În japoneză, RU (る) se traduce prin "piatră preţioasă", "cristal de lapis lazuli".
Pentru mine, însă, are o simbolistică aparte, mult mai adâncă şi mult mai vastă...o lume nouă, la care mă gândesc întotdeauna cu un sentiment de dor, linişte şi zâmbet.
Prima dată am întâlnit acest nume într-o carte: "Dragostea nu moare" a lui Maitreyi Devi, varianta hindusă a cărţii scrise de Mircea Eliade - şi un fel prelungire a unei stări, dacă stau să mă gândesc...pentru că dincolo de povestea din "Maitreyi", "Dragostea nu moare" continuă relatarea şi după plecarea lui Mircea. Nu mai este doar un episod în timp, care începe lin şi se termină brusc, ci este povestea unei vieţi întregi. Povestea unei iubiri peste timp şi spaţiu, care transcede în veşnicie.
Acolo, Maitreyi este Amrita. Ru.
...apoi starea aceea de spirit căpătat contur fizic, iar RU a devenit exponentul unui spaţiu exotic, neobişnuit. Un punct infinit şi atemporal, mereu în prezent. O existenţă singulară în spaţiu, o deschidere către un alt univers, total diferit de tot ceea ce cunoaştem noi astăzi. O poartă stelară, asemenea monolitului lui Arthur C. Clarke, din Odiseea Spaţială 2001....o entitate dură şi colţuroasă, puternică, misterioasă, care inspiră teamă. Şi cu toate acestea fragilă, plină de viaţă, metafora brută a unei singure idei: renaştere, evoluţie.
...apoi starea aceea de spirit căpătat contur fizic, iar RU a devenit exponentul unui spaţiu exotic, neobişnuit. Un punct infinit şi atemporal, mereu în prezent. O existenţă singulară în spaţiu, o deschidere către un alt univers, total diferit de tot ceea ce cunoaştem noi astăzi. O poartă stelară, asemenea monolitului lui Arthur C. Clarke, din Odiseea Spaţială 2001....o entitate dură şi colţuroasă, puternică, misterioasă, care inspiră teamă. Şi cu toate acestea fragilă, plină de viaţă, metafora brută a unei singure idei: renaştere, evoluţie.
Când am început să scriu, numele blogului l-am ales aleatoriu...pur şi simplu aşa mi-a trăznit: Moonlight. Nu are nici o legătură cu vreun serial sau personaj...ci pur şi simplu cu lumina lunii, o lume diferită de cea pe care o vedem la lumina zilei. Nu neapărat mai întunecată...poate mai frumoasă. Diferită. Scriam şi vroiam să aduc schimbarea - de cele mai multe ori scoţând în evidenţă bubele negre, pentru a le conştientiza şi a le vindeca.
Acum, însă, vreau să schimb macazul. Trăim într-o societate în care problemele s-au înmulţit şi chiar s-au diversificat; deci nu cred că mai este nevoie să evidenţiez răul pentru a-l stârpi şi a fi mai buni...în primul rând este obositor şi în al doilea rând are grijă să se evidenţieze şi singur, nu-i trebuie avocaţi!
Binele, însă, devine din ce în ce mai rar...sau poate mai des, dar neştiut. Ceea ce nu este în regulă...pentru că asta ne afectează pe toţi, de la nivel personal şi până la nivel de comunitate.
Prin urmare, de astăzi îmi asum o nouă misiune: redescoperirea frumosului.
Blogul îşi schimbă numele în "MoonLight Ru" - o împletire a două lumi (poate) diferite, dar care nu se şi exclud una pe cealaltă. Iar eu scriu pe numele meu de propriu: Gabi. Sunt sătul de personaje, de imagini şi de percepţii.
Sunt ceea ce sunt.
