sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cotidian pe-un picior de plai

Pe cuvânt de cercetaş, ador ţara asta! 
O urăsc din ficaţi! Câteodată mă şi întreb: "Mamă, de ce nu m-aţi otrăvit de mic?". Acum am crescut, na! Şi m-aş face Bin Laden fără să clipesc numai de dragul de a o vedea arzînd în focurile Iadului. Adică:
"Tiiita mare, ce-i asta?"
" România!" 
"Ce-i asta?"
" România!"
 "Ce-i asta??"
"Bă, dar tu chiar îţi baţi joc de mine? Tu nu înţelegi că-i România? Doar ţi-am spus de 1000 de ori că-i România!"
"Aaaaaaaaaaaa...nu-i nimic! Punem frumuşel bombiţa uriaşă, BUUUMMM!!!! Poc! Poc! - şi gata România!  Or să iasă nişte artificii mai ceva ca de revelion! Steluţe în culori mii şi mii, zurgălăi şi paiete cu sclipici! Deja mă-nmoi de plăcere!" Let the bodies hit the floooooooooooooooorrrrrrrrr!!!!!

Drowing Pool - Let the Bodies Hit the Floor
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Angry Birds scrie pe mine!



A, stai să ne-nţelegem! Cu natura n-am nimic, e chiar frumoasă. Sânii lu' Avram, Grădina Maicii Domnului - nu s-a clasificat încă. Dar natura e chiar mişto! Cică-s zone pe Transfăgărăşan care-ţi taie răsuflarea - păcat că nu ţi-o taie de tot! Pe-aici nu se trece! - aşa ar fi trebuit să fie!
Dar iată că s-a trecut şi plaga umană s-a răspândit....cu formare de Stat. Vaaiiiii...deci p-ăsta l-aş strânge de gât! Vorba vorbii: Ce-ţi dă Statul? Statul în fund îţi dă hemoroizi. Statul în picioare îţi dă vergeturi.
No, frate, guriţa mare, că-ţi dau şi eu muultă, muuuuuultă bucurie! Şi-apoi nici nu tre să te ştergi, trag la ţintă mai ceva ca Lonely Strangerul din filmele cu Clint Eastwood!
Chiar mă gândeam într-o zi: Cum ar fi să renunţ eu la cetăţenie? Numa' aşa, de şmecher! Habar n-am ce vreau să fiu în schimb, dar nu român. Merge dacă nu aparţin nimănui? Vreau să fiu dincolo de frontiere, domeniul tuturor. Ca apele internaţionale, să-mi bag! 

Şi totuşi, cum spunea odată un înţelept - Lao Tzu, dar (s-ar putea să) nu-l ştiţi voi,  că nu-i chiar de prin părţile locului: În mijlocul acţiunii, filmul este o tragedie. Dacă te dai un pas mai în spate, mai spre trinune-aşe, totul se transformă într-o comedie...
Concluzie: secretul fericirii este neimplicarea. Detaşarea. Neimplicarea. Ape internaţionale, ce ziceam? :))
Deci nu ştiu cum să spun, dar vreau să zic că filmele cu Stan şi Bran sunt cele mai tari comedii, cum se împiedicau săracii de toate alea şi-şi cărau palme!  Dar din poziţia lor...săracii de ei...uaiiiiii...cum să mă-nvineţesc singur ca să asude de râs nişte puhavi tolăniţi pe-o canapea? Naşpa, să-mi bat calul! Dar mişto, din poziţia râncedului cu bale la gură.

No, d-ăla sunt şi eu! Îmi tremură molecula-n mine de ură, dar ca spectator...Titan Ice - Altă viaţă!!!
Mă distrez mai ceva ca Distracţia!! Râd până mi se blochează căile aeriene, îmi fac traheotomie şi o iau de la capăt!
Păi uite, de exemplu şpârla cu Nicolaescu: tragic, am pierdut o valoare, o stea s-a dus pritre stele. Aproape că m-a şi străbătut o undă de emoţie când auzeam continuu "Un fleac, m-au ciuruit!". Ce să-i faci...până la urmă, toţi murim. Dincolo de stele, suntem tot oameni.
Dar cred că din greşeală, sau ceva, am prins şi "înmormântarea". Curat mioritic! Fibră naţională surprinsă în toată plinătatea zvâcnirii ei de mahala! M-am crăcănat de râs, ce mai la deal - la vale?? 
"Dom'le, dar de ce au acoperit sicriul? Ce, avea, avea ciumă bubonică bubonică şi se lua la populaţie?Era persoană publică, trebuia să-l vadă lumea!" Ei, lasă, lumea l-a văzut 82 de ani! Te oftici că nu te-ai mai tras cu catafalcu-n poză? Ia să vedem cum crăpi din cauza asta!
Băi şi plângeau mămăile de le săreau cămeşile de pe dânsele! - noroc că era ditai gerul şi nu le săreau de tot, că ieşea ditai şoul erotic la vârsta a treia - plus că degerau.  "Da' cum e posibil o aşa lumină să fie arsă? Unde-i mai pun eu flori? Focurile Gheenei îl mănâncă! Nu mai are trup care să-nvieze la a Doua Venire! Nu se mai mântuieşte, Doamne, apără şi păzeşte!!" Ete-te, ţăs Călina. Nu mai îngroapă mortul ci-l ţine în vitrină pe milieu; iar Domnul, în prea-bunătatea Lui legendară, nu-l mai bagă-n Rai! Ce puii calului are sula cu prefectura? Una e lumea spirituală şi alta e materia! Nu zice la carte "Ashes to ashes, dust to dust?". Omul a vrut prima variantă. Aşa, şi? Vrei să-i aprinzi o lumânare?? Ohoho...sunt biserici gârlă! Nu te teme,  te vede Dumnezeu, că e pretutindenea!
Sau cu gagică-sa, cum s-a îmbrăcat ea în alb şi nu-şi arată suferinţa după datina străbună - unde iar n-am înţeles ce are paltonul cu plânsul materiei. Adică tre să suferi să te vadă gloata, sau cum?? S-a dat vreo lege de n-ai voie să plângi în alb şi eu nu am aflat?? 
Băi! Atenţie la mine, că m-am enervat! De n-oi lăsa cu limbă de moarte ca la îngropăciunea mea să veniţi în roşu - nuanţa Viper RT10 Coupe! Mă incineraţi ca pe shintoişti şi m-aruncaţi în ocean! Vreau să-mi petrec eternitatea cu balenele! Nu mă mai mântuiesc? Un loc în minus la Eden, ce mare brânză?? 

Sau aseară...cum stam eu cu minţile împrăştiate aiurea - ca de obicei - numa' ce primesc sms fain: "Petrică, dă pă Gsp!". Adică nu, sta că asta a fost alaltăieri! - v-am zis că eram cu minţile-n colţuri??
Ieri...ieri...Aaaaa! gata! Am primit sms: "Dă pe Oreste să vezi ceva!". Şi-apoi să vezi munci herculiene: am antenă Digi, nu prind Trustul Intact. Nu-i nimic, nişte proşti au inventat internetul...doar că şi tv online-ul era pe revizie tehnică! Shit, că-l pierd pe Oreste! Tulai, muică!!  Şi după vreo 10 minute de zbucium, hai că reuşesc cu transmisiunea live. Ieeeeeee!!!!!!!!
Acolo, ce să vezi? Oreste - logic - formea cu ceva...o încercare de formă umană, sau ceva. Un ochelărică subnutrit şi cu părul permanent, care explica el ce fraţi suntem noi pământenii şi cum tre să dansăm Hora Unirii pe Caleea Lactee, ca să ne aliniem cu valul de iubire universala ce va să vie. Şi-apoi încă ceva...dar nu mai ştiu ce, că eu eram fascinat e personaj. Ce, ce? Zicea că-i încarnare de extraterete? O fi, nu zic nu...posibil şi vreun bărbat bine pe planeta lui...poate şi la noi, dacă avea casă şi maşină - am înţeles că astea-s coordonatele unui mascul feroce, matur şi plin de succesuri: casa şi maşina. Uffff...Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul!
Oricum, ideea e că nici nu-l ascultam. Eram fascinat de personaju-n sine şi mi-l imaginam tot cu bigudiuri în pleată....ştiu, ştiu...na! na! Băiat rău ce sunt!

  


Prin urmare: cum să nu fiu vesel în aşa bâlci? 
Iar acesta-i abia începutul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu