtător şi umblă cu săcoii ăia după ea, ca să îi ridice în loc de gantere?? (un mameloi din ăsta ar avea cam 10 kg!) Sau a auzit ea, mititica, că borbaţii adevaraţi crapă de dorinţă să vadă şi să se coţăie pe nişte ţâţoaie enorme????? Pe cuvânt, dacă pot să pricep lumea asta în care trăiesc! Totuşi, acum înţeleg de ce pe planetă se organizează “campionate de frecat individual” (a doua străluminare!)…păi cu nişte reprezentante ale sexului frumos/dizgraţios atât de mirifice…parcă simt cum mă ia o poftă să mă îndes în nisip (cu totul), precum struţul (dar alergătorul care face asta e un struţ up-gradat).
Uneori mă întreb, mai în glumă-mai în serios, dacă femeile fac şi ele parte din specia asta umană (şi acum vine şi clişeul: “cu excepţiile de rigoare”, DESIGUR!). Oricum…ele sunt nişte fiinţe sensibile, pline-ochi de sentiment, visătoare, care dau peste Dragostea Adevărată în fiecare dos de ghenă, incurabil de “romănticoase” şi cu privirea îndreptată numai asupra Sferelor/Pătratelor/Cilindrelor Transcedentale. Da’ aia parcă e vârful la grămadă, moţul de pe “plăcinta americană”, cireaşa de pe tortul imbecilităţii! De ce ar vrea ea asa ceva? Ia bani când se notează recordul la condică…dar apoi? Îşi nenoroceşte spatele toată viaţa? Joacă în filme porno, pentru obsădăii cu limba scoasă şi balele la gură, care vor să vadă asemenea enormităţi? Păi…ca bărbat privitor la alea, tre’ să fii cel puţin dobitoc! Animal prost şi tălâmb! Asta nu mi se pare deloc o expresia a senzualităţii…NICIDECUM! E doar O pleaşcă de idioţenie, altoită cu o pleaşcă de prea-curvenie şi una de primitivism crâncen…
Cred că am greşit, clar, planeta. Peste hotare parcă se trăieşte mai bine ca în draga noastră naţiune, dar şi ei…nu mi-e ruşine cu noi, dar nici nu aş avea complexe de inferioritate cu ei!

P.S.: Marele Toma Caragiu spunea odată: “E bine…că aţi ales…de prostie, de minciună, de ridicolul sălbăticiei…[…]…e bine…dacă vreţi să vă bucuraţi, dacă vreţi să râdeţi……dacă vreţi să rămâneţi OAMENI”
Aşa că...presupun că asta a fost porţia noastră de haz uman. Cred. Sper…“

Prosteala Prostimii

Motto:
“ - …Pune să deie cu tunurile într-înşii...Să moară toţi! Eu sunt boier mare, ei sunt nişte proşti!
- Proşti, dar mulţi...”
[Constantin Negruzzi – Alexandru Lăpuşneanul]

Am fost atât de absorbit de maifestările tembele ale Europii, adolescenţilor şi manelarilor…încât am uitat cel mai important lucru posibil; cel mai de viitor lucru pentru Românica noastră “boroboaţă” -nu chiar atât de boroboaţă pe cât era la 1918, dar…merge şi aşa; S-A DAT STARTUL NU ŞTIU CĂREI CAMPANII ELECRORALE!!! (cred că pe 9 mai…sau cam aşa ceva; oricum mi se cam “flu-flu” de imbecilitatea asta)
Pe scurt, idea e că nişte porci (“nerăciţi”, încă, cu gripa aia nenorocită), care nu au făcut ABSOLUT NIMIC pentru populaţie, au demarat campania de “o să-uri”; o să fie nişte proiecte uluitoare care se sprijină pe viziuni solide, ce vor duce naţiunea printre stele; o să avem (iar) terminate autostrăzile; o să avem centuri rulante (nu din “ălea” cu ţinte şi bubuline metalice, ca la "poponaci") împrejurul marilor oraşe; o să ne umplem de bani din turismul care va merge ”ca pe roate” (mai ales că avem şi ditamai imnul de promovare);o să avem salarii de mii de euro; mda…o să ne crească încă un cap de…gândit; o să curgă lapte şi miere pe şanturi, nu lături urât mirositoare din canalizările patriei. Plus un bonus: vom avea şansa de a atinge culmile “cele mai superioare” ale extazului (nu tantric!), pentru că ne vom vedea “mult iubiţii şi stimaţii domni Aleşi” (de data trecută). Îi vom aplauda, le vom cânta ode de mărire, LE VOM ATINGE AUGUSTELE LOR “CRAVĂŢI PLĂCUT FLUŞTURĂTOARE” în vântul blând de mai, iar EI ne vor cerşi o nouă ştampiluţă pe buletinul de vot, ca să mai pună câţiva centimetri la “burtălău”… Noi suntem proştii de umplutură, iar ei sunt boierii.

Noroc cu zoaia aceasta de democraţie şi de “stat de drept”, care ne dă voie să “avem puterea de veto, odată la 4 ani”. Noi ne “vetoim” din greu, iar trântorii ăştia bolânzi cumpără căsoaie şi diferite rahaturi la ţoapele curve şi imbecile, care le sug “aroma” transpiraţiei stînd pe “locul mortului” (ce aparţine de câte un “Gipan urieşesc”). Da…ne scăldăm în noroc, nu alta! Suntem până peste cap în noroc, şi îl hăpăim lacomi cu lopata, în speranţa absurdă că va mai scădea şi el, în timpul vieţii noastre. Doar că nu e aşa…
Mă omoară toţi cu proiecte, viziuni şi planuri. Fac reformă în Justiţiţie…adică schimbă niste “bulendre“ albastru-închis cu unele albastru-deschis. Şi atât! Asta e Marea Reformă? “Hai să mestecăm vorbe şi să discutăm discuţii, să le luăm ochii la prostălăi! Ne dau cu pecetea pe hârtie, apoi gata.” Eu sunt sătul până-n gât de chestii din astea…Cred că luna asta o să vomit numai promisiuni, numai abureli şi vrăjeli! O să îmi iasă pe urechi, pe nas şi…în principiu, cam pe toate “căile de evacuare” pe care le poate avea un om. Dar nu contează…Nu contează ce behăie cu nonşalanţă meschină nişte “catindaţi”, pentru că cetăţeanul de rând are probleme mai presante, care trebuie rezolvate imediat (şi nu e de la laxative!). Nu eşalonat, nu “în trepte", nu gradual. La el totul se rezumă la “ce mănâncă mâine” şi la jegul ăla de “job”, pentru care pierde 12 ore/zi ca să câştige 500-600 de lei/lună..Vin facturile, şi se duc 3 sferturi din salariu…apoi “mai trăieşte, băi proletarule! Şi desigur, nu uita să te exerciţi în drepturi şi să ne ajuţi să ne bălăcim osânza prin fineţuri diverse…” DAR DREPTUL LA O VIAŢĂ DECENTĂ UNDE ESTE? S-A STRÂMBAT? S-a pierdut prin bălării, şi aleargă Bănel după el?
Am urmărit astăzi o emisiune, unde mai mulţi specialişti se “dădeau de ceasul morţii” să afle de ce pleacă tinerii peste hotare, şi fug de ţara asta ca “Necuratul (înseamnă că nu a făcut nici un duş de la Facerea Lumii?) de tămâie”. Păi, BĂI CIUMPALACILOR !!!! E vreun tânăr care este tentat să se spetească ca o slugă zi de zi, pe un salariu mizerabil? Există vreun tânăr care îşi doreşte să pornească cu avânt (de parcă ar fi azvârlit de o praştie gigantică) într-o viaţă golită de sens, şablonată, pentru ca la 40 de ani să realizeze că a trecut mult-cântata tinereţe, şi nu a avut timp/bani să facă nimic important? A terminat medicina…în România medicina e de tot căcatul! Mai bine se şterge la…nas cu diploma aia ordinară, şi prestează orice altă muncă, dar NU AICI!!! Aici, singurul câştig îl are când realizează că “şi-a tocit coatele pe băncile şcolii” mai mult de un deceniu, şi a fost doar PIERDERE DE VREME!! Mai multe şanse de afirmare le are lucrînd ca barman sau camerist, prin Grecia, Spania, Franţa (nu cumva în Italia, că eu personal…am ceva dificultăţi în a-i “înghiţi” pe macaronari), Thailanda, Taiwan China sau chiar Botswana sau Congo! Decât să fie medic “respectabil” la noi....orice alternativă este mai bună. Şi uite aşa rămâne Românica “Raiul Idioţilor, Şmenarilor şi Tâlharilor”…
Un profesor din facultate îmi spunea (când eram tânăr) că ignoranţa înseamnă fericire (cel puţin aşa stă treaba pe “picioarele noastre de plai”). Atunci nu îl credeam, dar acum…parcă simt cum mă trece un fior de încredere. Te naşti în vârf de munte, ştii că ai 3 scopuri în lumea asta - să plantezi un copac, să faci un copil, să construieşti o casă; le îndeplineşti şi eşti fericit. Atât. Javrele alea pot să îşi crape capetele seci în “Războiul Ciolanului” de la Parlament, că tu eşti fericit. Gravitatea apare atunci când cobori din vârful muntelui şi realizezi că nu se rezumă totul la un copac, un copil (nu un copil-copac) şi o casă…atunci vezi că tu te lupţi ca disperatul pentru ziua de mâine, în timp ce nişte putregăiţi “ard din scurt” sute de euro, pe moftul unei nătântoace siliconate de a-şi destrăbăla organismul în vreo cocioabă de mega-fitzoşenie. Acela e momentul de “născare” al frustrarii, apoi al nefericirii, apoi al scârbei…

Tot astăzi am citit un articol despre un copil autist, care m-a răscolit peste limita admisă. M-a impresionat cel mai mult efortul disperat al unei mame de a-şi trata copilul…de a-i acorda o şansă la o viată normală. Pentru că toţi îngălaţii de la Ministerul Sănătăţii dădeau din umeri, spunînd “că nu e de competenţa lor”. Dar atunci, de a cui Mama Ciorilor de competenţă ţine? De a salahorului care sapă la şanţuri? De a vânzătoarei de la chioşcul de “newspapere”? Asta e Lumea Reală, “Domnilor doritori de ştampile pe frunte”, nu cea a vorbelor goale pe care le scoateţi pe gură! O lume în care copii îţi abandonează şcolile din lipsă de “mălai” (asta e ca să înţeleagă şi şmecheriţii umflaţi cu scuipat la gură la ce mă refer), o lume în care mori în faţa spitalului pentru că nu ai bani de mită la doctor, o lume în care eşti jefuit, bătut, şi mai faci şi închisoare pentru că nu ai respectat drepturile tâlharului care a intrat în casă peste tine…

Şi exact asta mă aştept să rezolvaţi. Realitatea “prostimii”, nu a “Târmocelii Parlamentare” pline de dineuri, de bairamuri la conacul din vârf de munte şi a coloanelor oficiale “ninonitoare”, care îşi târâie ţevile de eşapament prin cratele din şosele. De REALITĂŢILE VOASTRE, sincer, mă doare fix în inima fundului.
Aşa că dragii mei, vreau să profit şi eu de puterea de de alegător, şi să le dau o “bastârcă” la mufă ipocriţilor ăstora. Şi, nu ştiu ce vor face alţii, dar eu nu mă voi duce la vot. Nu am de ce, nu am pentru ce. Şi nu mă luaţi acum cu “deontologisme” din alea afectate şi nazale…”CUUUUMMM???? PĂI O SĂ IASĂ IAR NŞTE ÎMPUŢIŢI! CUM SĂ NU TE DUCI??????? E DREPTUL TĂU DE DECIZIE…” Şi eu decid, fix o laie! Am de ales între nişte hiene şi nişte şacali…mişto! Ţara va merge ca un transportor cu melc bine uns şi cu rulmenţii noi, dacă se schimbă “Ai Voştri” cu “Ai Noştri”.
Cumva, nu îmi vine să cred…