V-aţi întrebat, vreodată, unde începe şi unde se termină arta?
Nu de alta, dar de-a lungul timpului, arta a căpătat cele mai... hai să zicem "ciudate" forme. Însă, întreb: ciudatul acesta, are vreo limită?
Pare că nu, dacă mă uit la produsele artistice actuale - ceea ce înseamnă că între un rahat aşezat pe-o margine de bideu şi Capela Sixtină nu mai este nici o diferenţă. E artisticăraie, dom'le!
Dar, oare, aşa să fie?
Apoi, vin cu altă întrebare:
Vă mai amintiţi de "tânăra Erika Isac, o tânără de numai 24 de ani care a cântat o melodie compusă de tânăra Erika Isak, o tânără de numai 24 de ani"? Era ceva de un feminism atroce, despre fete inocente, care nu sunt libere să facă orice vor din cauza masculinităţii toxice - care le înspăimântă şi le obligă să-şi pornească locaţia de la telefon când frecventează diverse cercuri dubioase.
No, bun...aţi fixat personajul? Atunci, meritaţi aplauze!
Eu uitasem că există o asemenea "cântăreaţă manifest". Am scris despre ea acum ceva timp şi mai mult din întâmplare; m-a dezgustat şi nu am stat să îi cercetez activitatea prodigioasă, pentru că am şi lucruri mai importante de făcut în viaţa asta. Plus că, dacă vreau să mă relaxez, ascult şi eu o muzică bună, care să îmi dea o stare plăcută - nu toate tâmpeniile.
D-aia am uitat de dânsa....până mi-am reamintit.
Acum câteva zile, dragul nostru Youtube îmi sugerează noul hit-hot-mega-single al Deliei, în colaborare cu sus-numita artistă. Pe Delia o ştiţi, aşa-i? Delia, de la N&D; "Haide vino înapoi-poi, să fim iar amândoi-doi...vino la mine! Vreau să fiu iar cu tiiiiiiiinneeeeeeeee...". No, aceea; şi cântă de vreo două decenii - adică e un nume cu greutate pentru industria muzicală de la noi, chiar dacă, din când în când se mai şi prosteşte. Cam des, în ultima vreme, dar asta e altă discuţie.
Revenind la oile noastre: când am văzut clipul sugerat, îmi zic: "Iaaaaa...a scos Delia clip nou...ia să văd"! Era în colaborare cu Erika Isak, un nume care-mi suna cunoscut şi nu ştiam de unde. Dar am deschis clipul... şi-ncepe minunăţia:
Un domn în costum, cu zâmbetul pe buze, o mimă afectată şi plin de emfază politicoasă, ne întâmpină galant: "Dragi oaspeţi, bine aţi venit în studiourile noastre... interferenţe..purici-bâzzz-bâzzz... la cea de-a doua colaborare a doamnelor muzicii româneşti"...
Şi-apare Delia - mergând unduit, îmbrăcată cu o rochie de seară şi pe cap cu o coafură de anii '30, care aruncă o privire languroasă spre privitor (eu, în cazul acesta) şi începe să glăsuiască pe ritm sacadat:
"Da’ nu vrei tu să te duci dracu'
Cu tot cu mă-ta și cu tac-tu
Că ne-ai făcut pe toți cu capu’
Nu știu de ce m-am complicat
Știi și tu că ești ratat".
CUUUUUMM????
Stai, că nu se poate aşa ceva! Ce-a zis duduia?? Mă face ratat? Da' cu ce i-am greşit? Că-i dau vizualizări şi-i bag bani în portofel?
Am rămas perplex!
Iar după prima strofă de hit, am închis Youtube-ul şi mi-am băgat toate picioarele, fără a mai aştepta să înceapă cântăceala şi diva colaboratoare numărul doi. Este oribil ce-am ascultat şi nu simt nevoia de mai mult!
De fapt, abia acum, când scriu, am citit versificaţia cu pricina - ca să verific dacă nu cumva am înţeles greşit şi judec la prima impresie o operă de artă. Doar că, vorba aceea: "La prima vedere, mi-ai părut prost; la a doua vedere, m-am convins". Aşa şi eu: am constatat, fără stupoare, că am avut dreptate şi hitul este o mizerie. Sau artă de mare cşlasă, dacă e să folosesc cuvinte moderne. Practic, avem de-a face cu o invocaţie manifest a unei domniţe furioase, care a fost fermecată de unu' cu ceva aparte. Un ceva misterios, care-i dădea fetii cu atracţie fatală - până nu a mai ascultat-o sau şi asta îl împroaşcă de respect, că are tot dreptul.
Pe cale de consecinţă logică, înţelegem că rătăţeala lu' gagic era quelque chose-ul care îi dădea cu atracţie fatală domniţei? Cam da.
Păi atunci, ce să mai zic? "Put your hands up for Detroit, a lovely city" - ca să citez dintr-un alt hit mai vechi. :))
Da' ce idiot a compus porcăria asta? În primul rând că nu are logică şi...în al dolilea rând, nu am auzit în viaţa mea, un cântăreţ care să te înjure şi pe tine şi pe părinţii tăi, din primul vers. Şi nici din următoarele, de fapt. Până şi Gheţoasă...cum îl chema? Ăla cu "dă ţigancă", ce făcuse vâlvă pe la nu ştiu ce festival, că promovează discriminarea prin hiturile sale de succes, era cuminte pe lângă ce au lansat divele duamne ale muzicii româneşti!
Stai... GHEBOASĂ, măi, aşa-l chema! No, el! Avea o cântare în care repeta obsedant "Dă-i, ţigancă, o ce ţigancă frumoasă, când dă din" sprâncene, desigur! Şi asta era toată sforţarea artistică ce provoca ovaţii şi un sentiment înălţător de apropiere cu Sferele Înalte - până şi-au dat seama oamenii de cultură că "ţigancă" e un cuvânt ofensator. Şi mi ţi l-au încins pe "domnul muzicii româneşti", de i-au mers fulgii! C-apoi dacă fetele alea de te trimit în vizită la Nichipercea sunt doamne ale muzicii, băiatul ăsta cu ţiganca lui... de ce să nu fie domn al muzicii?
Mai ales că nu a făcut nici un rău! Din contră...omul era animat de îndrăgosteală şi i-a făcut dedicaţie inimii lui. E drept că nu a ştiut să o zică galant, precum Dem Rădulescu: "Eşti frumoasă ca un trandafir cu fir bătut, numai bună de sărut"! - c-apoi, na! Îţi trebuie niţică fineţe şi cultură, ca să umbli cu asemenea subtilităţi.
...dar asta nu e o crimă! Mai ales că sunt fete, precum cele din povestea cântată a Deliei, care apreciază bărbatul hotărât, neaoş şi care ştie să provoace atracţii fatale - adică senzaţii instinctive, nu emoţionale.
Până la urmă, pare că şi-o iau şi ele, dar nu contează! Totul e permis în dragoste şi război.
Nu aşa se spune?
Dar Delia, frate...a sărit rău de tot calul!
Dacă mă duc şi eu la un concert de-al ei... Bine, nu mă duc! Prefer să merg în reluare, la Elena Gheorghe. Dar să zicem că mă duc la Delia! Şi apare diva pe scenă; casc gura la ea, să nu cumva să-i pierd vreo vocaliză şi începe: "Da nu vrei tu, să te duci..."
Ce mai zici la faza asta? Da, mamă, eşti beată! Te-am pupat pe portofel, ne vedem când ne întâlnim, adio şi n-am cuvinte.
Păi cu ce drept mă insulţi degeaba?
Cel puţin, nu aşa se înţelege?! Vine artistul, se uită în ochii tăi şi te-njură de părinţi.
Şi sunt sigur că acesta atitudine va prinde la public. Nu-i normal? Când eşti prinţesă dulce şi suavă ca o garifiţă, iubeşti cu sinceritate şi dai peste un nenorocit care îţi face inima franjuri, nu-ţi vine să-i trimiţi tot neamul pe apa Sâmbetei? Ba da!
Sau nu. Adică, eu nu sunt aşa!
Am suferit din cauza îndrăgostelii, de mi-a ieşit pe nas! Eram ca-n cântecul acela, de la Anton Pann: "Inima mi-e plină de a ta fiinţă şi-ncotro m-oi duce, eu te întâlnesc. Iar tu fugi de mine, nu ai umilinţă... Mă laşi ca să sufăr şi să pătimesc".
Dar niciodată nu mi-a dat prin cap să blestem săraca domniţă, că nu avea ea nici o vină că nu am corespuns eu cu dorinţa ei de îndrăgosteală. În cel mai rău caz, eu eram vinovatul, că visez la cai verzi, pe pereţi. Aşa că mi-am dus crucea, ce să fac? Vorba lui Iohannis: ghinion şi mult noroc în viaţa viitoare!
De ce să porcăi în stânga şi-n dreapta? Iubirea parcă nu era cu scatoalce şi blesteme, ci cu dăruire, empatie, sacrificiu de sine... d-astea de bine.
De altfel, eu nici nu drăcui, nici nu înjur. Oi fi prea sensibil, mai ştii? Poate de aceea mă zgârie pe creieri când aud asemenea exprimări - pe care le asociez cu o sărăcie mentală, dar mai ales spirituală.
Aşa că încerc să mă delimitez de astfel de medii sau forme de artă care promovează inestetica urâtului. Nu e mai bine să ascult altceva? Că avem şi alţi cântăreţi talentaţi în România... şi vreo trei cunosc personal.
No, gata cu pălăvrăgeala - că ne întindem prea mult şi nu e cazul!
Haideţi, mai bine, să ascultăm ceva frumos, ca să ne distrăm şi pe ziua de azi!
Bem şi ceva bun? Am Sheridan's, cremă de whiskey, Amaretto, vin liturgic, Grasă de Cotnari şi ciocolată albă cu alune caramelizate. Răsfăţ, nu jucărie!
Hai, că fac cinste! La mulţi ani, ziua de azi!... iar dacă nu dau în diabet, mai fac cinste şi data viitoare!
Să bem pentru asta!!!!!!!
Şi încă o melodie, ca să-mi sterg din memoria auditivă prosteala celor două duamne ale muzicii româneşti.
[Dryante & Ellyn Storm - Hunt or Be Hunted/ Witcher 3]
