Ziua perfectă pentru îndrăgostiţi

Fără îndoială, februarie este luna iubirii!

Avem Vali Day, avem Fifty Shades of Grey...şi mai avem Dragobete's Day! Pur şi simplu mi-nu-nat! Tot să iubeşti în condiţiile astea...

Dar dacă ai capul gol ca un borcan şi te uiţi la zâna de lângă tine cu mirare, întrebându-te ce poţi să-i faci când o vezi că freamătă ca un crin în adierea vântului, nu dispera! Specialiştii în probleme de cuplu îţi sar în ajutor.. şi totul e pe sistem "mură-n gură"! Dacă ştii să citeşti, e perfect - că ai desfăşurător ca la spectacol...pe ore şi cu indicaţii regizorale de efect, să nu faci vreo boroboaţă!

Acuma...orarul este pentru Valentine's Day - dar cred că merge şi de Dragobete's Day, mai ales dacă vrei să iubeşti româneşte! Nu d-aia suntem români?

Nu ştiu despre alţii, dar eu l-am citit şi mi l-am şi aplicat.

A ieşit cam aşa:

 - Ora 8.00. Micul dejun la pat. Surprinde-ţi jumătatea cu un gest frumos, chiar de când deschide ochii. O floare, o ceaşcă cu cafea şi o gustare de dimineaţă fac ziua mai frumoasă dacă sunt însoţite de un „Te iubesc”.

Vaaaaaiiii...cât de frumos...şi de ce trebuie să fac asta doar acum? Întrebare: dacă eu îi spun în fiecare dimineaţă "jumătăţii" că o iubesc, se mai pune că o surprind?

- Ora 8.30. Melodia perfectă. Romanticii din întreaga lume au votat: Sade, Destiny’s Child, Righteous Brothers, Mariah Carey, Toni Braxton sau George Michael în topul artiştilor pentru Ziua Îndrăgostiţilor. Daţi drumul muzicii!

Dăm, dăm...doar că am o problemă: ce trebuie să fac pentru a mă înscrie în rândul romanticilor? Ce scrie în fişa postului de romanticos? Dacă îi dau s-asculte Babi Minune "Indianca mea, arăboaica mea" se pune? E cu talent în dragoste, frumuseţe răpitoare, inimă ruptă...d-astea de amore mio! Plus că poate-mi dansează din buric! Dacă mai şi cântă...îi dau jos şosetele şi se mai duce luni la serviciu! 

- Ora 9.00. Surpriza! Strecuraţi în geanta partenerului un bileţel parfumat, o floare, un stilou sau chiar o pereche de chiloţei sexy. Se va gândi toată ziua la tine şi de-abia va aştepta să ajungă seara acasă.

Surpriză! Strecor în poşeta jumătăţii un pix sexy, cu gagică d-aia care care se dezbracă dacă îl întorci! Merge? A, da...îl dau cu spray şi-l înfăşor în budigăii mei sexy...dacă mai încap în poşetă. Dacă nu, pot să-i cumpăr o valiză? Ce zic specialiştii?

- Ora 10.00. Mesajul. Este Ziua Îndrăgostiţilor. Dacă nici astăzi nu îi spuneţi jumătăţii că o iubiţi, atunci când îi mai spuneţi? Compuneţi un mesaj frumos şi trimiteţi-i-l pe telefonul mobil.

Tocmai am stabilit că îi spun zilnic şi e super-agasată, cică să n-o mai iubesc! Deja m-a ameninţat cu făcăleţul...dacă îi mai zic şi azi, mi-e că mi-o iau! Mai compun mesajul?

- Ora 11.00. Amintiri. Ştiţi ce îi place cel mai mult iubitului sau iubitei? O fotografie cu primul sărut, cu muşcata din fereastră, cu vacanţa de anul trecut sau cu prima zi de relaţie va produce un efect emoţional intens.

Secţiunea amintiri...aici ştiu! Uraaaaa!! Îi trimit pe whatsapp o poză când îmbrăţişez cactusul din geam pe melodia "Amintirile mă chinuieşte, amintirile mă răscoleşte, simt dureri pe care nu mai pot să le-ndur"! 

- Ora 12.00. Prânzul. În pauza de masă puteţi să „aranjaţi” surpriza pentru seară. Rezervaţi o masă la restaurant (nu de parte de casă) şi nu uitaţi ca în meniul de la cină să figureze: scoici, somon, vin roşu şi o salată cu brânză.

În primul rând, nu lucrăm împreună! În al doilea rând, cea mai bună şansă pentru a avea restaurant aproape e să mi-l construiesc eu singur! Mă rog, o duc în...'oi vedea eu! Dar ce mă fac dacă ăia nu au scoici şi somon? Cercetătorii nu au şi ceva alimente mai neaoşe? O mămăligă cu brânză, fasole cu cârnaţ, ciorbă de perişoare, tocană de mazăre, ceapă cu slană...d-astea de pe la noi!

- Ora 13.00. Ciocolata. Este păcat să rataţi o seară romantică din cauza stresului de la serviciu. Mâncaţi fructe şi ciocolată, beţi cafea cu moderaţie şi preparaţi-vă o ceaşcă cu ceai verde fără zahăr.

Aoleu, tre să mâncăm ciocolată o oră întreagă? Păi jumătatea mea mea mănâncă 3 feluri de mâncare în 7 minute - şi asta când nu se grăbeşte!  

- Ora 14.00. Provocarea. Statistic, între ora 14.0şi 15.00, peste 60% din bărbaţii din întreaga lume se gândesc la iubita lor. Trimiteţi-i o fotografie sexy cu voi, un trandafir sau o scenă deocheată dintr-un film. Va înţele aluzia.

Na-ţi-o frântă! Acuma chiar nu m-am gândit să-mi fac selfie sexy când o...pup! Aaaa...pot şi scene deocheate din filme? Cu pornache mă descurc! Gata, am bifat!

- Ora 15.00. Încingeţi atmosfera. La ora asta, femeile intră într-o dispoziţie romantică specială. Trimiteţi-i pe mail una dintre piesele: „Wicked Game” – Chris Isaak sau „Let’s get it on” – Marvin Gaye.

Mamăă...Wicked Games sună bine de tot! De îndrăgostit ce sunt de ea, îi trimit o melodie care zice că nu vreau să mă îndrăgostesc de ea. Mai bine îi pun Jamparale! Cine a scris prostiile astea?

- Ora 16.00. Cadoul. Peste 82% din cupluri cumpără cadouri pe ultima sută de metri pentru persoana iubită. Fiţi originali, fiţi dulci, simpatici, amuzanţi şi mai ales surprinzători. Chiar dacă bugetul nu e mare, o surpriză pică la ţanc!

Pică, pică...problema mea e că nu fac parte din cei 82%! Eu sunt în stare să iau cadoul cu un an înainte! Am plan B pentru ora asta, sau o las să treacă aiurea?

- Ora 17.00. Vă pregătiţi să plecaţi de la serviciu. E timpul să faceţi un plan de bătaie pentru acasă: decoraţiunile interioare, parfumurile afrodisiace. Încercaţi să ajungeţi înaintea partenerului pentru „cireaşa de pe tort a zilei”: surpriza de după cina romantică.

Ies la 15.00, ea iese când poate. Dar fac planuri, că nu mi-e greu...şi dacă nu ajunge în timp util, pun cireaşa pe tort:  sun o prietenă să mă rezolve! N-aş vrea, dar aşa zic studiile: nu există dragoste fără gelozie! Şi dacă n-are motive să fie geloasă, zic să-i dau...

- Ora 18.00. Faceţi tot posibilul să ajungeţi primul acasă. Iniţiaţi un joc erotic punând bileţele cu provocări peste tot, faceţi o hartă spre pat, pregătiţi costumaţia pentru noaptea romantică etc. Odată scena pusă în practică, fugiţi la restaurant, ca să nu vă lăsaţi aşteptat!

Aşşşaaaaa...am plecat la 17.00 şi trebuie să ajung la 18.00 acasă. Adică drumul ar trebui să dureze o oră...nasol moment! Păi ies din bloc şi intru-n firmă! Ce mă fac, le stric la ăstia programul? Sauuu, mi-a venit o idee! Zic să mă plimb între casă şi serviciu timp de o oră; intru-ies-intru-ies..numai să nu mă vadă cineva cunoscut, c-apoi zice că m-am stricat la cap!

- Ora 19.00. După un pahar cu vin şi o cină lejeră, relaxantă, este timpul să vă retrageţi acasă. Şoptiţi-i la ureche partenerului ce aşteptaţi de la el/ea. Asta e seara fanteziilor.

Să recapitulăm: la 17.00 mă pregătesc să plec de la lucru, la fix 18.00 mă grăbesc să ajung acasă şi fac urme cu bocancii plini de noroi pân' la pat - eventual, încep de la intrarea în bloc, să nu cumva să nu fie lumină pe scară când vine ea şi să greşească apartamentul. Apoi fug la restaurant şi până la 19.00 trebuie să mănânc măcar un fel - ca să am după ce bea un pahar. Şi apoi îi şoptesc la ureche ce îmi doresc cel mai mult: "Iubi, vreau acasă...dorm pe mine de vreo oră!"

- Ora 20.00. După ce v-aţi făcut de cap în culcuş este timpul să încheiaţi în aceeaşi atmosferă ziua. Căutaţi un film romantic la televizor şi urmăriţi-l îmbrăţişaţi.

Şi dacă eu vreu să-i fac masaj la tălpi, în timp ce ne uităm la desene animate pe net, pot? Stricăm seara?

- Ora 21.30. Azi, duşul sau baia în cadă nu se face individual. Intraţi amândoi în baie, spălaţi-vă reciproc şi giugiuliţi-vă la lumina lumânărilor. Adormiţi îmbrăţişaţi. Nu veţi uita niciodată ziua aceasta.  

În sfârşit, mă spăl! Dar am curent electric, frate! Ce-s nebun, să stau la lumina lumânării? Doar că n-am cadă...şi în copaie nu încăpem amândoi! E bine dacă ne spălăm pe mâini unul pe celălalt pe marginea ei? Împărţim săpunul...

Şi-apoi nu pot să adorm chiar îmbrăţişat...că ori murim de cald, ori ne sufocăm! Plus că eu dorm împrăştiat pe tot patul, de zici că-s caracatiţă fleşcăită pe asfalt!! Mă răzui cu lopata, dacă vrei să mă muţi altundeva...atât!

Pfffuu...şi aşa am trecut şi ziua aceasta :)

Partea bună e că şi mâine e o zi. Tot cu cântec...

Despre zâne (dar nu cele din poveşti)

Băi frate, nu ştiu cum se face, dar s-a umplut lumea de zâne! Unde te bagi, unde te întorci, tre' să apară câte una şi să emite vreo judecată de valoare, plină de ipocrizie şi nonsens!

Ştie careva despre ce vorbesc p-aicea? Hai că n-aveţi cum să le rataţi, că doar şi-n budă le găsiţi!! Zânele sunt acele creaturi abstracte care s-au procopsit cu un trup de carne dintr-o pură întâmplare. Tocmai de aceea, ele posedă o înălţime spirituală egalată doar de fiinţele angelice, o gingăşie perpetuă şi vizibil contrafăcută, gâlgâie de candoarea copilăriei  şi le chinuie inocenţa puiului de prepeliţă cu aripa frântă. Sunt veşnic tânguitoare, mereu profunde; întotdeauna cu gura plină de vorbe (de duh), zânele ne atrag atenţia asupra dimensiunii imateriale a vieţii. Preţuiesc esenţa, nu forma. Luptă pentru zvâcnirea sufletului şi dezavuează concretul palpabil. Visează, speră, se roagă în gura mare şi încearcă să schimbe lumea doar cu duhul blândeţii, printr-un discurs care se vrea ager şi plin de sevă, dar nu reuşeşte să fie decât un sirop ieftin de melasă expirată.

O zână este ca un maimuţel de pluş: rozaliu, încântător, jucăuş şi moale. Dar pe dinauntru, plin de vată.

Este un trend internaţional sau ceva...toţi trebuie să vorbim depre fluturi multicolori şi oameni cu aripi, neapărat frumoşi. Despre nimicnicii ridicate la rang de artă doar prin jovialitate, despre sensibilitate. Şi mai ales, din nou despre aripi. Zâna îşi întinde ciorapii pe sârmă şi aplaudă frenetic; poveşteşte tuturor isprava, în culori vii şi nuanţe mereu noi! Cum să nu te bucuri în faţa unei asemenea capodopere? Cum era una la un moment dat pe net (că doar unde altundeva să îţi mai verşi sacul de înţelepciune ancestrală) care ne informa că a visat fluturi. Ete na! Şi io am visat o balegă!! Te interesează? Exact! Nici pe mine!

Dar după toată această imagine divină, zâna devine profundă şi se întrebă, cu emoţie, de ce oamenii nu au aripi. Uite...d-aia! Că dacă aveai aripi nu mai aveai mâini să scrii şi ne văduveai de asemenea mărturisiri preţioase!

Sau, mă rog...de erai liliac, aveai şi gheare şi aripi. Deci, alege! Om cu mâini, fluture cu aripi sau liliac cu ambele? Împaci capra cu varza! Muahahahahaaaaa

Dar STAI! Asta nu e totul! Zâna va vorbi întotdeauna şi despre IUBIRE..va umbla cu ea în gură din sculare şi până-n culcare. Pentru că, nu-i aşa, ce am fi noi fără IUBIRE? Dust in the wind, să-mi moară calul! Sau...capra!

Fără EA nu suntem compleţi...iar alături de foamea după sentiment, foamea de iubire întregeşte profilul interior al zânei.

Adică da...e mişto cu telenovele, facebook, malluri şi chestii în vogă...dar dacă nu zicem ceva profund despre oamenii frumoşi, despre esenţa spiritului şi nu medităm pe tema iubirii, suntem seci. Goi şi plini de găuri, ca un fluier ciobănesc. Frunze veştede în vântul creaţiei, să-mi trag pălmi!

Deci, hai cu dragostea!

Ştiţi jocul acela de cuvinte cu "mă uit în prun, sunt prune, mă uit sub prun, nu sunt prune?" Cam aşa-i cu iubirea...mă uit în realitate, e penurie de dragoste! Stepa mongolă scrie pe noi...ici, colo, mai vezi câte un ciuline care se aprinde brusc, arde ce arde şi spuf! Gata iubirea! Păi de ce? Uite d-aia! Probleme, Gogule?

Ziceam că nu îmi place facebookul. Dar acum îmi place...intimitatea unui om este la un click distanţă. Dacă întreb vreo tânără pe stradă: "Fată dragă, ce culoare au chiloţii tăi?" risc să-mi iau două după cap şi mă mai trezesc şi cu vreo plângere de hărţuire. Dar dacă intru pe facebook...veselie, tăticule! Nu numai că aflu cu ce se îmbracă gagica, dar îmi spune singurică singurică unde se duce în fiecare moment al zilei, ce face, ce-şi cumpără, când, cu cine şi cum doarme, ce gândeşte...mai ales ce gândeşte! În viaţa de zi cu zi mai degrabă vezi extratereştri decât iubire d-aia ca la carte...dar pe facebook, e party! Cel mai mult şi cel mai mult îmi place când se distribuie linkul unui blog despre iubire...de vorbă cu tine, sau ceva. Ce-i acolo, nebunie! Poptămaş cu fustă şi pantofi cu toc! De cele mai multe ori râd să mă sparg...deşi, ce-i drept, mă mai şi enervez. Nu că aia de scrie scrie tâmpenii...e dreptul ei, până la urmă. Dar ele sunt crezute! Asta e cu adevărat dramatic. Stilul de abordare e de fetiţă de unsprezece ani aflată în zorii adolescenţei, care îşi descoperă cu uimire simţămintele iminii. Adică d-alea cu zumzăitul de iubire când apare sufletul pereche pe cal alb, cum e femeia infantilă doar când iubeşte cu adevărat, ce trebuie să cauți la un bărbat ca să se nască iubirea şi mai ales, cum să iubeşti. Chiar acum, de curând, preda o lecţie: să nu iubeşti pe cineva care a suferit din dragoste. Haoleu! Muicăăăă, ce-mi făcuşi? Da' de ce să nu mai iubeşti un om care a suferit? Are trânci pe el? Îl mâncă ciuma de subţiori?

Eeeeee...nuuu...dar cică  ăla în subconştient va căua să se răzbune pentru toate rahaturile înghiţite. În principiu se va supăra ca văcarul pe sat şi îl va arde. Faci parte din sat? Ghinion, mori nevinovat!

No, uite...şi aici nu sunt eu de acord!

Poate că, pe undeva, un om ce a suferit va avea o tendinţă de a da cu piatra..doar aşa, ca să fie sigur că nu şi-o mai ia pe după ceafă, din senin. Dar, în acelaşi timp, poate că acelaşi om care a suferit din dragoste să aibă o empatie mai dezvoltată şi să caute să evite provocarea situaţiilor care l-au făcut pe el să sufere. Deci, cum facem? De unde ştim ce are de gând să facă o asemenea persoană? Hai să fim idioţi, să ne gândim că paza bună trece primejdia rea şi când te frigi cu ciorbă, sufli și în iaurt, deci LA SPÂNZURĂTOARE CU ELE! Netrebnicilor care sunteţi prea proşti şi aţi suferit din dragoste! Marş la colţ, în genunchi pe coji de nucă!

No,  bun! Perfect! Atunci hai să-l văd p-ăla care nu și-a luat nici o smetie peste corazon! Există? Hai, cu curaj...numa' nu vă înghesuiţi aşa!

Acuma serios...să îţi arogi dreptul de a fi lumina răspânditoare de iubire şi să vii cu teorii d-astea e ca şi cum ai chema o prostituată să militeze pentru fecioria! 

Păi nu era iubirea cu iertare, vindecare, renaştere, alea-alea? Dacă scoţi astea din sistem, cu ce mai rămâi?  Ghid de poziţii şi discuţii pe forumuri? Rahat cu perle, în puii mei!

Iar în tot acest tablou, geme lumea de zâne! Un concept monstruos, o simplă imagine de budoar; o spoială hidoasă, o imagine contrafăcută menită să dea naştere unei false adoraţii. Un fel de selfie în baie, care deşi se vrea sexy, nu reuşeşte decât să stârnească un hohot de râs.

Şi cred că, în cele din urmă, râsul este cea mai bună atitudine...desigur, instinctul oricărui om normal este să se inflameze.  Deşi...

Cred că încep să pierd definiţia normalităţii - care se transformă din ce în ce mai des într-o simplă imagine.