Educaţie modernistă

Bună ziulica și bine v-am regăsit

Fusei într-o pauză cam lungă, e drept. Am luat şi eu o vacanţă, că na! Trebuie şi d-astea, din când în când...Dar acum, surpriză!! Am re-ve-niiiittt.... și trebuie să ne apucăm de treabă, că dacă stăm prea mult, ne stă norocuil! 

Deci...hai la muncă, nu la întins mâna! Şi pe cai, că se filmează! 

Astăzi vreau să vorbim despre educaţie.

Dacă a fost perioada examenelor, toată lumea este cu ochii pe noua generaţie! S-a mai întâmplat şi pocinogul cu sociologul acela mega-şmecher şi maestru  manipulator, care a agresat studenţii neprihăniţi pe care trebuia să îi înveţe meserie - deci, vrând-nevrând, cred că este momentul potrivit să ne analizăm, puţin, perspectivele de viitor. 

Iar în opinia mea, totul este minunat: operaţia a reuşit, pacientul este mort...pentru că noi nu stăm deloc bine la capitolul de educaţie şi bune maniere. Am înţeles că suntem o naţie relativ tânără într-ale democraţiei; dar au trecut, deja, 34 de ani de la revoluţie şi lucrurile merg din prost în mai prost. Practic, copiii născuţi după perioada comunistă - care au crescut cu deschideri spre lume şi tot felul de idei noi, au devenit părinţi, la rândul lor. 

Numai că...deşi în cazuri particulare, avem educatori, profesori şi elevi de toată stima, în ansamblu, generaţiile noi  sunt din ce în ce mai pulbere. N-am mai pomenit aşa ceva!

Şi pentru a vă convinge, nu trebuie să mă credeţi pe mine...ci doar să vă uitaţi puţin în jur, ca să vă cruciţi cu toate mâinile.

Vă mai amintiţi de "Generaţia în blugi"? No, bun...

După ce ne-am democratizat, a apărut "Generaţia porno". Mai ştiţi vremurile alea oteviste, cu Piticul porno, Baba porno, Motociclistul porno, Macaragiul porno, Taximetristul porno.... când înnebunise lumea cu pornachele şi cum te trezeai, mai băga capu-n poză vreun nou ilustru necunoscut - care era porno, desigur!

Facem un arc peste timp...când, după ce am evoluat şi ne-am echitat de tot, au venit vremurile "Generaţiei în fustă". Şi uite aşa, au apărut Cântăreţul în fustă, Profesorul în fustă, Poliţistul în fustă, Fusta în fustă...şi ce s-o mai inventa până mâine, că nebunia nu are limită! 

Serios vorbesc! Ieri, alaltăieri, de exemplu, vuia toată ţara când s-a aflat despre suferinţa poliţistului în fustă: ca urmare a schimbării sale din bărbat în femeie, doamna inimii lui a decis să divorţeze. Ghinion, fra...soro, ce să zic? Nu pot să condamn pe biaţa femeie: dacă doamna poliţist nu mai e bărbatul cu care s-a căsătorit, ea ce să facă? Punct şi de la capăt... că dacă îşi dorea să se mărite cu o femeie, presupun că o făcea de la început!

Apoi, pe la sfârşitul săptămânii trecute, iar s-a făcut mare tevatură despre un nea' Nae, profesor de la Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, care a venit la cursuri îmbrăcat în fustă. 

Ce-a vrut să spună cu asta...habar n-am! Însă alţii au găsit de cuviinţă să laude dovada de curaj şi susţinerea noilor identităţi de gen - fapt care, până la urmă, mă bucură enorm! Om deştept, c.v. impresionant, curaj şi determinare... Aplauze! Doamne ajută că nu a venit îmbrăcat doar în chiloţi, că-l vedeam şi p-ăsta la ştiri, cum a manipulat şi a abuzat de naivitatea studenţilor sexicioşi! :)))) :))))  

Vaaaaaiiii....murim aici! 

Erau profi mai nebuni şi pe vremea studenţiei mele şi li se dusese buhul că la ei treci doar dacă ai noroc să-ţi pice foaia pe catedră, atunci când teancul de lucrări de examen era aruncat în aer. La fel cum se ştia şi că la unele materii, dacă fetele vin la examen îmbrăcate cu un crâmpei de fustă şi nişte decolteu mai adânc, au câteva puncte în plus. C-apoi, ştiţi cum e: ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place! Iar conform lui Freud, impulsurile  sexuale stau la baza tuturor lucrurilor şi ajută la creativitate şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale.

Însă, parcă prin comparaţie cu ce-i acum... profesorii mei  par doar nişte  copii uşor excentrici. E ca şi cum ai compara un castel de nisip cu ditamai Luvrul, să-mi trag pălmi!

Cu toate acestea, nu ascultaţi la mine - că-i foarte posibil să fiu traumatizat şi complet rupt de realitate. Cum aş putea fi altfel, după ce am trecut prin nenorocirea noastră de sistem educaţional? 

Eu am crescut cu mentalitatea bolnăvicioasă care spunea că "dacă vrei să mănânci friptură de iepure, suferi pârţul de ogar".  Adică nu se poate să fii şmecher, fără să înduri nişte neajunsuri. 

Noroc că am depăşit acele timpuri toxice... iar acum trăim vremurile influensărilor. Vorba unuia: "D-aia suntem bogaţi. Când alţii munceau, noi stăteam". 

...pentru că totul trebuie să ne pice totul din cer şi nu mai acceptăm nimic din ceea ce nu ne convine. Iar dacă viaţa ne scoate în cale nemernicii care ne subminează calitatea de cetăţean cu drepturi depline, imediat punem piciorul în prag şi ne îngurguţăm prin diverse medii virtuale, plini de revoltă şi emfază!

Uite aşa, de exemplu, în urmă cu vreo câteva săptămâni, o mamă se plângea în gura mare pe Facebook că "a da o notă mică unui elev este totuna cu a-l discrimina". Şi este inadmisibil, dom'le, aşa ceva!!!!

Ceea ce e corect! În ziua de azi se nasc numai genii şi suflete magice. Ce inimă haină să ai în tine, ca să le dai note proaste?? 

Nu ştiu... dar îmi pare rău că nu m-am făcut profesor. Făceam din copii numai olimpici intergalactici! Ce calificative de "foarte bine" şi note de zece?? "Extraordinar de superb" şi cinşpe pe linie le puneam... şi nici nu trebuiau să vină la mine la oră! Doar le dădeam telefon şi-i întrebam: 

"Ce faci acum"? "Mănânc"! "Perfect, cinşpe"! "Tu ce faci"? "Vărs, că mi s-a dus berea cu noduri"! "Perfect, cinşpe"! "Tu...ăla de la pagina catalogului care e lângă copertă - şi nu-i ultima, ca să nu pară că o discriminez - ce faci"? "Păi...fac o treabă importantă, că-s pe budă"! "Perfect, cinşpe"! 

E simplu: tot ce fac copiii moderni este perfect! Minunat de excepţional! Şi nici nu ar trebui să le mai notăm activitatea. Dar dacă sistemul ticăloşit ne obligă la asemenea inepţii... e musai să le dăm cele mai supreme aprecieri! 

Altfel...ce aţi vrea? Să-i traumatizăm? Doamne fereşte, apără şi păzeşte!! Piei, satană, cu gândurile tale necurate, că a-nceput postul! Nu mă mai tenta cu urâciuni!

De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici supremul aprecierilor nu mai este de ajuns. Parcă e cam risipă de energie... şi de ce să ne mai chinuim să notăm cu perfecţiune din oficiu, când putem să eliminăm examinarea cu  totul?! Tăiem răul din rădăcină şi ne-am luat de-o grijă! 

Cel puţin, aşa îndeamnă o ilustră jurnalistă, printr-un editorial în care se stropşeşte pe idioţii care păstrează proba de "Limba şi literatura română" la Bac. Păi dacă elevul eminent (desigur), a făcut mate-info, la ce îi trebuie lui să interpreteze un text literar? 

De ce trebuie să ne supunem copiii la asemenea torturi psihologice? Ei sunt cu roboţii, cu cipurile, cu liniile de programare...de ce "să se chinuie cu opere literare pe care nu le înţeleg şi care nu îi ajută cu nimic? De ce, dacă au optat pentru profil real, să mai fie obligați la așa ceva? Și nu numai că sunt obligați să studieze, dar mai dau și examen obligatoriu din asta"!

De ce, Doamne, de ce? 

"Julieta, unde eşti? Vin după tine! Adio, lume crudă, nu mai rezist"! :)))) 

Vai...murim aici! Din nou! :)) :)) :))

Da-i corect! 

Te-ai născut român? Ghinion... Şi totuşi, la ce-ţi mai trebuie limba şi literatura română, când peste tot se vorbeşte romgleză? "Face sens"? Nu, normal că nu face...mai ales că aceste idei nu le-am "designat" la mine în cap, că nu-mi sunt "afordabile". După treij' dă ani, cică încep să moară neuronii; iar eu mă îndepărtez binişor de acest prag...deci smărtuiala mea e prea little în comparaţie cu fashionul la modă, care se poartă astăzi. Studenţia mi-a trecut de când lupii albi... iar exprimările acestea moderne le înveţi la facultatea la care predă profesorul în fustă - adică într-un loc pe care eu nu mai am motiv să-l frecventez, deşi cursurile oricărei facultăţi sunt publice.  

Eee... aia e!

Îmi pare i'm sorry de mine, sunt un caz pierdut pentru societate. Dar vreau să mă vindec şi strig din  toate puterile, în spiritul nediscriminării: Jos educaţia, HUUUUOOOO!!!! 

La ce ne mai trebuie şcoală, când toată ştiinţa lumii este la un click distanţă? De ce mai trebuie să ne spetim creierii, învăţând să scriem şi să citim, când se poate comunica, foarte rapid, doar prin emoticoane şi reel-uri de câteva secunde? 

Băi, voi sunteţi cu toţi boii acasă? Păi informaţia umple capul şi-l face greu de purtat pe umeri! Tirul, de exemplu, cât e el ditamai barosanul, încărcat până la refuz, se poate conduce cu uşurinţă? NU! Şi ăla are optişpe roţi sau ceva! Da' ia gândiţi-vă voi... un biet şi sărman om, cu doar două picioare... ce manevrabilitate mai are el la drum, când are creierul plin cu tot felul de comentarii şi analize literare? Îl trage capu-ntr-o parte, pică în mijlocul drumului şi-l calcă maşina! Moare, mă, sufletul magic! Asta vreţi? Criminalilor!!

HUUUUOOOO!!! JOS EDUCAŢIA! SUS INTERNETUL!

Haideţi să trăim frumos şi să avem o viaţă minimalistă!  O carte poate avea 500 de pagini de informaţie şi cântăreşte chiar şi câteva kilograme! Telefonul are numai o sută de grame şi conţine toată cunoaşterea civilizaţiei umane! Dacă ştim să dăm swipe cu deştu', suntem savanţi de renume mondial! De ce să ne mai chinuim? Haideţi să îmbrăţişăm conceptul de "travel light" şi fără griji! Jos Educaţia! Sus telefonul cu taci!

Cine nu sare, nu vrea schimbare! Cine nu sare, nu vrea schimbare! Aprindeţi brichetuţele, aprindeţi telefoanele, lumânările...We are the champions, my friends!!!! 

Ridicaţi mânuţele suuuuussss!   

Să bem pentru asta!!!

Şi-un cântec vesel să cântăm, că încă-i bine! 

 

[Damian & Brothers x Jo x What's UP x Dan Ciotoi - S-a Rupt Lantul De Iubire]